Cu trenul de la Nehoiașu la Buzău

Valea Buzăului este genul de loc care ar fi incomplet fără a fi străbătut de o cale ferată, măcar parțial. Într-adevăr, linia CFR 504, care leagă Buzău de Nehoiașu este atât de bine înrădăcinată acolo încât e greu să îți imaginezi că a fost vreodată o vreme când prin acele locuri nu au circulat trenuri. Cu toate astea, linia are doar puțin peste 100 de ani, fiind dată în folosință la 9 August 1909.

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Continuă să citești

Zaiafet de August în Munții Buzăului

O, dar azi, dar azi, ceru-i de atlaz, soarele-n extaz… Un pic cam prea-n extaz; atât de-n extaz încât vara lui 2012 a fost una din cele mai secetoase din ultimii ani, cu focuri spontane în păduri, recolte distruse etc. Verdele copacilor, inclusiv la munte, ajunsese palid și spălăcit, iar în oraș aerul era oricum de nesuportat. Așadar, ne-am organizat într-o tură de două zile în Munții Buzăului de la Întorsura Buzăului la Nehoiu, via Comandău.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Sâmbătă dimineața am plecat cu trenul din București și am ajuns în Întorsura Buzăului via Brașov combinând trenul R3001 cu un tren regional. Acolo ne-am întâlnit și cu Andrei, care ajunsese cu o zi mai devreme decât noi. În total am fost 19 și mărturisesc că am avut aceleași temeri ca el, în legătură cu mobilitatea unui grup atât de mare, însă ne-am mișcat foarte bine.

Continuă să citești

CeFeRelionul 2014 – Ghimeș, Palincă și Colinde

După cum prevestea și coada de la casă, trenul a fost plin încă de la plecare și, printre toate fețele banale care își făceau loc în compartiment, am aflat o ceată de colindători. Desigur, dacă nu s-ar fi autointitulat în acest fel, nu aș fi ghicit niciodată că, într-adevăr, asta sunt. Ușor aprinși de tărie, ei începuseră deja să învârtă câteva acorduri când trenul s-a pus în mișcare, dotați fiind cu o trompetă și un acordeon. Ha, ne-am zis, e fix ce căutam, așa că am luat băutura, aparatele foto și am intrat în horă.

Pe valea Trotușului

Pe valea Trotușului

Continuă să citești

CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Am ajuns, așadar, în Sighetu Marmației. Ne-am dat jos din tren somnoroși; eu – de-a dreptul torpilat. Aveam în față încă zece ore de petrecut acolo, până la trenul de întoarcere, în cazul în care nu am fi găsit o alternativă. Până una alta, am decis să vizităm orașul, iar temperatura de afară ne ajutase să ne scuturăm temporar de somn, aceasta ajungând la valori mai apropiate de apanajul lui Gerar. Cum frigul se așezase deja confortabil între încheieturi, am pornit din loc fără a mai trage de timp.

Prin Sighetu Marmației

Prin Sighetu Marmației

Continuă să citești