Turul Carpaților Orientali – Ziua a VI-a – 24 Iulie 2012 – Valea Bistriței

Am împărțit poiana cu un grup de tineri – probabil elevi veniți în tabără la cort – și cu un cuplu între două vârste care ne-a ajutat cu diverse aspecte logistice, cum ar fi focul și gărtarul. Originari din Râmnicu Sărat, ne-au povestit, printre altele, că vin în fiecare vară acolo, timp de o lună.

Cheile Zugrenilor - trecerea spre cabana Zugreni

Cheile Zugrenilor – trecerea spre cabana Zugreni

Dânșii au fost, însă, întâi de toate, o companie foarte agreabilă și părea că există între ei un fel rar și special de chimie, vizibilă în mai toate interacțiunile lor, chiar și în cele mai aparent nesemnificative miștouri sau ping-pong-uri verbale.

Continuă să citești

Amintiri din Făgăraș

Munții Făgăraș sunt, cu mici excepții, încă o mare pată alba pe harta mea. În contrapartidă, însă, puținele zone explorate au servit drept un catalizator pentru imaginație și au umplut golurile rămase. Spre exemplu, traseul dintre Sălătrucu și Muntele Podeanu, la care am privit multă vreme cu jind, după ce l-am pescuit de pe blogul lui Adrian Blaga.

La răscruce, în Munții Făgăraș

La răscruce, în Munții Făgăraș

A fost o zi frumoasă de început de septembrie. Nici măcar nu începuseră pădurile a se îmbujora, ci doar ziua scurtă și plaiurile-ngălbenite trădau anotimpul. Ca să nu ne plictisim, plănuisem să coborâm pe flancul vestic, spre valea Topologului, însă nu știam dacă vom găsi o cale de-a ajunge efectiv acolo.

Continuă să citești

Teleleu prin Penteleu

Legende cu haiduci, povești de dragoste sau istorii cu zăgani conturează de-a lungul timpului istoria unuia din pârcălabii din Curbura Carpaților, masivul Penteleu. Vârful său își proptește cei 1772 metri pe cinci culmi desfășurate radial între râurile Bâsca Mare și Bâsca Mică: Cernat, Miclăuș, Piciorul Caprei, Viforâta și Zănoaga. Numărul acestora, se spune, i-ar fi dat și denumirea.

Răsărit în Penteleu

Răsărit în Penteleu

Este, totodată, bine poziționat, cu o deschidere generoasă către Munții Vrancei, Podul Calului și Siriu. Aspectul este mai degrabă pastoral decât spectaculos, predominat de pajiști alpine și nu de stâncării impunătoare, ceea ce bănuiesc că explică parțial discreția relativă care îl caracterizează.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 4 – Epilog

Ultima zi. Ultimul munte – Bucegi – un munte de care am stat departe mulți ani de zile, nefiind prea dornic să trec de vălul antropic de mârlănie. Așa că am început ziua cu scepticism, dar cu suficient de multă voie bună încât să nu conteze prea mult.

Șaua Strunga - Foto: Mihai Benea

Șaua Strunga – Foto: Mihai Benea

La start, cu excepția celor care chiar se luptau pentru o miză anume în fruntea clasamentului, cu toții erau destinși, imprimând întregului eveniment un aer de sărbătoare a sportului și muntelui. Când s-a dat semnul de plecare, am pornit ca la plimbare, calm, fără grabă.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 3 – Labirint

Am început nehotărât ziua a treia. Da, urma Piatra Craiului cu un traseu seducător, însă perspectiva de a alerga singur nu se lega deloc în mintea mea. Dar, m-am gândit, am ajuns până aici și ar fi mare păcat să ratez restul cursei. Cu acest nou gând am basculat restul micului dejun și m-am grăbit spre locul de start.

Deasupra Șirnei

Deasupra Șirnei

Nici nu ieșisem bine din complex, că în spatele meu s-au și ciocnit doi concurenți. Mai departe, la un kilometru camera mea video a decis că a filmat destul și și-a luat literalmente zborul de pe ghidon. Viteza era de peste 40km/h și a țâșnit ca un veritabil proiectil printre două biciclete din lateral. Din fericire nu a nimerit pe nimeni, iar carcasa a rămas intactă.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 2 – Leaotare ca piatra

Somnul bun de peste noapte a reușit să risipească oboseala primei etape. Leaota, însă, era neimpresionată de entuziasmul nostru. Ba dimpotrivă, strângându-și o căciulă de negură și pâclă deasupra culmilor s-a gândit că poate ne va potoli și vom renunța la asalt. Organizatorii au replicat la rândul lor, dimineața devreme, cu o sesiune de înlăturat zăpezile ce blocau o parte din traseu.

Spre culmea Leaotei

Spre culmea Leaotei

Noi, după ce am luat micul dejun, ne-am îndreptat spre start. Și, chiar acolo, înainte de a începe, era să închei tura la modul cel mai stupid. Venind lansat și cu 15kg in spinare, aveam agilitatea unui tractor. Astfel, când unul din concurenți care își tot proba bicicleta a decis să îmi taie calea din scurt, nu am putut face altceva decât să ciupesc frânele, să virez ușor și să țip la el. Am scăpat la limită și am pornit cursa fără alte incidente.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 1 – Un Iezer de adrenalină

Anul trecut, prin iarnă, Andrei mi-a dat pe la nas un concurs pe etape: Bike 4 Mountains. Propunerea era tentantă – patru munți prin care să ne hurducăim țoaclele (când ele pe noi, când noi pe ele): Iezer-Păpușa, Leaota, Piatra Craiului și Bucegi. Dacă prin Piatra Craiului și Bucegi mai fusesem, primele două erau complet noi.

Pe culmile Iezerului

Pe culmile Iezerului

Astfel, interesul meu pentru concursuri, altminteri teșit, a fost brusc ascuțit și am acceptat fără șovăială. Faptul că Andrei e un tovarăș fain de drum a fost cu atât mai bine, pentru că nu voiam nici să trec precum câinele prin apă fugărit cu ochii spre clasament, nici s-aștept după cineva care stă lăuză.

Continuă să citești

Sudul uitat – Insula Ostrovu Mare

E un lucru care ține de începuturile lumii, nota Geo Bogza referitor la micile ostroave de pe Dunăre. Și fiecare ostrov care se naște e o lume nouă, începută, adăuga el. Subversivul reporter de atunci își încheia astfel – cu o descriere ușor melancolică și romanțată a coridorului Dunărean – colecția de reportaje scrise pe vremea când se afla în slujba ziarului Vremea.

Apus de soare la Cetate

Apus de soare la Cetate

Exemple de asemenea de insule sunt destule: Ada Kaleh, cea mai celebră, a fost scufundată odată cu finalizarea centralei Porțile de Fier 1, Șimian poartă acum o parte din vestigiile strămutate de acolo (însă reconstituirea nu a fost niciodată finalizată și oricum localnicii nu au fost de acord să se mute) și, nu în cele din urmă, Ostrovu Mare, o palmă de pământ aparent neinteresantă, plutind undeva în sud-vestul României.

Continuă să citești

Lacustră

La mijlocul lui Decembrie se împliniseră 30 de zile de când o mare parte din Sud nu mai văzuse soarele. Se spune că din 1983 nu a mai fost așa o vreme mohorâtă și, chiar dacă nu a fost ceva din calea-afară de spectaculos, mi-a oferit prilejul de a rememora botezul, adevăratul botez al muntelui, primit vara trecută, un botez ale cărui semnificații se diluaseră pe moment în propria și obscena sa fluiditate.

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

Desigur, retrospectiv privind, nu ar fi trebuit să mă aștept la altceva – prognoza anunța vremuri de bejenie, iar în noaptea dinainte furtuna ținuse ore bune, neputând să adormim de atâta hărmălaie și jocuri de lumini. Cu toate astea, dimineața începuse promițător și ne-am zis că poate om avea noroc. Am plecat, așadar, de la gazda noastră din Pietreni înspre Polovragi.

Continuă să citești

Trenul Regal la Sinaia

Anul trecut, pe la amurgul lui Noiembrie, trenul regal a fost adus în gara Sinaia, fiind deschis spre vizitare. Întâmplarea a făcut ca evenimentul să coincidă cu ziua mea, așa că, în locul clasicelor chiolhanuri aniversare, am preferat să mi-o petrec vizitând, printre altele, și trenul de viță nobilă.

Trenul Regal la Sinaia

Trenul Regal la Sinaia

Ne-am înfățișat,așadar, la peronul lui 3001 la prima oră a dimineții. Plin ochi, ca în orice zi frumoasă de week-end, acest cronicar al drumeților de pe Valea Prahovei ne-a dus molcom la destinație, observând tacit crâmpeie din viața mușteriilor săi.

Continuă să citești