Tocmai fusese admis în Familie și primi și cea dintâi însărcinare: fără să i se spuie de ce, trebuia să lichideze un alt mafiot. În societatea altui asasin cu ștate mai vechi, și în posesia unei chei făcute dinainte, pătrunse în casa țintei. O cunoștea oarecum din vis, dar i se păru mai ciudat cât de mică era în realitate, ca pentru un mafiot apostat.

Flacăra, ianuarie-martie 1981 (Anul 30, nr. 1-13) / nr. 5 / Digiteca Arcanum

Așteptau. În loc de victimă, a intrat fiul său. Misiunea se anulă discret și cel mai fericit era de fapt că nu mai trebuie să omoare pe nimeni în seara aceea, ceea ce oricum nu prea voia.

–

În Berlin, pe parcursul celui de-al doilea război mondial. Tot căuta cum să se apropie de țintă, remarcând în cele din urmă că e filat la rândul lui cu insistență. Simțea că nu poate fi complet sigur nici pe echipa lui.

Citește mai departe →

Montesquieu, Despre Spiritul Legilor – Cartea XI, Capitolele IV-VI – Editura Științifică, București 1964

Sunt – cât? – vreo două săptămâni de când un cetățean binevoitor a stins lumina ANCPI-ului, a stins-o de tot și stinsă a rămas, răstimp în care circulația juridică sigură a imobilelor a fost complet blocată. Iar luni, 27 Iulie, guvernul a emis o plachie de cuvinte menită a ne asigura că-i totul ok și că încă nu se știe când va deveni funcțional, să nu sunăm că mai ies ei din când în când:

Baza de date centrală a sistemului cadastral – cea care conține evidența proprietăților și a drepturilor reale asupra imobilelor – nu a fost afectată. Nu există dovezi că atacatorii au avut acces la aceste date. Integritatea evidenței cadastrale și de carte funciară este, la acest moment, confirmată.

Citește mai departe →

Probabil că de la-nceputul timpurilor a existat o preocupare pentru noțiunea de rege filozof. Destul de curios, o așa năzdrăvănie are trecere cu precădere între filozofi și mai puțin între oameni.

Thomas More, a man for all seasons indeed, a avut și el contribuția lui la literatura aceasta de specialitate și, s-ar putea spune, dintr-o poziție specială, cărând practic și o parte din povara guvernării. Adică n-a fost, precum comisarul Moldovan, cu mâinile curate, deși a vrut simultan și asta.

Bréviaire de Renaud de Bar, Bibliothèque d’Étude de Verdun

Oricum, se poate spune fără de șagă că a fost un om mare și în chestiuni de viață – ca bărbat de stat, ca negociator, ca responsabilitate, ca murdărie adunată pe mâini, nu doar ca idealism intelectual și filozofic. Un om mare, dar nu atât de mare ca epoca sa, nimeni nu poate fi totuși chiar atât de mare fără a se vârâ într-o contradicție fatală, încercând s-o facă și nereușind.

Citește mai departe →

Dricul mergea agale, așa cum este potrivit să meargă dricul, purtând totuși un număr cel puțin prezumțios, chit că încurajator: B-123-RAI.

Pasagerul din spate ședea smirnă, așa cum se cade să șadă în asemenea situații, nu să țopăie de colo-colo, încurcând pe toți cei ce se-agită să facă tot posibilul să scape de dânsul. Deși, din când în când, unuia sau altuia, i se părea că parcă mișcă dintr-un picior ori vreo mână. Unii cu speranță, majoritatea cu teamă.

Atmosferă

Șoferul, Ghideon zis Luntrașul de către colegii săi, cu aer competent și sobru, și el potrivit situației, era totuși cam blazat și dăulat de mirosul de balsam. Mârâi ca pentru dânsul:

– I-am tot zis colegei să ție mâna mai strânsă când dă cu miresme, că-ntr-una din zile o să plec eu la volan și-o să ajung în spate, iar răposatul la volan.

Citește mai departe →