Turul Carpaților Orientali

Am avut mereu o legătură deosebită, de neînțeles, cu filiera estică a Carpaților. În 2012 mi-am urmat impulsul și, cu o traversare de la Nord la Sud, am făcut în sfârșit cunoștință așa cum trebuie.

Turul Carpaților Orientali – Ziua a VI-a – 24 Iulie 2012 – Valea Bistriței

Am împărțit poiana cu un grup de tineri – probabil elevi veniți în tabără la cort – și cu un cuplu între două vârste care ne-a ajutat cu diverse aspecte logistice, cum ar fi focul și gărtarul. Originari din Râmnicu Sărat, ne-au povestit, printre altele, că vin în fiecare vară acolo, timp de o lună.

Cheile Zugrenilor - trecerea spre cabana Zugreni

Cheile Zugrenilor – trecerea spre cabana Zugreni

Dânșii au fost, însă, întâi de toate, o companie foarte agreabilă și părea că există între ei un fel rar și special de chimie, vizibilă în mai toate interacțiunile lor, chiar și în cele mai aparent nesemnificative miștouri sau ping-pong-uri verbale.

Continuă să citești

Turul Carpaţilor Orientali – Ziua a V-a – 23 Iulie 2012 – Când nu poți sta Prislopului

Noaptea am petrecut-o la Mănăstirea Moisei, situată deasupra satului cu același nume, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei. Punctul central de atracție al acestei mănăstiri îl reprezintă biserica veche, clădită în 1599 și sfințită în 1672. Este construită în totalitate din lemn și a fost restaurată în 2011. Evident, nu am putut pleca fără a o vizita.

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

În prezent, aici nu se mai țin slujbe, oficiate în construcția nouă, ridicată în 1911 și sfințită în 1986. Picturile interioare nu erau într-o stare bună, multe dintre ele abia mai putând fi deslușite. Ne-a fost ghid un preot atipic, mai de viață, nu genul acela înfipt care stă numai cu Dumnezeu pe buze. A avut, ne povestea, o viață laică foarte activă înainte de a trece la cele… sfinte.

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua III – 21 Iulie 2012

În ajun am uitat să punem ceasurile să sune și, fiind rupți de oboseală, am dormit până la ora nouă și jumătate. Ne-am trezit în lumina unui soare generos ce-a sfidat cu impertinență prognoza de furtună pentru ziua de 21.

Punte pe Valea Izei

Punte pe Valea Izei

Am strâns repede corturile, am curățat bicicletele, am aranjat bagajul pe dânsele și am purtat o scurtă conversație cu proprietarul terenului pe care tocmai înnoptasem. Acesta tocmai venise să întindă iarba la uscat și, ca să nu ne deranjeze, începuse cu grămăjoarele aflate mai departe de noi.

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua II – 20 Iulie 2012

Lacul Firiza

Lacul Firiza

Ziua de 20 a fost, de fapt, prima zi de traseu și încă una bogată în obiective. Am văzut locuri noi, am regăsit locuri cunoscute și am dat piept cu prima provocare pe care marșrutul ne-o rezervase – pasul Gutâi. Dar să începem cu…

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua I – 19 Iulie 2012

La ora 06:15 am plecat din București spre Baia Mare, urmând să facem aproximativ să 13 ore și jumătate pe drum. Nu am reușit să luăm bilete și pentru biciclete (boală grea asta cu CFR-ul) în ciuda faptului că trenul figura ca având un astfel de vagon. Așadar, am fost din nou la cheremul nașilor.

2012-07-19 09.15.33

Pe IR1745, în drum spre Baia mare

Din fericire, controlorul ne-a înțeles situația (rara avis!) și, neputând să ne taie bilete la preț normal (adică 10 lei/bilet), ne-a lăsat în pace. Din păcate, la Dej controlorii s-au schimbat și de cei noi nu am putut scăpa până nu le-am dat tainul.

Continuă să citești