Arhive etichetă: mtb trip

La Mălâia, spre Lacul Vulturilor

Un ochi de apă încopcit între culmile Munților Siriu, Lacul Vulturilor își trage atât numele de scenă cât și alter-ego-ul din două legende locale. Astfel, titulatura de Lac al Vulturilor are la bază o poveste consemnată și de Alexandru Vlahuță în România Pitorească, conform căreia acolo își învățau vulturii primăvara puii să zboare.

O a doua legendă, mai interesantă, cu izvoare adânci în psihicul colectiv al românilor, i-a adus numele de Lacul fără Fund: un cioban și-a abandonat stâna de oi, a aruncat ciomagul în lac și a plecat pribeag în lume. După un an de peregrinări, și-a regăsit bâta în apele Dunării și, mânat de dorul vechilor locuri și ocupări, s-a întors la stână.

Pe valea Siriului Mare

Pe valea Siriului Mare

Continuă să citești

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Continuă să citești

Tabla Buții – Drumuri vechi, drumeți mai noi

Profund liant al societății, nu este de mirare că negoțul cu vin a fost o activitate înfloritoare de-a lungul vremii între Transilvania, pe de o parte, respectiv Țara Româneasca și Moldova de cealaltă parte a Carpaților. Una din trecătorile uzitate a fost vechiul drum roman care urca pe sub Vârful lui Crai, drum numit și Drumul Mare de pe Plai. Spun roman pentru că ei au fost primii care l-au amenajat, pavându-l cu piatră de râu în anul 102.

Acest drum intră în munte pe cursul superior al Buzăului, urcă pe pârâul Fetei, continuă în pasul Tabla Buții, pe culmea Muntelui Tătaru și coboară fie pe valea Drajnei prin Cerașu, fie pe Bâsca Chiojdului, spre Buzău.

Vechiul drum de la Tabla Buții - azi străbătut doar de ciobani, bicicliști și melteni cu ATV-ul

Vechiul drum de la Tabla Buții – azi străbătut doar de ciobani, munțomani și ATV-iști

Continuă să citești

Prăpăstioase frumuseți prin Cheile Zărneștiului

La poalele masivului Piatra Craiului găsim Zărneștiul, un mic oraș de provincie, situat la nici 30 de kilometri de Brașov. Printre altele, este locul de naștere al celebrului tenor român Ion Piso și se poate mândri cu unele din cele mai frumoase locuri din țară.

Unul din acestea este canionul Cheile Zărneștiului (sau Prăpăstiile Zărneștiului, cum mai este numit), săpat de Râul Mare, unul din afluenții Bârsei, râul care traversează orașul. Am auzit multe povești despre acest loc (care se pare că a polarizat foarte multă atenție de-a lungul timpului) și mi-am dorit mult să-l vizitez, mai ales după ce am savurat niște cadre de-a dreptul impresionante găsite pe internet.

Prăpăstiile Zărneștiului

Prăpăstiile Zărneștiului

Continuă să citești

Valea Doftanei – Traversând Carpații prin Pasul Predeluș

Există două puncte foarte cunoscute prin care se poate trece dinspre Brașov spre Sud, spre Câmpina și mai apoi spre Ploiești: pasul Predeal (traversat de DN1) și pasul Bratocea (traversat de DN1A). Între ele, limitând la Est Munții Baiului de Munții Grohotiș, se mai află o altă variantă: pasul Predeluș, situat pe valea Doftanei.

Deși pe hartă marcat ca drum județean, acesta este un drum pietruit la origine. Spun la origine pentru că actualmente se află pe alocuri într-un stadiu avansat de degradare: șleauri, bușteni căzuți și noroaie consistente. Acest lucru îl face neprietenos cu mașinile și un traseu perfect pentru bicicliștii și motocicliștii dornici de puțină aventură.

Urcând spre Pasul Predeluș

Urcând spre Pasul Predeluș

Pe cale de consecință, l-am ales pentru petrecerea zilei de 1 Mai 2012, fiind departe de agitația Bucureștilor și a consacratelor stațiuni turistice. Astfel, ne-am strâns sub forma unui un grup măricel, ne-am înghesuit cu tot cu biciclete în vagoanele lui oldfriend 3001 și am coborât în halta Dârste, urmând a continua pe biciclete spre Săcele.

Continuă să citești

Explorând linia CFR 219: Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Începând de prin 1932 a existat o preocupare constantă pentru a crea o legătură feroviară între valea Argeșului și valea Oltului, miza fiind scurtarea drumului spre Sibiu și, implicit, decongestionarea traficului atât pe M900, cât și pe M200 (variantele actuale de acces).

În 1975 a fost elaborat proiectul final, a cărui implementare a început în anul 1979. Lungimea totală a tronsonului astfel conceput este de 39.5 km și se ramifică din stația Vîlcele, aflată la 16km sud de Curtea de Argeș, intrând prin Est în Rîmnicu Vîlcea. Lucrările importante de pe traseu includ:

– podurile de traversare a râurilor Argeș, respectiv Olt;

– tunelurile Ploștina (1910m), respectiv Gibei (2250m), realizate în premieră cu scut complet mecanizat;

– viaductul Topolog (lung de 1290m, cu o înălțime maximă de 48m);

– alte 9 viaducte.

Stațiile prevăzute erau: Vîlcele, Tutana, Schitu Matei (Ciofrîngeni), Sîmnic, Rîmnicu Vîlcea Est, Bujoreni Vîlcea.

Linia CFR 219 - Viaductul Topolog

Viaductul Topolog

Continuă să citești

1 Mai biciclar pe văile Azugii și Zizinului

Ziua de 1 Mai a anului de grație 2013 s-a încadrat oarecum în tiparul ultimilor ani: vreme caldă și frumoasă, chiar mai caldă decât de obicei. Am strâns, deci, o gașcă de nebuni și am hotărât să mergem la munte cu bițele. De preferat undeva fără mașini, cefe late și grătare și am găsit varianta perfectă: Azuga. Mai exact, valea Azugii, traseul complet fiind Azuga – Săcele – Zizin – Dâlghiu – Întorsura Buzăului.

Masivul Piatra Mare

Masivul Piatra Mare

Dimineața ne-am întâlnit la gară pentru a-l lua pe oldfriend 3001 până la Azuga. Și aici a început aventura. Pentru că nu eram singurii care mergeau cu bițele. Mai erau vreo 20. Și nu eram singurii care voiau la munte. Mai erau câteva sute, iar problema izvora direct din faptul că nu încăpeam (literalmente!) toți în cele trei vagoane puse la dispoziție.

Continuă să citești

E greu în Bai, dar nu-i bai

Multă vreme am fost reticent în a merge oriunde de-a lungul Văii Prahovei din cauza aglomerației de acolo. Ei bine, se pare că mai există porțiuni încă neatinse de ”civilizație”, unde te poți bucura în tihnă de peisaje spectaculoase și relativ nealterate. O astfel de zonă este creasta Baiului, foarte populară printre bicicliști în ultimii ani.

Priveliște de pe creasta Baiului

Priveliște de pe creasta Baiului

Continuă să citești

Și vor fi Olt!

Zona aceasta a văii Oltului, RacoșAugustinFeldioara, mi-a trezit interesul încă de când am citit Cartea Oltului scrisă de Geo Bogza și atunci când Adi a propus o tură pe acolo am percutat instant. Din păcate, data aleasă de el nu s-a potrivit cu planurile pe care le aveam și, cum nu voiam să renunț la o așa excursie, am decis să fac totuși o scurtă incursiune de o zi de la Racoș la Brașov. Așadar, pe data de 9 Iunie 2013 m-am întâlnit la gară cu Andrei și Dan și am plecat spre Rupea cu primul tren al dimineții, IR1745.

Intrarea în Racoș

Intrarea în Racoș

Continuă să citești

Ardeleni de ocazie – o tură de două zile prin județul Sibiu

În week-end-ul 1-2 Iunie 2013, odată cu sosirea verii, ne-am avântat într-o tură de două zile ce a străbătut dealurile județelor Sibiu și Alba. Astfel, în dimineața zilei de 1 Iunie 2013 ne-am dat întâlnire în Gara de Nord pentru a lua trenul IR1745 spre Copșa Mică.

Un român, un olandez și doi englezi

Până la Brașov, drumul cu trenul s-a desfășurat în nota obișnuită: am socializat, am râs și am fost șicanați de niște controlori urâcioși. Din Brașov, însă, a poftit în vagoane Stefan, un olandez care tocmai încheiase un tur de aproximativ o lună prin România, fiind a treia oară la noi în țară.

Am fost surprins de cât de bine cunoștea România – mult mai bine decât chiar românul de rând. Pe lângă aceasta, vorbea româna destul de bine, fiind familiar chiar și cu unele regionalisme. Lecția a fost completată de doi englezi care s-au urcat din Sighișoara, și ei venind dintr-un tur cu bicicletele prin România, aflați pentru prima oară aici.

Urâtul ăla în negru sunt eu :)

Urâtul ăla în negru sunt eu 🙂

Continuă să citești