A székely labirintus

Cred că prin clasa a VI-a era, da, prin clasa a VI-a, țin minte că aveam o profesoară de geografie tânără (lucru foarte rar pe vremea aceea), capabilă (lucru și mai rar) și numai bună de iubit, zi-lumină (lucru aproape de-neînchipuit). Suprapusă cu un interes real față de materia respectivă, efectul a fost o amplificare ceva-n genul undelor într-un lac.

Băile Chirui

Băile Chirui

Prin contrast, profesorul dinaintea ei, competent, fără doar și poate, suferea de o pedanterie înfiorătoare, de la care i s-a tras și porecla – Walkie-Talkie. Și n-avea sâni. Este, de altfel, singura materie unde-am luat nota doi pentru că fusesem prins copiind, la o lucrare de control despre o țară slavă cu denumiri din acelea care hârâie, care mârâie, care zgârie. Lăsați ce-nălțime are muntele, ce mai contează, dacă-ncerci să-l pronunți și nu iese decât Crâc-Mâc-Țfâc?

Citește mai departe

Inelul planetarilor e făcut în China

Știați că au apărut chiloți eco de ciclu? Eu nu știam. A fost așa o surpindere pentru mine încât am fost catatonic o jumătate de an. Aproape am ratat sticla care te-nvață să bei apă, care mie mi se pare o invenție foarte bună. În definitiv, exista numai doua feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea dupa ce să bei apă și a nu ști să bei apa.

Chiar așa

Chiar așa

Despre desuurile minune, însă nu știu ce să zic. Adică știam de genul acesta de alternativă, chiar am făcut un oarecare sondaj prin jur, dar nu știam că au facut și una eco! Mă-ntreb oare dacă expectorațiile se transformă-n esență de roze și nu-n potențiale bombe sanitare de materii întărite.

Citește mai departe

Stakhanovise.NET – Sau cum să-ndeplinești cincinalul în patru ani

Motto
Stahanovismul n-a murit, doar un pic s-o răspândit.

Stahanovismul a fost o mare găselniță. A rămas în lume precum râia – nici în ziua de azi nu și-a luat liber, nici măcar o zi. Atât de mare a fost impactul său civilizațional încât prin anii ’60 sau ’70 CIA a desfășurat o operațiune specială pentru extragerea sa pe șestache din Uniunea Sovietică, deîmpreună cu coaiele lui Lenin păstrate-n formol (mai mult despre Dânsele într-un studiu istoric de primă clasă pe care-l voi publica în timp util).

Cele două artefacte au clădit practic întreaga lume nouă de o parte și de alta a oceanului. Marile corporații de azi ar fi fost practic de neimaginat fără sarabanda derivatelor motivaționale sintetice din această mare filozofie de viață.

Politicile publice de sănătate, de gen, transgen și contragen, administrative, întreg Sovietul European, toate se bazează pe stahanovism și aerul doct degajat de acele două Biluțe care-au schimbat lumea așa cum o știm.

Dacă ar trăi astăzi, Vasile Roaită ar mai sta o dată cu mâna pe sonerie, dar acum de fericire. Din păcate, Dânsul nu mai este cu noi și, într-un act de insuficientă compensare, dar cu sincere Sentimente Proletare, anunț cu tremur în voce un nou proiect marca Atelierele Boia: Stakhanovise.NET.

Citește mai departe

Bere Azuga. Neflitrată

Muzica
Flo Sandon’s – El Negro Zumbón

Gândisem acest traseu pentru două zile, cu înnoptare undeva în zona șeii Paltinu, dar conjunctura a făcut să-l înghesuim într-o singură zi. Pe cale de consecință, a suferit și o serie de ajustări ad-hoc, mai ales că asfințitul deja se pripea considerabil.

Vârful Neamțu, în prag de apus

Vârful Neamțu, în prag de apus

Am lăsat mașina lângă fosta fabrică de bere, chiar aproape de DN1 și am luat-o înapoi câteva sute de metri, pentru a ne încadra pe traseu, pe triunghiul albastru, care urcă piciorul ce-se-nalță între valea Mărului și valea Azugii. Într-un acces de optimism, cineva l-a marcat drept traseu ciclabil. Ar fi trebuit să menționeză că doar pe coborâre.

Citește mai departe

Turul Carpaților Apuseni – Ziua 4 – Balmoșul Fermecat

Iată-ne, dragilor, ajunși la o parte a poveștii care mie îmi e foarte dragă – istoria primei și singurei dăți din viața mea de adult când am ajuns la o greutate de numai 68 de kilograme. Mă gândesc mereu la asta cu un amestec de nostalgie și groază stropite cu un țoi de invidie, mai ales acum, când cântăresc un burghez 78.

Verde Împărat cu tot cu oi

Verde Împărat cu tot cu oi

Ziua începuse și continuase-n cel mai banal mod cu putință, ca oricare alta: patru bicicliști răspândind bunămireasmă prin corturi, lăcuste țipând prin iarbă precum niște piulițe slobode „Vrem o iarbă ca afară”, muzică orchestrală diafană și, desigur, vocea lui Yul Brynner comentând cadrul.

Citește mai departe

Cum filtrezi produse-n WooCommerce după clasa de transport

Filtrarea produselor după clasa de transport este de fapt relativ simplu, având în vedere că WooCommerce este proiectat să adauge automat clasa de livrare în lista de conditii de interogare atunci când este prezentă ca parametru în URL, cu denumirea product_shipping_class.

Sursa: Envato Elements

Sursa: Envato Elements

Așadar, tot ce ne mai rămâne de făcut este să adăugăm, în zona de filtrare a paginii de produse din panoul de administrare, un element de tip drop-down, cu numele (atributul HTML name) amintit mai sus, care să afișeze clasele de livrare. În plus, trebuie să și marcăm corespunzător clasa de livrare aleasă.

Citește mai departe

Papacioc de toamnă

Muzica
Lord Huron – Setting Sun

Dacă tot l-am rugat pe Gepetescu să realizeze o compunere pornind de la acest cuvânt, hai să încerc și eu. De altfel, oricum l-aș fi povestit, dar oare cum m-aș descurca într-o confruntare tete-a-tete cu o mega-mașinărie care ocupă probabil un spațiu egal cu micul oraș din care-am plecat?

Nu m-am putut abține :)

Nu m-am putut abține 🙂

În multe aspecte, majoritatea chiar, probabil destul de prost, dar, în câteva, aș zice, nici pe jumătate rău, măcar și pentru faptul că eu am de-a face doar cu propriile bășini, pe când Gepetescu are de-a face cu toate eructațiile de pe Marea Plasă Mondială care i-au fost servite drept corpus de antrenament.

Citește mai departe

Convorbiri literare

Motto
Cu hohote amuzante de râs / îmi amestec gândurile într-un caz
de cuvinte aruncate la întâmplare / pe o foaie goală și fără vreo întrebare.
Mihai Gepetescu

Nu se putea să nu-ncerc și eu această nouă și cumva insolită modalitate de petrecere a timpului liber: conversația necolocvială cu inteligența artificială numită ChatGPT. Impresia mea, per total, este că avem în față evoluția mentală a progresistului.

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Adică, evident, poate tot ce nu poate un progresist în ziua de azi: stochează o tonă de informații, capabil de a produce texte complete cu o formă precisă, corectă și chiar cu un oarecare fond, dar, cel mai important, cu o tonă de umor accidental.

Citește mai departe

Mambo Number Five (IV)

Muzica
Uvertura William Tell, G. Rossini

Așadar, lămurisem în parte care erau soluțiile la problemele stringente ridicate de mască și cum le-am rezolvat, dar, îmi pare mie, am uitat să menționez una din ele. După ce am tăiat panourile laterale și după ce am tăiat și riglele care ar fi urmat să fie montate perpendicular, frontal, pe ficare, formând un profil în formă de L, am realizat că tot ansamblul ar suporta o îmbunătățire.

Rezultatul etapei

Rezultatul etapei

Mai concret, în partea de sus și in partea de jos a fiecărui profil astfel rezultat am conceput spre montare câte o fișă sub formă de triunghi vag-dreptunghic. Deși în proiect, numai pentru asamblarea acestor două segmente prevăzusem mai multe șuruburi decât pune IKEA într-un dormitor întreg, găselnița izvora dintr-o oarecare grijă că picioarele, chiar și așa, nu ar fi suficient de stabile.

Citește mai departe

Turul Carpaților Apuseni – Ziua 3 – Galben

Muzica
Intermezzo (sau ce-o fi) din Cavalleria Rusticana, Pietro Mascagni

Soarele a coborât în Poiana Glăvoi, s-a uitat de noi și nu ne-a găsit. Plecasem pe furiș, cu noaptea-n cap, doar eu și Norbert, pe traseul Galbenei, marcat corespunzător cu punct Galben. Primii kilometri i-am făcut pe semi-întuneric, la frontală, mergând alert și îmbrăcați gros: tipic pentru acel loc, era un frig de albea și Galbena care, la izbuc, este albastră.

Good morning, Vietnam!

Good morning, Vietnam!

Ceilalți doi, Marius și Remus, rămăseseră-n tabără și probabil încă sforăiau când am ajuns la Piatrele Galbenei, cu doar zece minute înaintea soarelui. Acolo, pădurea se dă respectuos la o parte și dezvăluie câteva stânci pleșuve care străjuiesc valea Galbenei. De acolo am putut vedea cu ochii minții traseul ce se va desfășura în fața ochilor reali.

Citește mai departe