Pasagerul din spate

Lasă un comentariu

Dricul mergea agale, așa cum este potrivit să meargă dricul, purtând totuși un număr cel puțin prezumțios, chit că încurajator: B-123-RAI.

Pasagerul din spate ședea smirnă, așa cum se cade să șadă în asemenea situații, nu să țopăie de colo-colo, încurcând pe toți cei ce se-agită să facă tot posibilul să scape de dânsul. Deși, din când în când, unuia sau altuia, i se părea că parcă mișcă dintr-un picior ori vreo mână. Unii cu speranță, majoritatea cu teamă.

Atmosferă

Atmosferă

Șoferul, Ghideon zis Luntrașul de către colegii săi, cu aer competent și sobru, și el potrivit situației, era totuși cam blazat și dăulat de mirosul de balsam. Mârâi ca pentru dânsul:

– I-am tot zis colegei să ție mâna mai strânsă când dă cu miresme, că-ntr-una din zile o să plec eu la volan și-o să ajung în spate, iar răposatul la volan.

Citește mai departe →

Autoritățile neoficiale 01

Lasă un comentariu

Fiecare cartier este condus din umbră de autorități cu o mare putere de pătrundere și de convingere, însă acelea nu sunt niciodată cele care taie bon de taxe și nici măcar cei ce ștampilează până și aerul de respirat.

Mâță la pervaz

Mâță la pervaz

Bunăoară, o mâță cocoțată pe pervazul unui balcon privește cu o suspiciune caldă și moderată. Două vrăbii inspectează inopinat o baltă ca și cum și-ar executa, sobru și riguros, însărcinări de ordin municipal.  O altă pisică, aninată într-un copac, așteaptă precum un veritabil latifundiar vești de pe moșie.

Citește mai departe →

Mâinile slobode fac lucrătura Diavolului

Lasă un comentariu

Versiunile dedicate mentenanței – scurte, limitate și în general banale – sunt, în ciuda caracterului cenușiu și fastidios, acte de igienă elementară în viața unei aplicații. În primul rând direct, întrucât micile probleme (ce pot ascunde investigații realmente interesante, e drept) produc uneori fricțiuni disproporționat de mari; în al doilea rând, indirect, deoarece oferă ocazia revizitării unor zone de cod ce mai mult ca sigur pot fi îmbunătățite fără contuzii bugetare.

Pe bună dreptate

Pe bună dreptate

Iar dacă un lucru e adevărat, este că există mereu un pic de gunoi sub preș, uneori generat inclusiv (sau mai cu seamă) de ingineri experimentați, știți voi – cei cu naturelul simțitor, ce dau ochii peste cap și îngână citate din cei mai de seamă instalatori neomoderniști: cine v-a lucrat aici, că și-a bătut joc de voi.

Și, deși sunt vădit răutăcios în observația mea, acumularea unor astfel de restanțe este, din varii motive, inevitabilă. Ba că e prea plictisitor un anumit detaliu și este expediat cu silă, ba că un anumit mod de-a face lucrurile a început temporar și-a ajuns drept cutumiar. Bref e că se strâng tot felul de bisericuțe cu turle răsucite ce trebuie chestionate, chit că se cer venerate.

Citește mai departe →

Înlocuirea blocului de butoane pentru geamuri de pe partea șoferului la Skoda Octavia 3 FL

Lasă un comentariu

Cu tot blocajul din vamă al încălzirii globale, reținută multă vreme la Naidăș, întârziind semnificativ sosirea Cupolei de Foc (sau expresia autorizată în sezonul estival 2026 este Domul de Căldură?), încălzirea locală-n cadrul restrâns al Nărăvașei mele face bine-mersi, cum zic cei mai moțați dintre intelectualii țării – adică precupeții știrilor – ravagii.

După operațiune

După operațiune

După ce domnișoara ce-mi ocupase locul a fost delicată și m-a anunțat că pleacă, așa cum o rugasem, mă băgai repede s-o mut înapoi pe locul meu și am trântit c-o copită de de minotaur peste butoanele ce acționează geamurile electrice din față și din spate. Odată parcată, dorind să-nchid geamurile la loc, ambele butoane dădură-n gol.

Citește mai departe →

Bocet

Lasă un comentariu

Afara curge, se-nnegură,
Cafeaua clefăie-n ibric;
Cerul urlă, scuipa ură,
Plâng si caii de la dric.

Bocet

Bocet

Muribundă scroafa gâfâie-n coteț,
Ploaia pică, pic-pic-pic;
Testamentul grohăie citeț,
Caii plâng și trag la dric.

Un’te duci tu scroafa mea?
Zbiară Irinuca după dric;
Caii tropăie ca-n zeflemea,
Dar de fapt mai plâng un pic.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (III) – Servanta sau festivalul bulelilor

Lasă un comentariu

Odată adus materialul într-o stare cât de cât negociabilă, a trebuit să-și înfrunte în sfârșit destinul nu de grămadă de scânduri cu panaș, ci de carcasă bine închegată. Primul lucru de stabilit a fost, așadar, modalitatea de îmbinare. Pentru partea de sus – îmbinare în coadă de rândunică aleasă în primul rând pentru capacitatea de aplicare a unei forțe uniforme de prindere, dar considerentul vizual nu e de lepădat.

Corpul de servantă

Corpul de servantă

Le-am tăiat cu mașina de frezat folosind șablonul Leigh D4R Pro; pe scurt, e un șablon bun, dar nu-și justifică marca Pro așa cum vine în pachetul standard din cauza faptului că nu conține niciun element ajutător de captare a rumegușului. Or, freza produce mult și cu energie cinetică mare, deci după fiecare piesă frezată consumi triplul timpului pentru curățenie.

Citește mai departe →

O mie cinci sute de lei

Lasă un comentariu

O zi de vară din aia cum numai Sudul extrem al României poate da. Bucureștiul a fost tot timpul pistol cu apă față de arșița ce-nvăluiește, în lunile iulie și august, Alexandria și de fapt tot Teleormanul. Dar cum treci spre Sud interfluviul dintre văile Teleormanului și Vedei este chiar mai rău.

Probabil o zonă de presiune ridicată oprește precipitațiile pe unde-ncepi a sui dinspre Cioroaica. Acolo-i o curbă ascuțită unde multe mașini au intrat cu peste 60 la oră o singură dată, o curbă dotată cu o frumoasă fântână cu ghizduri și-acoperiș zidite, colorate-n roșu și galben; bref e că la țară a plouat mereu și a fost mai suportabil, în ciuda celor sub douăzeci de kilometri ce despărțeau satul mamei mele de Rio de Alejandria.

Citește mai departe →

Zmângălituri pe ziduri 01

Lasă un comentariu

Se poate spune că orașul vorbește mereu neîntrebat, poate chiar de unul singur. Nu delicat, nu cu gingășie, nu coerent, nici măcar cu vreun soi de respect pentru vreun soi de formă sau compoziție. Dar cu siguranță cu foarte multă obstinație.

Marginalia

Marginalia

Un desen grosolan pe pavaj, o singură întrebare roșie pulverizată peste tencuiala aspră, un zid luat cu asalt de grupulețe anonime ieșite la-ntrecere; împreună, alcătuiesc un fel de adnotări de cartier, parțial glumă, parțial revendicare și, desigur, parțial tulburare din teama de prea multă ordine.

Citește mai departe →

Aventuri cu diferențe de potențial (și de opinie)

Lasă un comentariu

Din când în când nepotu’meu își aduce aminte că trebuie să treacă clasa la fizică. De fapt nu el, ci soră-mea, el nu prea are de-ales. Iar atunci Alex trebuie să-și puie capișonul de tocilar și să se-aștearnă pe treabă.

Istoria recentă a acestei mici și vinovate voluptăți – pentru unii – a avut drept subiect electricitatea. Iar din toate problemele – și de la admitere n-am mai rezolvat atât de multe pe zi – una mi-a plăcut în mod deosebit fiindcă dădea posibilitatea desfășurării unui raționament ce permitea descrierea detaliată a fenomenului.

Citește mai departe →

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (II)

Lasă un comentariu

A doua zi începu cinstit și administrativ cu ceasul, ploaie burnițată, un mic dejun pregătit de gazdele mele, o cafea fierbinte și un triaj rapid al fotografiilor din ziua anterioară. Printre ele se aflau și mărturiile a câteva ocolișuri pe traseul a ceea ce cândva fusese un pinten de cale ferată desprins din Pojorâta către Fundul Moldovei, nu mai mult de 8 km, dacă măcar atât.

Pe un drum de culme

Pe un drum de culme

Închis complet în 2008, pe alocuri mai rezistă, inclusiv în zona de start a concursului. Șinele există pe lungimi semnificative, podurile încă se țin fără să știe nici ele cum, traversele au rămas că doar unde să mai plece odată sistemul ieșit din uzul oamenilor și intrat în administrația lentă a vegetației?

Citește mai departe →

Cartierul nou

Lasă un comentariu

Ajunsese într-un oraș de munte cu iz minier decrepit. Căuta un apartament într-un cartier de blocuri mai nou, undeva la periferia orașului, să cumpere sau să închirieze. Un prim apartament era pe o parte din fațadă acoperită cu o copertină uriașă ce obstrucționa neplăcut tot spațiul de sub ea mai cu seamă prin paravanele sale laterale.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Nu prea îl coafa. Intră mai apoi într-unul din celelalte blocuri. Construite pe la sfârșitul comunismului, în ele fuseseră puse-n operă niște idei bune, dar cam prost executate. Dintr-un motiv necunoscut, liftul oprește doar din două în două etaje, iar primul etaj este trei.

Citește mai departe →

Medley (X)

Aparent este mare nevoie de șlefuirea manuală finală a unei piese după ce a fost șlefuită mecanizat – orbital, liniar, delta, indiferent ce geometrie alegi, trebuie o ultimă sărutare pentru a uniformiza suprafața.

Bloc de șlefuit

Bloc de șlefuit

Cum arată această operațiune depinde foarte mult de specia lemnului. Specii năzuroase, cum ar fi pinul, au nevoie de coli abrazive pe suport ferm, căci diferența de duritate între fibrele sale duce la o degajare inconsistentă de material. Buretele, prin natura lui moale, aplică o forță neuniformă și urmărește prea mult suprafața în loc s-o corecteze.

Citește mai departe →

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (I)

Imediat după haiducia din 2015, cea din Călimani și Hășmaș, m-am prezentat la raport pentru a lua startul la Ultrabug, cu seninătatea ce doar inconștiența ți-o poate da. N-am terminat atunci, nici cu poze n-am rămas, însă experiența-n sine a fost cât se poate de valabilă.

Plaiuri bucovinene

Plaiuri bucovinene

Acum, mai înclinat spre aspectele lente ale vieții, mi s-a năzărit să revin, doar că la nou-propusa variantă de Minibug, adică 10.5 km + 13.5 km + 7.2 km, printre altele o excelentă ieșire din iarnă. O altă ajustare a fost ritmul: în loc de alergat, l-am abordat ca pe o drumeție rapidă și am și lansat o propunere către verișorii mei A. și M. Propunerea a fost bine primită, deci iată o veritabilă echipă ce, până-n ultima zi, și-a dobândit și-un nume anecdotic.

Citește mai departe →

Nopți de iarnă 01

Puțină gheață, niscaiva asfalt umed, niște blocuri obosite și brusc cartierul pare să manifeste mai multă voință decât de obicei ori decât poate a fost proiectat s-o facă: mai tăios, mai liniștit, oarecum teatral.

Stație de autobuz

Stație de autobuz

Lumina nu doar că luminează pasiv lucrurile, ci le și redesenează din punctul ei de vedere. Un copac devine un mănunchi de artifcii; indicatorul unei stații STB dobândește colți, poate ca un semn de-avertizare; în sfârșit, un bulevard altminteri frământat din oficiu devine pentru o scurtă bucată de vreme aproape chibzuit.

Citește mai departe →

Rondul de noapte

Își puse centura, dar centura refuză. Spuse că nu vrea să fie complice la ce urmează.
Bine, fă cum vrei, îi răspunse el, înghițind un gât de vin care nu mai era vin, ci o formă lichidă de regret îmbuteliat.

Motorul porni singur, ofuscat. Iar mă pui să car așteptările tale sociale? Nu mai pot, șefu’!
Dânsul dădu din umeri. Și el era tot acolo, într-o formă de nemișcare dezorientată, ca o șosetă umedă și-mbibată cu nisip, uitată pe bordul existenței.

Pe bancheta din spate, un pepene murat îl privea cu reproș.

– Cam tupeu să mă ignori atâția ani, zise pepenele.
– N-am știut că vorbești, bă, răspunse mai puțin surprins decât ar cere-o situația.
– Nici eu n-am știut până azi, suspină pepenele cu înțelepciunea pierdută a unei sticle goale.

Citește mai departe →