Învârtita de Trascău – Partea I – De la Alba Iulia la Mogoș

La dracu, îmi spusei cu obidă, am uitat portofelul acasă. Eram aproape de Romană și goneam prin traficul brownian al unei dimineți de ploioase de primăvară. Tot efortul a fost, însă, în van: un calcul sec arăta că nu mai pot prinde trenul spre Alba Iulia, ultimul direct din acea zi. Acolo ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Norbert, având în plan un circuit de trei zile prin munții Trascău.

Zona platoului Ciumerna

Zona platoului Ciumerna

M-am retras pe trotuar, mi-am șters mâzga de pe ochelari și m-am întors acasă. Portofelul era pe raftul cu opinci, unde îl așezasem să nu-l uit. În definitiv, tot răul spre bine, căci am apucat să mănânc pe săturate. Și nici cu transportul nu a fost așa rău: am luat un tren până la Vințu de Jos, iar de acolo am mai făcut încă 40 de minute pe bicicletă. Puțin după miezul nopții a sosit și Norbert.

Continuă să citești

O zi de primăvară

Primăvara trecută a fost un catalizator perfect pentru lene din cauza perioadelor lungi de ploaie, așa că, atunci când în sfârșit am prins un week-end frumos după o întreagă săptămână caldă și uscată, nu ar trebui să fie de mirare că abia m-am ridicat din pat la 4:30 dimineața pentru a prinde trenul de 6 fără 10 către Brașov.

La poalele Pietrei Mari

La poalele Pietrei Mari

Voiam să fac un traseu care acoperea o zonă largă situată la NNE de oraș, explorând câteva locuri pe lângă Sfântu Gheorghe și două variante de acces în despresiunea Întorsura Buzăului. Am fost singur, ceea ce m-a descurajat un pic inițial.

Continuă să citești

Turul Carpaților Orientali – Ziua a VI-a – 24 Iulie 2012 – Valea Bistriței

Am împărțit poiana cu un grup de tineri – probabil elevi veniți în tabără la cort – și cu un cuplu între două vârste care ne-a ajutat cu diverse aspecte logistice, cum ar fi focul și gărtarul. Originari din Râmnicu Sărat, ne-au povestit, printre altele, că vin în fiecare vară acolo, timp de o lună.

Cheile Zugrenilor - trecerea spre cabana Zugreni

Cheile Zugrenilor – trecerea spre cabana Zugreni

Dânșii au fost, însă, întâi de toate, o companie foarte agreabilă și părea că există între ei un fel rar și special de chimie, vizibilă în mai toate interacțiunile lor, chiar și în cele mai aparent nesemnificative miștouri sau ping-pong-uri verbale.

Continuă să citești

Amintiri din Făgăraș

Munții Făgăraș sunt, cu mici excepții, încă o mare pată alba pe harta mea. În contrapartidă, însă, puținele zone explorate au servit drept un catalizator pentru imaginație și au umplut golurile rămase. Spre exemplu, traseul dintre Sălătrucu și Muntele Podeanu, la care am privit multă vreme cu jind, după ce l-am pescuit de pe blogul lui Adrian Blaga.

La răscruce, în Munții Făgăraș

La răscruce, în Munții Făgăraș

A fost o zi frumoasă de început de septembrie. Nici măcar nu începuseră pădurile a se îmbujora, ci doar ziua scurtă și plaiurile-ngălbenite trădau anotimpul. Ca să nu ne plictisim, plănuisem să coborâm pe flancul vestic, spre valea Topologului, însă nu știam dacă vom găsi o cale de-a ajunge efectiv acolo.

Continuă să citești

Teleleu prin Penteleu

Legende cu haiduci, povești de dragoste sau istorii cu zăgani conturează de-a lungul timpului istoria unuia din pârcălabii din Curbura Carpaților, masivul Penteleu. Vârful său își proptește cei 1772 metri pe cinci culmi desfășurate radial între râurile Bâsca Mare și Bâsca Mică: Cernat, Miclăuș, Piciorul Caprei, Viforâta și Zănoaga. Numărul acestora, se spune, i-ar fi dat și denumirea.

Răsărit în Penteleu

Răsărit în Penteleu

Este, totodată, bine poziționat, cu o deschidere generoasă către Munții Vrancei, Podul Calului și Siriu. Aspectul este mai degrabă pastoral decât spectaculos, predominat de pajiști alpine și nu de stâncării impunătoare, ceea ce bănuiesc că explică parțial discreția relativă care îl caracterizează.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 4 – Epilog

Ultima zi. Ultimul munte – Bucegi – un munte de care am stat departe mulți ani de zile, nefiind prea dornic să trec de vălul antropic de mârlănie. Așa că am început ziua cu scepticism, dar cu suficient de multă voie bună încât să nu conteze prea mult.

Șaua Strunga - Foto: Mihai Benea

Șaua Strunga – Foto: Mihai Benea

La start, cu excepția celor care chiar se luptau pentru o miză anume în fruntea clasamentului, cu toții erau destinși, imprimând întregului eveniment un aer de sărbătoare a sportului și muntelui. Când s-a dat semnul de plecare, am pornit ca la plimbare, calm, fără grabă.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 3 – Labirint

Am început nehotărât ziua a treia. Da, urma Piatra Craiului cu un traseu seducător, însă perspectiva de a alerga singur nu se lega deloc în mintea mea. Dar, m-am gândit, am ajuns până aici și ar fi mare păcat să ratez restul cursei. Cu acest nou gând am basculat restul micului dejun și m-am grăbit spre locul de start.

Deasupra Șirnei

Deasupra Șirnei

Nici nu ieșisem bine din complex, că în spatele meu s-au și ciocnit doi concurenți. Mai departe, la un kilometru camera mea video a decis că a filmat destul și și-a luat literalmente zborul de pe ghidon. Viteza era de peste 40km/h și a țâșnit ca un veritabil proiectil printre două biciclete din lateral. Din fericire nu a nimerit pe nimeni, iar carcasa a rămas intactă.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 2 – Leaotare ca piatra

Somnul bun de peste noapte a reușit să risipească oboseala primei etape. Leaota, însă, era neimpresionată de entuziasmul nostru. Ba dimpotrivă, strângându-și o căciulă de negură și pâclă deasupra culmilor s-a gândit că poate ne va potoli și vom renunța la asalt. Organizatorii au replicat la rândul lor, dimineața devreme, cu o sesiune de înlăturat zăpezile ce blocau o parte din traseu.

Spre culmea Leaotei

Spre culmea Leaotei

Noi, după ce am luat micul dejun, ne-am îndreptat spre start. Și, chiar acolo, înainte de a începe, era să închei tura la modul cel mai stupid. Venind lansat și cu 15kg in spinare, aveam agilitatea unui tractor. Astfel, când unul din concurenți care își tot proba bicicleta a decis să îmi taie calea din scurt, nu am putut face altceva decât să ciupesc frânele, să virez ușor și să țip la el. Am scăpat la limită și am pornit cursa fără alte incidente.

Continuă să citești

B4M 2014 – Ziua 1 – Un Iezer de adrenalină

Anul trecut, prin iarnă, Andrei mi-a dat pe la nas un concurs pe etape: Bike 4 Mountains. Propunerea era tentantă – patru munți prin care să ne hurducăim țoaclele (când ele pe noi, când noi pe ele): Iezer-Păpușa, Leaota, Piatra Craiului și Bucegi. Dacă prin Piatra Craiului și Bucegi mai fusesem, primele două erau complet noi.

Pe culmile Iezerului

Pe culmile Iezerului

Astfel, interesul meu pentru concursuri, altminteri teșit, a fost brusc ascuțit și am acceptat fără șovăială. Faptul că Andrei e un tovarăș fain de drum a fost cu atât mai bine, pentru că nu voiam nici să trec precum câinele prin apă fugărit cu ochii spre clasament, nici s-aștept după cineva care stă lăuză.

Continuă să citești

Sudul uitat – Insula Ostrovu Mare

E un lucru care ține de începuturile lumii, nota Geo Bogza referitor la micile ostroave de pe Dunăre. Și fiecare ostrov care se naște e o lume nouă, începută, adăuga el. Subversivul reporter de atunci își încheia astfel – cu o descriere ușor melancolică și romanțată a coridorului Dunărean – colecția de reportaje scrise pe vremea când se afla în slujba ziarului Vremea.

Apus de soare la Cetate

Apus de soare la Cetate

Exemple de asemenea de insule sunt destule: Ada Kaleh, cea mai celebră, a fost scufundată odată cu finalizarea centralei Porțile de Fier 1, Șimian poartă acum o parte din vestigiile strămutate de acolo (însă reconstituirea nu a fost niciodată finalizată și oricum localnicii nu au fost de acord să se mute) și, nu în cele din urmă, Ostrovu Mare, o palmă de pământ aparent neinteresantă, plutind undeva în sud-vestul României.

Continuă să citești