Cu trenul

Trenul Regal la Sinaia

Anul trecut, pe la amurgul lui Noiembrie, trenul regal a fost adus în gara Sinaia, fiind deschis spre vizitare. Întâmplarea a făcut ca evenimentul să coincidă cu ziua mea, așa că, în locul clasicelor chiolhanuri aniversare, am preferat să mi-o petrec vizitând, printre altele, și trenul de viță nobilă.

Trenul Regal la Sinaia

Trenul Regal la Sinaia

Ne-am înfățișat,așadar, la peronul lui 3001 la prima oră a dimineții. Plin ochi, ca în orice zi frumoasă de week-end, acest cronicar al drumeților de pe Valea Prahovei ne-a dus molcom la destinație, observând tacit crâmpeie din viața mușteriilor săi.

Continuă să citești

Cu trenul de la Nehoiașu la Buzău

Valea Buzăului este genul de loc care ar fi incomplet fără a fi străbătut de o cale ferată, măcar parțial. Într-adevăr, linia CFR 504, care leagă Buzău de Nehoiașu este atât de bine înrădăcinată acolo încât e greu să îți imaginezi că a fost vreodată o vreme când prin acele locuri nu au circulat trenuri. Cu toate astea, linia are doar puțin peste 100 de ani, fiind dată în folosință la 9 August 1909.

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Continuă să citești

CeFeRelionul 2014 – Ghimeș, Palincă și Colinde

După cum prevestea și coada de la casă, trenul a fost plin încă de la plecare și, printre toate fețele banale care își făceau loc în compartiment, am aflat o ceată de colindători. Desigur, dacă nu s-ar fi autointitulat în acest fel, nu aș fi ghicit niciodată că, într-adevăr, asta sunt. Ușor aprinși de tărie, ei începuseră deja să învârtă câteva acorduri când trenul s-a pus în mișcare, dotați fiind cu o trompetă și un acordeon. Ha, ne-am zis, e fix ce căutam, așa că am luat băutura, aparatele foto și am intrat în horă.

Pe valea Trotușului

Pe valea Trotușului

Continuă să citești

CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Am ajuns, așadar, în Sighetu Marmației. Ne-am dat jos din tren somnoroși; eu – de-a dreptul torpilat. Aveam în față încă zece ore de petrecut acolo, până la trenul de întoarcere, în cazul în care nu am fi găsit o alternativă. Până una alta, am decis să vizităm orașul, iar temperatura de afară ne ajutase să ne scuturăm temporar de somn, aceasta ajungând la valori mai apropiate de apanajul lui Gerar. Cum frigul se așezase deja confortabil între încheieturi, am pornit din loc fără a mai trage de timp.

Prin Sighetu Marmației

Prin Sighetu Marmației

Continuă să citești

CeFeRelionul 2014 – De la București la Sighet

Ca orice nebunie, și ideea petrecerii Anului Nou pe tren a venit din senin. Îndemnul a fost al lui Bogdan, pornind de la ceva asemănător făcut în 2008 de Vlad Petri. Am vânturat mai multe trasee la început, însă am stabilit doar că vom pleca spre Brașov și Miercurea Ciuc, urmând a explora alternativele pe parcurs. Pentru un plus de autenticitate, am hotărât să călătorim, pe cât posibil, numai cu personalul (Regio).

De la București la Sighet

De la București la Sighet

Data plecării a fost fixată pe 31 Decembrie și am avut drept punct de plecare Gara de Nord. Trupa de șoc a fost formată din mine, Manuela, Ortansa și Bogdan, având în față trei zile de petrecut prin trenuri și gări.

Continuă să citești

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Continuă să citești

Frânturi de Mestecăniș

20 Iulie 2013. Ora 06:30 dimineața. La ora aceea, Bucureștiul încă behăia de căldură, dar noi dârdâiam în frigul Mestecănișului, în drum spre Vatra Dornei. Afară au fost sub 8 grade și cum n-am reușit să adorm, am profitat de ocazie și am furat câteva cadre în timp ce trenul se împleticea pe serpentine.

N-a fost o dimineață bună pentru fotografiat, din cauza ceții, iar frigul m-a împiedicat să stau prea mult spânzurat pe fereastra vagnonului. De asemenea, am lăsat aparatul de fotografiat acasă, iar acum mă căiesc, pentru că a plimbarea a fost un adevărat răsfăț.

IMG_20130720_062612

Continuă să citești

Cu bicicleta pe trenurile CFR-ului

De ce e România altfel? O întrebare ce inevitabil mă scutură din amorțeala dimineților de week-end în care încerc să-mi negociez, chiar și pe șest când situația o cere, privilegiul de-a mă sui în tren însoțit de bicicletă. Există, evident, un regulament în acest sens, însă este cel mult echivoc, ca să nu mai amintesc de faptul că practica l-a demontat punct cu punct în repetate rânduri.

Desigur, tocmai această lipsă de coerență a dus la întâmplări care au transformat o banală călătorie într-una memorabilă, dar încă nu reușesc să înțeleg de ce a merge cu bicicleta pe tren este considerată și acum o erezie.

P1050350

R3001 – facilități de transportare a de bicicletelor pe tren

Continuă să citești

Explorând linia CFR 219: Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Începând de prin 1932 a existat o preocupare constantă pentru a crea o legătură feroviară între valea Argeșului și valea Oltului, miza fiind scurtarea drumului spre Sibiu și, implicit, decongestionarea traficului atât pe M900, cât și pe M200 (variantele actuale de acces).

În 1975 a fost elaborat proiectul final, a cărui implementare a început în anul 1979. Lungimea totală a tronsonului astfel conceput este de 39.5 km și se ramifică din stația Vîlcele, aflată la 16km sud de Curtea de Argeș, intrând prin Est în Rîmnicu Vîlcea. Lucrările importante de pe traseu includ:

– podurile de traversare a râurilor Argeș, respectiv Olt;

– tunelurile Ploștina (1910m), respectiv Gibei (2250m), realizate în premieră cu scut complet mecanizat;

– viaductul Topolog (lung de 1290m, cu o înălțime maximă de 48m);

– alte 9 viaducte.

Stațiile prevăzute erau: Vîlcele, Tutana, Schitu Matei (Ciofrîngeni), Sîmnic, Rîmnicu Vîlcea Est, Bujoreni Vîlcea.

Linia CFR 219 - Viaductul Topolog

Viaductul Topolog

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Continuă să citești