Învârtita de Trascău – Partea I – De la Alba Iulia la Mogoș

La dracu, îmi spusei cu obidă, am uitat portofelul acasă. Eram aproape de Romană și goneam prin traficul brownian al unei dimineți de ploioase de primăvară. Tot efortul a fost, însă, în van: un calcul sec arăta că nu mai pot prinde trenul spre Alba Iulia, ultimul direct din acea zi. Acolo ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Norbert, având în plan un circuit de trei zile prin munții Trascău.

Zona platoului Ciumerna

Zona platoului Ciumerna

M-am retras pe trotuar, mi-am șters mâzga de pe ochelari și m-am întors acasă. Portofelul era pe raftul cu opinci, unde îl așezasem să nu-l uit. În definitiv, tot răul spre bine, căci am apucat să mănânc pe săturate. Și nici cu transportul nu a fost așa rău: am luat un tren până la Vințu de Jos, iar de acolo am mai făcut încă 40 de minute pe bicicletă. Puțin după miezul nopții a sosit și Norbert.

Valea Țelnei

Valea Țelnei

Aproape toate traseele pe care le găsisem spre platoul Ciumerna urcau pe valea Ighielului, iar despre valea Țelnei, cu un curs paralel, am găsit puține informații. Și cum pe hartă părea a fi un drum, varianta s-a decis oarecum de la sine. Așadar, a doua zi de dimineață, după ce am luat micul dejun dublat de o cafea neagră și rece precum noaptea polară, am plecat către Țelna.

Pe valea Țelnei - cursul superior

Pe valea Țelnei – cursul superior

Începutul a fost ezitant, cu multe opriri care, bag de seamă, erau mai puțin rodul unei slăbiciuni fizice. Cu toate acestea, am înaintat temeinic pe parcursul sinuos al drumului care executa deopotrivă salturi în altitudine și în timp: dacă jos plecasem la începutul lui mai, sus era abia mijlocul lui martie, cu o iarbă de un verde încă nehotărât.

Privind spre platou

Privind spre platou

Când am ajuns în golul alpin, am avut parte de unele intervale de soare sau, mai bine spus, traseul nostru s-a întâmplat să treacă pe sub câteva halouri de lumină. M-am cocoțat pe câțiva colți răsăriți ici-colo, pentru a putea scruta mai bine împrejurimile. Cum era unul din cele mai înalte puncte din zonă, am putut vedea perfect cale de 2-3 culmi în fiecare direcție. Totuși, nu am zăbovit, goniți fiind de un vânt bicisnic sub care bulendrele noastre nădușite se preschimbau în niște costume de gheață.

Coborârea spre Poiana Ascunsă

Coborârea spre Poiana Ascunsă

Am continuat spre Vest și, după ce ne-am intersectat cu drumul ce urcă-n coastă dinspre Ighiel, am traversat Poiana Ascunsă, o cochetă zonă depresionară. În tot acest timp trăgeam cu ochiul pe jos: o dâră lungă de ulei era semn că cineva avusese o zi foarte proastă. Când am început să coborâm spre Necrilești am înteles și de ce: drumul formeză un pervers prag înalt în unghi ascuțit.

Satul Necrilești

Satul Necrilești

Satul Necrilești este înșirat de-a lungul Găldiței, cu unele gospodării răsfirate pe versanții ce o flanchează. Ieșirea spre Întregalde se face prin cheile Găldiței, scurte și încheiate cu o curbă strânsă, unde am efectuat un număr de patinaj pe piatră spartă de era să-mi las dinții-n același decor care mi-a furat atenția.

Vâltoare pe valea Găldiței

Vâltoare pe valea Găldiței

La ieșirea din chei m-am oprit să îl aștept pe Norbert lângă o vâltoare funcțională – o instalație de lemn folosită pentru spălarea textilelor mari. Alimentarea cu apă se face printr-un jgheab ce captează apa dintr-un stăvilar. Tot acolo, pe marginea drumului, am găsit și un izvor amenajat, cu apă sloi și parc-amestecată cu miere.

Dependință cu acoperiș de paie - satul Necrilești

Dependință cu acoperiș de paie – satul Necrilești

Urcarea ce a urmat pe valea Galdei a servit drept intermezzo pentru o alta, mult mai dură, pe calea de legătură cu bazinul Geoagiului (cunoscut și ca Stremț sau Râmeț), dominat de două vârfuri apropiate. Cel mai înalt este denumit Geamăna și-și poartă moțul la înălțimea de 1366m.

Trecătoarea Galda-Râmeț

Trecătoarea Galda-Râmeț

În vale, în satul Bârlești (Mogoș) am găsit imediat o curte unde ne-am pus cortul. La cină am băgat sub nas foi de tortilla cu pateu, plăcintă cu brânză și batoane cu proteine. Singura chestie normală la cap pe care am îngurgitat-o în acea seară a fost niște lapte cald, proaspăt muls, cu care am fost tratați de către gazdele noastre.

Valea Râmețului - jos se află și gospodăria gazdei noastre

Valea Râmețului – jos se află și gospodăria gazdei noastre

Pe la asfințit începuse în sfârșit și ploaia care ne-a amenințat întreaga zi. Ne-am băgat în cort și am adormit lemn. În același timp, în stomac începea o forfotă îngrijorătoare.

Citește toată povesta

Învârtita de Trascău – Partea I – De la Alba Iulia la Mogoș

Învârtita de Trascău – Partea II – De la Mogoș la Sălciua

Învârtita de Trascău – Partea III – Epilog

Referințe și alte povestiri

Site-ul Sitului Natura 2000 Trascău

Acăsenii – alte trasee de MTB prin munții Trascău

Banda Roșie – o drumeție pe platoul Ciumerna

Romania-natura.ro – munții Trascău

Tura pe scurt

4 păreri la “Învârtita de Trascău – Partea I – De la Alba Iulia la Mogoș

  1. Pingback: Învârtita de Trascău – Partea II – De la Mogoș la Sălciua | AlexBoia.Net

  2. adrian

    ciau alex – ma numesc adrian si iti scriu din arad – sunt turist – am vazut ca ai fost foarte recent la necrilesti si vreau sa te intreb viltorile de apa sunt in stare cit de cit bune ? – si cite sunt una sau doua? ca parca am auzit ca este una la intrare in cheile galditei si una in necrilesti ? iti multumesc

    1. Alex BoiaAlex Boia Autor articol

      Salut Adrian, eu am văzut-o doar pe cea de la intrarea în Cheile Gâldiței. Nu știu dacă mai există încă una: ori am trecut pe lângă ea, ori era în amonte de locul pe unde am intrat în vale.
      Cea pe care am văzut-o părea funcțională: desigur, nu mă pricep, dar era întreagă (solidă, chiar), iar jgheabul care aducea apa era și el funcțional.

  3. Pingback: Învârtita de Trascău – Partea III – Epilog | AlexBoia.Net

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.