O tură de dezmorțire prin Dobrogea: Cernavodă – Seimeni – Capidava – Stupina – Siliștea – Seimeni

O tură prin Dobrogea este precum fericirea în rate: plătești în avans fiecare clipă de extaz. Având această perspectivă în gând, am hotărât să profităm de vremea relativ bună (ce-i drept cu un vânt cam dușmănos) ce se anunța pentru ziua de sâmbătă, 31 Martie 2012 și să ne plimbăm prin zona de Vest a Dobrogei, pornind din Seimeni și trecând prin Dunărea, Capidava, Topalu, Stupina, Siliștea, cu întoarcere tot în Seimeni.

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Astfel, ne-am strâns patru inși și am plecat din București cu noaptea-n cap, ajungând în Seimeni, unde ne-am întâlnit cu Florin. De acolo am plecat, după o serie de pregătiri sumare, pe traseul propus, ”mângâiați” din lateral de un vânt sănătos. Din păcate însă, după aproximativ 5 kilometri, Florin a căzut pe o zonă de frânare, rostogolindu-se peste ghidon și, cu toate că nu s-a lovit foarte grav, l-am trimis în Cernavodă pentru a putea fi îngrijit corespunzător.

Trecând peste acest eveniment, ne-am continuat drumul, care unduia frumos pe malul Dunării, atunci când nu era condimentat cu urcușuri și coborâșuri, mai line, sau mai abrupte,  repetate obsesiv pe tot parcursul drumeției noastre. Fără excepție, am avut parte de peisaje frumoase, sate nume faine și sonore, oameni curioși ce întorceau capul după noi, niște ”bicicliști europeni”, despre care ”ți-am zis eu că au burete la fund”.

Ruinele cetății Capidava

Ruinele cetății Capidava

Primul și cel mai lung moment de repaus s-a consumat la Capidava, unde ne-am refăcut puterile și am vizitat vechea cetate romană aflată pe malul Dunării. Tot aici s-a lipit de noi un copilaș foarte simpatic, Ionuț, care ne-a ținut companie până în momentul în care, reîntremați fiind, ne-am continuat drumul.

Au urmat satele Topalu și Tilichești, după are am ieșit DN2A, cu un trafic ceva mai intens. Am părăsit drumul la Crucea, unde, imediat ce-am cotit spre Băltăgești, marșrutul ne-a rezervat piesa de rezistență – o cățărare de aproape 150 de metri pe o distanță ce nu cred să fi depășit un kilometru și jumătate. Cu toate acestea, priveliștea de sus, coborârea ce a urmat, precum și sentimentul  de a fi învins atât relieful cât și vremea au făcut ca efortul să fie pe deplin meritat.

În vârful urcării dintre Crucea și Băltăgești

În vârful urcării dintre Crucea și Băltăgești

Ultima oprire mai lungă a fost la Băltăgești unde ne-au ținut de urât câteva rațe, gâște, găini și ceva curcani. Continuându-ne drumul, am avut parte și de o mică bucată de drum accidentat, dar relativ bun: macadam, o idee de asfalt și fără noroi.

Ajunși la Siliștea, am hotărât să scurtăm drumul pentru a nu risca să depășim ora șase, oră la care ne doream să încheiem mica noastră aventură. Astfel, am intrat în Seimeni puțin înainte de ora propusă, pe o culme care ne-a oferit o faină panoramă a luncii Dunării. De acolo, am purces spre București, dar nu înainte de a poposi în Cernavodă pentru a ne bucura de un ospăț binemeritat.

Plin de berze

Plin de berze

Tura pe scurt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.