Față și verso – Carbutarorul Zenith, Muncile lui Hercule, Cauciucuri și Pastile

Lasă un comentariu

Carburatorul Zenith – La următoarea vacanță, vă veți abandona fără nicio grijă farmecului plimbărilor voastre fericite, dacă automobilul este echipat cu carburator Zenith. Este titlul mare de pe o reclamă din revista L’Illustration, Nr. 4336 din 1 Mai 1926.

O mașină decapotabilă se plimbă, într-adevăr, fără grijă, printr-un orășel stil Western… Europe, cu străzi pavate, babe cocârjate și căruțe pe undeva, ieșind sugestiv din cadru. Și, întrucât carburatorul funcționează perfect, carburatorul nu există.

Firește că doar atâta lucru nu-i suficient, stați totuși liniștiți. Pe verso se găsesc soluțiile diverselor altor probleme ce pot să apară pe drum, în ciuda unui carburator performant. În primul rând, cauciucurile, foarte importante-s cauciucurile. Goodrich, antiderapantul definitiv, oferă reazemul pentru variile abateri de la drum, oriunde ați găsi de cuviință:

Când, în timpul drumețiilor dumneavoastră, le arătați copiilor încântați cuibul descoperit la întâmplare într-un tufiș sau șopârla al cărei fulger de smarald strălucește la soarele zidurilor vechi, le dați o lecție mai bună decât cea din oricare carte; iar pentru toate acestea, anvelopa Goodrich vă va fi fost un servitor fidel și sigur

Citește mai departe →

Recensământ

Lasă un comentariu

Ca organizare pe disc, avem o structură de proiecte destul de, să zicem, variată. Unele au început ca mici experimente locale, promovate la repo-uri și dezvoltate oficial. Altele invers. Unele au rămas repo-uri locale în Mercurial, altele promovate la Git, proces de altfel în curs. Bun, trecând peste motivații și mecanisme, periodic facem câte un recensământ să vedem care ce are.

Aici odihnesc următoarele

Aici odihnesc următoarele

Și, fiindcă în timp a crescut blănița, mi s-a făcut lene să mai caut ad labam și am compus un mic catren în PowerShell ce face fix asta: scanează un director rădăcină și-mi spune ce directoare sunt sub controlul Git, Mercurial sau în afara oricărei jurisdicții, scriind rezultatul într-un CSV. Dacă subarborele pornind de la un folder aflat imediat sub rădăcină nu are niciun repo, atunci este raportat doar dânsul, nu toată sub-structura.

Citește mai departe →

Copiii domnului Alcibiade

Lasă un comentariu

Motto
Stăpâne, stăpâne, / Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc / Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare

Ce mă roade pe mine la Sfârșit-ul de Mileniu al lui Radu Tudoran e că putea să facă fresca și fără familia lui Alcibiade, în orice caz fără să fie atât de pedant de crud cu copiii săi și cu alte personaje născute de la Dumnezeu cu trăsături deosebite.

Putea doar să stropească meniul cu acest gen de cinism dacă dorea să chestioneze și să ilustreze destrămarea fibrei societății, nu să facă din asta felul principal, farfuriile, tacâmurile și scaunele, având astfel și posibilitatea de-a completa Formularul 49023 al Uniunii Scriitorilor – Cerere de clasificare roman balzacian (a se înmâna domnului Călinescu).

Sfârșit de Mileniu

Sfârșit de Mileniu

Plus că distrugerea definitivă nu este taman stilul lui; îl văd egal cu cel ce-a scris bijuteria – îmi scuzați exaltarea – Un port la răsărit, primul său roman. Și acolo a fost un pic crud cu inginerul topit de iarna, vara și băutura de malurile Limanului Nistrului, însă încheie cu mugurii unui nou început. Personajul nu a fost complet decăzut, caracterul lui nu s-a schimbat, are ocazia de-a reflecta și de a merge mai departe deîmpreună cu un altul ce primește odată cu el o nouă șansă.

Ce cred că a vrut să facă a fost că, luând o seamă de calități omenești dezirabile, le-a întrupat în copiii domnului Alcibiade și-n alte varii personaje și i-a sacrificat astfel încât, rămânând memorabili prin destinul lor nedrept în raport cu epoca, răsădește acele calități în sufletul generațiilor următoare ce le primesc prin ochii și mintea povestitorului. Poate și mai important este ca toate posibilitățile umane înșirate, dezvoltate și ulterior sugrumate să nu mai depindă de supraviețuirea celui ce le întruchipează.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (IV) – Dulapul de sus

Lasă un comentariu

Într-un fel, corpul de sus reia temele și ideile servantei: împărțirea proporțională, profilele de tranziție, spatele din lemn masiv, îmbinările principale: cozi de rândunică sus, caneluri și falțuri jos, precum și un separator median. Împărțirea propriu-zisă, panoul din spate și alte câteva mici aspecte au, totuși, particularitățile lor și ar putea chiar prezenta interes.

Săniuța fuge

Săniuța fuge

Înălțimea consistentă de 1000 mm (efectiv 805 mm, 195 mm reținuți pentru intermezzo) este de natură a stârni tot felul de fantezii privitoare la împărțirea spațiului interior generos, dar m-am mulțumit cu câte două polițe simple de fiecare parte. A brodi o diviziune atât funcțională cât și estetică este mai dificil decât pare.

Citește mai departe →

Șpârle cu rapoarte Telerik Report Engine (I) – Dujmani din umbră

Lasă un comentariu

Am primit câteva jelanii vis-a-vis de niște rapoarte ce nu se generau, producând o eroare al draima de pâcloasă la prima vedere: System.ArgumentNullException: Value cannot be null. Vă rog, nu vă înghesuiți cu prea multe detalii că sunt un simplu om!

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Nici stiva de funcții apelate (stack trace, pentru iubitorii de franceză) nu fu cu mult mai clarificatoare, cu atât mai puțin fiindcă problema-și avea originea într-unul din cotloanele umede și-ntunecate ale Telerik Report Engine. Orientativ:

Citește mai departe →

Și cu sula-n dos, și cu sufletul în rai

Lasă un comentariu

Contrar titlului, nu vreau să vorbesc despre valori europene. Nu, e vorba că, tot lucrând cu țârâita la Wp Trip Summary, am început să schimb treptat inclusiv convenția folosită pentru denumirea și organizarea claselor: din stilul PEAR A_B_C în structura bazată pe namespace-uri A\B\C.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Cum a le schimba pe toate deodată este un efort prea mare și-n general fastidios, cum pentru o singură clasă vor coexista o vreme ambele modalități de invocare, trebuie ca procesul să nu impieteze asupra funcționării; deci să pot folosi și A_B_C, și A\B\C. Ca un exemplu concret: și Abp01_Env, și WpTripSummary\Env.

Citește mai departe →

Moștenire

Lasă un comentariu

Era la țară. Din când în când mai locuia pe-acolo. Una dintre camere era foarte solemnă. Avea foarte mult mobilier vechi de lemn și două ciudățenii: un cățelandru ce mai făcea din când în când pe nebunul, fără a fi totuși de pază, și o găină într-un mic țarc.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Mobilierul era excepțional de bine păstrat, totul așezat în general frumos, chit că înghesuit. Camera în sine părea de fapt mai degrabă un muzeu. De altfel, acolo nu locuia propriu-zis niciodată. Dar cel mai bizar obiect era un scaun suspendat din lemn cioplit dintr-o bucată, ca și cum ar fi fost o împletitură de crengi ori rădăcini mari și groase.

A doua cameră era mai aerisită și avea pe un perete un sistem uriaș de șifoniere. Foarte vechi și acela, și în stare la fel de bună. Intrând, își aduse aminte de tataie căutând ceva într-un sertar și depozitând în cele din urmă niște bani acolo.

Citește mai departe →

EnlighterJS are mici probleme cu faza scurtă

Lasă un comentariu

De fiecare dată când adăugam într-un articol o secvență de cod în rând cu textul – cum Tuz–Guttenberg mi se pare o pecingine supraturată, folosesc Classic Editor – EnlighterJS îmi adaugă de fiecare dată două linii de prisos. Problema s-a dovedit a fi de la faptul că, deși își construiește elementul HTML părinte în funcție de mod (code pentru inline, pre altminteri), adaugă otova un paragraf gol la final:

editor.insertContent(
   sp + 
   '<' + tag + 
      ' class="EnlighterJSRAW" data-enlighter-language="' + 
      e.data.lang + '">' + 
         code + 
   '</' + tag + '>' + 
   sp + 
   '<p></p>'
);

Cea mai la îndemână soluție a fost un mic modul pentru TinyMCE unde interceptez evenimentul BeforeSetContent și, dacă detectez un conținut asemănător cu o secvență de cod integrat în text (<code>*</code>), înlătur acel paragraf gratuit.

Citește mai departe →

Și dacă ramuri bat în țeavă

Lasă un comentariu

Puțin înainte de ora cinci dimineața permeabilitatea planșeului făcu loc unor zgomote ritmice, nu tocmai cele ce-nsoțesc rutina zilnică de luare-n piept a unei noi zile de lucru. De altfel, era duminică. Se trezi contrariat și, pentru a contracara minutul de cultură necerut, bătu la fel de ritmic în țeava de calorifer cu o tigaie. Își vârî niște dopuri pântecoase-n urechi și reuși, în sfârșit, să adoarmă.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Între timp, ce nu reușise muzica să trezească, reuși tigaia. Grupul conversațional se animă cu niște rare citate din cei mai de seamă birjari ce animaseră străzile Bucureștilor în trecut. Înjurături ce se credeau uitate scorojeau acum pereți, tavane, ofileau flori, crăpau sticla geamurilor. De la etajul patru, o hârcă bătrână și înăcrită sună la poliție.

Citește mai departe →

Cine-i cine, care pe care – Bunul, Răul și Urâtul ca parabolă a lumii interioare (II)

Lasă un comentariu

Motto
You think you’re better than I am. Where we came from if one didn’t want to die of poverty, one became a priest or a bandit. You chose your way I chose mine. Mine was harder!

Partea centrală a filmului este ocupată de un diptic foarte interesant: mănăstirea San Antonio, respectiv lagărul de prizonieri Batterville. Între ele și restul sunt presărate deltaic câteva scene aparent mai puțin semnificative, dar la fel de importante: de la nota informativă a soldatului fără picioare, la snopirea Mariei în bătaie și fortul ruinat vizitat de Sentenza.

Plecarea de la San Antonio

Plecarea de la San Antonio

Cei doi ajung la mănăstire trecând mai întâi printr-o tabără a Confederaților, unde li se spune că pot foarte bine să se predea Unioniștilor dacă doresc îngrijire medicală. Tuco, orientându-se rapid, realizează că sunt pe lângă un lăcaș de cult numit San Antonio și se îndreaptă într-acolo.

Stabilimentul este decrepit, dar activ, ordonat și perfect funcțional în rolul său fragil de adăpostire ori vindecare, indiferent de facțiunea ajunsă în nevoie. Cu alte cuvinte, elementele „administrative” moderne ale psihicului nu mai pot fi de niciun ajutor, ce trebuie acum găsit în structuri nu atât neutre cât comune ori, mai bine zis ancestrale, universale, primordiale ori poate arhetipale.

Citește mai departe →

Vârful Iezer din și spre Valea Bătrâna

Lasă un comentariu

Muzica
Future Islands – Grease

Munții Iezer-Păpușa sunt un soi de metisare între Parâng, Retezat și un pic din Făgăraș, având în același timp propria personalitate. Sunt aci aproape, beneficiază și de încadrări mai scurte și totuși ajung foarte rar acolo. Ultima oară, cu patru ani în urmă, se poate spune că am coborât cu coada-ntre picioare, însă acum zece ani tura pe vârful Păpușa a fost mai mult decât reușită.

Roșu și Negru

Roșu și Negru

Acum Gabi de pe carpati.org a propus o drumeție pe Iezerul Mare, cu două nopți la cort jos pe valea Cuca. N-am putut să vin pentru ambele nopți, ci am plecat de sâmbătă dimineață și-am ajuns acolo împreună cu Laur, din același grup, înainte ca ceilalți să se pregătească de plecare.

Citește mai departe →

Știința de carte și simțul umorului – fenomene bizare-n presă

Lasă un comentariu

De curând doi impostori, foarte afectați de propria importanță, s-au simțit amenințați și s-au arătat oripilați drept consecință de simpla întrebare dacă nu cumva se tem c-au să-i alerge lumea pe strada pentru faptele lor din ultimii ani; începând, aș adăuga eu, cu banii încasați de presă-n pandemie de la guvern pentru prestații publice pe care le socotesc, fără prea multă tandrețe, propagandă împotriva propriilor cetățeni.

Moș Teacă din 21 Ianuarie 1901

Moș Teacă din 21 Ianuarie 1901

Reacția lor seamănă întrucâtva cu duduile ce se poartă ca și cum nu și-ar fi dat catrința jos nici măcar pe latrină, în timp ce-n viața lor privată sunt mai degrabă precum cele descrise șucărește de un alt poet nepereche:

Vaselica din Socoli / Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea; / și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani / cu lichele și golani.

Ca să fiu corect, întrebarea este cel puțin de o delicatețe discutabilă dacă nu chiar golănească (chit că legitimă), ceea ce în sine nu e o problemă și nu ar trebui să fie o problemă atunci când norma valorică a presei este totuși golănia. Iar dacă golănia face parte din regulile jocului, atunci așa se joacă de ambele părți.

Citește mai departe →

Cum să-ți bați joc de tine în 50 de kilometri simpli

Mă bucur să vă spun că, deși au trecut unsprezece ani de-atunci, încă dau dovadă din când în când de-un asemenea strălucit meșteșug de tâmpenie, cu toate că există semne serioase de îmbunătățire. Am mai repetat isprava în 2018, într-o configurație ușor diferită, apoi câțiva ani mai târziu, ca o variantă îmbunătățită a încercării din 2018.

Ieșind spre Vârful Ștevia

Ieșind spre Vârful Ștevia

Cam ca în bancul acela, veți fi remarcând, cu individul care este păcălit de-o gagică trăznet în parcarea unui supermarket. Domnișoara îl seducea și se lăsa nuntită aiurea, în timp ce tovarășii ei îi făceau curat prin mașină. Și dânsul avertiza că a mai fost și cu două zile-n urmă și iar ieri. Așa și eu aici.

Ca orice dileală cu vicii de procedură, și aceasta a început sub auspicii suspicios de rezonabile: venisem inițial cu ideea unei drumeții de două zile din Întorsura Buzăului la Nehoiu prin Munții Siriu și Andrei a plusat cu ideea de-a face Azuga – Nehoiu tot în două zile, adică aproximativ triplul distanței și Dumnezeu știe ce multiplu al diferenței originale de altitudine. Eu, ca element moderat al grupului, am încercat să-l temperez un pic spunând: sigur că da.

Citește mai departe →

Ghidul ventilatoarelor 2026 – Oferte și modele mai incendiare decât vara

Încă din toamnă, când fu Barbara la ciclon, fiind fidel proverbului „Omul gospodar își face iarna car și vara sanie”, am desfășurat pentru voi o profundă cercetare de piață și, drept rezultat, am aliniat la start cele mai bune oferte pentru următorul sezon al Cupolei de Foc. Așa că vă sugerez să vă operaționalizați o cupolă de matrafox rece și să judecați la cald propunerile mele.

Ventilatorul Necurmat

Nu se oprește niciodată. Beneficiază de o rotație continuă, prestabilită cu precizie din fabrică la viteza nici-maximă-nici-minimă-nici-moderată, oricare ar fi momentul zilei sau condițiile din jur. Indiferent cât de mult se încălzește mediul sau cât de mult praf există, Ventilatorul Necurmat își face treaba cu osârdie, fie că-i nevoie, fie că – și mai ales dacă – nu-i nevoie.

Vara face ravagii

Vara face ravagii

Nu are pauză, nici reglaj fin, nici dubii. În timp ce alte ventilatoare mai citesc temperatura, umiditatea sau bunul-simț al împrejurării, acesta vântură cu zel studiat, ca de instituție publică înainte de audit. Rezultatul este un mediu mereu alert, mereu activ, mereu aparent productiv și mereu puțin extenuat.

Consumă constant, vântură constant, obosește constant. Ceea ce-l face o alegere interesantă pentru diverse organizații, întrucât poate acoperi lejer un sfert din rolurile necesare.

Citește mai departe →

Viață și temporizare 01

Fiecare bucățică dintr-un cartier are propriul simț al timpului. O tablă de șah improvizată și efemeră, își servește clienții o oră sau două, poi dispare până trece ultimul troleu. Un trandafir cu icter arde, parte de dor, parte de oftică, furând pentru scurt timp prim-planul de la tristețea unui zid de beton.

Șah, nu tocmai mat, ci un pic lucios

Șah, nu tocmai mat, ci un pic lucios

O casă veche preferă un ritm mai lent, căci oricum fiecare zi e deja în plus, anii săi fiind înțepeniți în crăpăturie din perete, balustradele și feroneria decrepite și, ca o plăpândă speranță de viitor, mici semne de grijă pentru noua generație.

Citește mai departe →