Artem Sorokin și oferta sa de nerefuzat

Lasă un comentariu

Motto
– Noi urmărim…
– Să nu fim urmăriți!

Bing-bing, făcu telefonul! Dau să mă uit – un e-mail de la numitul Artem Sorokin! Subiect: Collaboration Opportunity: Join a Remote Software Engineering Team. Citesc mesajul și, de emoție, fiind cocoțat pe câcat, a reușit să mă dea cu totul jos de pe dânsul. Iată mesajul, verbatim:

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Hi Boia Alexandru,
I hope you’re doing well.

My name is Artem Sorokin, and I’m a software engineer, currently building a promising new business. I’m putting together a team of talented people to collaborate on remote job opportunities and explore ways to create additional income without affecting your current job.

I saw your profile on github, and it looks really interesting. I hope to discuss more if you are interested in more profits.
Now, I am looking for a new partner who can help each other.
I have about 8 years of experience in freelancing, and upwork, etc as well.

I hope you don’t mind my message. If not, just let me know.
In some cases, if you agree to help me by renting your upwork & freelancer account, I can earn about 10000~15000 USD per month after a few months, and it will be higher once I complete the project and get more excellent feedbacks from them. Often share the income 10~12% for you, and rest for taxes, fees, and me.

On your side, just need to setup PC, and create upwork&freelancer accounts, and install Anydesk, so I can use your accounts remotely. Because all the bank accounts will be managed by yourself only, so nothing serious for your privacy. I never ask you to share your bank accounts. After the payment arrives to your bank account, you just take yours and send the rest to me.

If you’re interested in learning more, I’d be happy to discuss the details with you. Feel free to reach out through any of the channels below:

📧 Email: tiblues15@gmail.com
📱 Telegram: @sorokinart777
💬 MS teams: sorokinart777@outlook.com

Thanks for reading, and let me know your idea after careful consideration. Just consider in detail, and let me know.

Best regards,
Artem Sorokin

Citește mai departe →

Medley (XI)

Lasă un comentariu

De când băiețelul meu a-nceput să umble de colo-colo, uneori în timpul nopții, am avut nevoie să montez un paravan pe partea lui de pat, fiind necesari măcar 30 cm deasupra saltelei, deci 40 cm în total. Trebuia să fie cu o suprafață fină, relativ solid și lung de aproape 90 cm.

O mică dumă nu strică

O mică dumă nu strică

Am cumpărat, deci, niște MDF predebitat și cantuit de la MAM Bricolaj, însă, din păcate n-am găsit pe lățimea dorită, ci de 30 cm, dar suficient de lung – 120 cm – cât să-l debitez în trei tronsoane de puțin sub 40 cm, înnădite apoi până la lungimea dorită. MDF-ul în sine este de calitate, fățuirea așa-și-așa, iar canturile modeste: ABS subțire, adeziv insuficient și slab. În cazul meu conta mai puțin, oricum trei sferturi din el a zburat din proiect.

Citește mai departe →

Kontesh, biroul – Notițe de lucru (I)

Lasă un comentariu

Oamenii au avut – de când există oameni pe Pământ – o relație cu totul și cu totul deosebită cu timpul. Faptul că suntem eterni și totuși strâns limitați de constrângeri ostile cred că șade-n miezul istoriei noastre temporale mai degrabă zbuciumate.

Îmbrăcând diverse haine, paradoxul scoate capul iar și iar în registre culte, științifice, dar și populare, din care putem aminti frumoasa sinteză mai degrabă poetică din basmele noastre – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (dați-i încă o șansă cu mintea destupată, apoi aprindeți o lumânare pentru Ispirescu).

Potriveala cea din urmă

Potriveala cea din urmă

Religia sugerează că singura scăpare este credința. Precum lt. Valeris, veți întreba: Faith?

Spock: History is replete with turning points, Lieutenant. You must have faith.
Valeris: Faith?
Spock: That the universe will unfold as it should.
Valeris: But is that logical? Surely we must…
Spock: Logic, logic and logic. Logic is the beginning of wisdom, Valeris, not the end.

Într-adevăr, nu este logic. Dar este necesar. Fără un dram de credință că lucrurile se vor așeza, timpul nu mai are răbdare cu nimeni, iar viitorul, fiul acela de împărat mereu chemat să-și împlinească menirea, rămâne suspendat între intenție și catastrofă.

Citește mai departe →

Față și verso – Carbutarorul Zenith, Muncile lui Hercule, Cauciucuri și Pastile

Lasă un comentariu

Carburatorul Zenith – La următoarea vacanță, vă veți abandona fără nicio grijă farmecului plimbărilor voastre fericite, dacă automobilul este echipat cu carburator Zenith. Este titlul mare de pe o reclamă din revista L’Illustration, Nr. 4336 din 1 Mai 1926.

O mașină decapotabilă se plimbă, într-adevăr, fără grijă, printr-un orășel stil Western… Europe, cu străzi pavate, babe cocârjate și căruțe pe undeva, ieșind sugestiv din cadru. Și, întrucât carburatorul funcționează perfect, carburatorul nu există.

Firește că doar atâta lucru nu-i suficient, stați totuși liniștiți. Pe verso se găsesc soluțiile diverselor altor probleme ce pot să apară pe drum, în ciuda unui carburator performant. În primul rând, cauciucurile, foarte importante-s cauciucurile. Goodrich, antiderapantul definitiv, oferă reazemul pentru variile abateri de la drum, oriunde ați găsi de cuviință:

Când, în timpul drumețiilor dumneavoastră, le arătați copiilor încântați cuibul descoperit la întâmplare într-un tufiș sau șopârla al cărei fulger de smarald strălucește la soarele zidurilor vechi, le dați o lecție mai bună decât cea din oricare carte; iar pentru toate acestea, anvelopa Goodrich vă va fi fost un servitor fidel și sigur

Citește mai departe →

Recensământ

Lasă un comentariu

Ca organizare pe disc, avem o structură de proiecte destul de, să zicem, variată. Unele au început ca mici experimente locale, promovate la repo-uri și dezvoltate oficial. Altele invers. Unele au rămas repo-uri locale în Mercurial, altele promovate la Git, proces de altfel în curs. Bun, trecând peste motivații și mecanisme, periodic facem câte un recensământ să vedem care ce are.

Aici odihnesc următoarele

Aici odihnesc următoarele

Și, fiindcă în timp a crescut blănița, mi s-a făcut lene să mai caut ad labam și am compus un mic catren în PowerShell ce face fix asta: scanează un director rădăcină și-mi spune ce directoare sunt sub controlul Git, Mercurial sau în afara oricărei jurisdicții, scriind rezultatul într-un CSV. Dacă subarborele pornind de la un folder aflat imediat sub rădăcină nu are niciun repo, atunci este raportat doar dânsul, nu toată sub-structura.

Citește mai departe →

Copiii domnului Alcibiade

Lasă un comentariu

Motto
Stăpâne, stăpâne, / Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc / Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare

Ce mă roade pe mine la Sfârșit-ul de Mileniu al lui Radu Tudoran e că putea să facă fresca și fără familia lui Alcibiade, în orice caz fără să fie atât de pedant de crud cu copiii săi și cu alte personaje născute de la Dumnezeu cu trăsături deosebite.

Putea doar să stropească meniul cu acest gen de cinism dacă dorea să chestioneze și să ilustreze destrămarea fibrei societății, nu să facă din asta felul principal, farfuriile, tacâmurile și scaunele, având astfel și posibilitatea de-a completa Formularul 49023 al Uniunii Scriitorilor – Cerere de clasificare roman balzacian (a se înmâna domnului Călinescu).

Sfârșit de Mileniu

Sfârșit de Mileniu

Plus că distrugerea definitivă nu este taman stilul lui; îl văd egal cu cel ce-a scris bijuteria – îmi scuzați exaltarea – Un port la răsărit, primul său roman. Și acolo a fost un pic crud cu inginerul topit de iarna, vara și băutura de malurile Limanului Nistrului, însă încheie cu mugurii unui nou început. Personajul nu a fost complet decăzut, caracterul lui nu s-a schimbat, are ocazia de-a reflecta și de a merge mai departe deîmpreună cu un altul ce primește odată cu el o nouă șansă.

Ce cred că a vrut să facă a fost că, luând o seamă de calități omenești dezirabile, le-a întrupat în copiii domnului Alcibiade și-n alte varii personaje și i-a sacrificat astfel încât, rămânând memorabili prin destinul lor nedrept în raport cu epoca, răsădește acele calități în sufletul generațiilor următoare ce le primesc prin ochii și mintea povestitorului. Poate și mai important este ca toate posibilitățile umane înșirate, dezvoltate și ulterior sugrumate să nu mai depindă de supraviețuirea celui ce le întruchipează.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (IV) – Dulapul de sus

Lasă un comentariu

Într-un fel, corpul de sus reia temele și ideile servantei: împărțirea proporțională, profilele de tranziție, spatele din lemn masiv, îmbinările principale: cozi de rândunică sus, caneluri și falțuri jos, precum și un separator median. Împărțirea propriu-zisă, panoul din spate și alte câteva mici aspecte au, totuși, particularitățile lor și ar putea chiar prezenta interes.

Săniuța fuge

Săniuța fuge

Înălțimea consistentă de 1000 mm (efectiv 805 mm, 195 mm reținuți pentru intermezzo) este de natură a stârni tot felul de fantezii privitoare la împărțirea spațiului interior generos, dar m-am mulțumit cu câte două polițe simple de fiecare parte. A brodi o diviziune atât funcțională cât și estetică este mai dificil decât pare.

Citește mai departe →

Șpârle cu rapoarte Telerik Report Engine (I) – Dujmani din umbră

Lasă un comentariu

Am primit câteva jelanii vis-a-vis de niște rapoarte ce nu se generau, producând o eroare al draima de pâcloasă la prima vedere: System.ArgumentNullException: Value cannot be null. Vă rog, nu vă înghesuiți cu prea multe detalii că sunt un simplu om!

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Nici stiva de funcții apelate (stack trace, pentru iubitorii de franceză) nu fu cu mult mai clarificatoare, cu atât mai puțin fiindcă problema-și avea originea într-unul din cotloanele umede și-ntunecate ale Telerik Report Engine. Orientativ:

Citește mai departe →

Și cu sula-n dos, și cu sufletul în rai

Contrar titlului, nu vreau să vorbesc despre valori europene. Nu, e vorba că, tot lucrând cu țârâita la Wp Trip Summary, am început să schimb treptat inclusiv convenția folosită pentru denumirea și organizarea claselor: din stilul PEAR A_B_C în structura bazată pe namespace-uri A\B\C.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Cum a le schimba pe toate deodată este un efort prea mare și-n general fastidios, cum pentru o singură clasă vor coexista o vreme ambele modalități de invocare, trebuie ca procesul să nu impieteze asupra funcționării; deci să pot folosi și A_B_C, și A\B\C. Ca un exemplu concret: și Abp01_Env, și WpTripSummary\Env.

Citește mai departe →

Moștenire

Era la țară. Din când în când mai locuia pe-acolo. Una dintre camere era foarte solemnă. Avea foarte mult mobilier vechi de lemn și două ciudățenii: un cățelandru ce mai făcea din când în când pe nebunul, fără a fi totuși de pază, și o găină într-un mic țarc.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Mobilierul era excepțional de bine păstrat, totul așezat în general frumos, chit că înghesuit. Camera în sine părea de fapt mai degrabă un muzeu. De altfel, acolo nu locuia propriu-zis niciodată. Dar cel mai bizar obiect era un scaun suspendat din lemn cioplit dintr-o bucată, ca și cum ar fi fost o împletitură de crengi ori rădăcini mari și groase.

A doua cameră era mai aerisită și avea pe un perete un sistem uriaș de șifoniere. Foarte vechi și acela, și în stare la fel de bună. Intrând, își aduse aminte de tataie căutând ceva într-un sertar și depozitând în cele din urmă niște bani acolo.

Citește mai departe →

EnlighterJS are mici probleme cu faza scurtă

De fiecare dată când adăugam într-un articol o secvență de cod în rând cu textul – cum Tuz–Guttenberg mi se pare o pecingine supraturată, folosesc Classic Editor – EnlighterJS îmi adaugă de fiecare dată două linii de prisos. Problema s-a dovedit a fi de la faptul că, deși își construiește elementul HTML părinte în funcție de mod (code pentru inline, pre altminteri), adaugă otova un paragraf gol la final:

editor.insertContent(
   sp + 
   '<' + tag + 
      ' class="EnlighterJSRAW" data-enlighter-language="' + 
      e.data.lang + '">' + 
         code + 
   '</' + tag + '>' + 
   sp + 
   '<p></p>'
);

Cea mai la îndemână soluție a fost un mic modul pentru TinyMCE unde interceptez evenimentul BeforeSetContent și, dacă detectez un conținut asemănător cu o secvență de cod integrat în text (<code>*</code>), înlătur acel paragraf gratuit.

Citește mai departe →

Și dacă ramuri bat în țeavă

Puțin înainte de ora cinci dimineața permeabilitatea planșeului făcu loc unor zgomote ritmice, nu tocmai cele ce-nsoțesc rutina zilnică de luare-n piept a unei noi zile de lucru. De altfel, era duminică. Se trezi contrariat și, pentru a contracara minutul de cultură necerut, bătu la fel de ritmic în țeava de calorifer cu o tigaie. Își vârî niște dopuri pântecoase-n urechi și reuși, în sfârșit, să adoarmă.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Între timp, ce nu reușise muzica să trezească, reuși tigaia. Grupul conversațional se animă cu niște rare citate din cei mai de seamă birjari ce animaseră străzile Bucureștilor în trecut. Înjurături ce se credeau uitate scorojeau acum pereți, tavane, ofileau flori, crăpau sticla geamurilor. De la etajul patru, o hârcă bătrână și înăcrită sună la poliție.

Citește mai departe →

Cine-i cine, care pe care – Bunul, Răul și Urâtul ca parabolă a lumii interioare (II)

Motto
You think you’re better than I am. Where we came from if one didn’t want to die of poverty, one became a priest or a bandit. You chose your way I chose mine. Mine was harder!

Partea centrală a filmului este ocupată de un diptic foarte interesant: mănăstirea San Antonio, respectiv lagărul de prizonieri Batterville. Între ele și restul sunt presărate deltaic câteva scene aparent mai puțin semnificative, dar la fel de importante: de la nota informativă a soldatului fără picioare, la snopirea Mariei în bătaie și fortul ruinat vizitat de Sentenza.

Plecarea de la San Antonio

Plecarea de la San Antonio

Cei doi ajung la mănăstire trecând mai întâi printr-o tabără a Confederaților, unde li se spune că pot foarte bine să se predea Unioniștilor dacă doresc îngrijire medicală. Tuco, orientându-se rapid, realizează că sunt pe lângă un lăcaș de cult numit San Antonio și se îndreaptă într-acolo.

Stabilimentul este decrepit, dar activ, ordonat și perfect funcțional în rolul său fragil de adăpostire ori vindecare, indiferent de facțiunea ajunsă în nevoie. Cu alte cuvinte, elementele „administrative” moderne ale psihicului nu mai pot fi de niciun ajutor, ce trebuie acum găsit în structuri nu atât neutre cât comune ori, mai bine zis ancestrale, universale, primordiale ori poate arhetipale.

Citește mai departe →

Vârful Iezer din și spre Valea Bătrâna

Muzica
Future Islands – Grease

Munții Iezer-Păpușa sunt un soi de metisare între Parâng, Retezat și un pic din Făgăraș, având în același timp propria personalitate. Sunt aci aproape, beneficiază și de încadrări mai scurte și totuși ajung foarte rar acolo. Ultima oară, cu patru ani în urmă, se poate spune că am coborât cu coada-ntre picioare, însă acum zece ani tura pe vârful Păpușa a fost mai mult decât reușită.

Roșu și Negru

Roșu și Negru

Acum Gabi de pe carpati.org a propus o drumeție pe Iezerul Mare, cu două nopți la cort jos pe valea Cuca. N-am putut să vin pentru ambele nopți, ci am plecat de sâmbătă dimineață și-am ajuns acolo împreună cu Laur, din același grup, înainte ca ceilalți să se pregătească de plecare.

Citește mai departe →

Știința de carte și simțul umorului – fenomene bizare-n presă

De curând doi impostori, foarte afectați de propria importanță, s-au simțit amenințați și s-au arătat oripilați drept consecință de simpla întrebare dacă nu cumva se tem c-au să-i alerge lumea pe strada pentru faptele lor din ultimii ani; începând, aș adăuga eu, cu banii încasați de presă-n pandemie de la guvern pentru prestații publice pe care le socotesc, fără prea multă tandrețe, propagandă împotriva propriilor cetățeni.

Moș Teacă din 21 Ianuarie 1901

Moș Teacă din 21 Ianuarie 1901

Reacția lor seamănă întrucâtva cu duduile ce se poartă ca și cum nu și-ar fi dat catrința jos nici măcar pe latrină, în timp ce-n viața lor privată sunt mai degrabă precum cele descrise șucărește de un alt poet nepereche:

Vaselica din Socoli / Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea; / și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani / cu lichele și golani.

Ca să fiu corect, întrebarea este cel puțin de o delicatețe discutabilă dacă nu chiar golănească (chit că legitimă), ceea ce în sine nu e o problemă și nu ar trebui să fie o problemă atunci când norma valorică a presei este totuși golănia. Iar dacă golănia face parte din regulile jocului, atunci așa se joacă de ambele părți.

Citește mai departe →