Nimeni nu ia cu sine prea multe lucruri nespuse pe Lumea Ailaltă

Lasă un comentariu

Fiecare ipostază, dusă până la ultima consecință, ar însemna așa:

  • dacă scrii pentru tine în adevăratul sens al cuvântului ești ca Pașadia: ofticat pe lume, scrii într-un teasc de caiete și le dosești într-un dulap, iar, după ce îți crapă o venă la cap în timp ce faci explorări în Rașelica Nachmason, o mână necunscută preia caietele și le distruge;
  • dacă scrii pentru alții stricto sensu atunci scrii doar ce vor să auză alții, fără nimic de-a face cu ce ai tu de zis.

Ambele situații sunt ca un deșert: prima pentru tine (și atenție, n-au toți norocul lui Pașadia de-a termina cu viața chiar atât de plăcut și spectaculos!), a doua pentru ceilalți.

Le-aș îndosaria conștiincios pe ambele sub capitolul Patologii Interesante fiindcă omul nu ia cu sine prea multe lucruri nespuse pe Lumea Ailaltă și cumva tot se strecoară apa aia îndelung mustită în dosul căpățânii, găsește crăpături, mai apoi sparge zăgazurile și mătură tot. Totuși, ultima variantă este universal acceptată și chiar baza sistemelor politice și a sistemelor de influență de la firul ierbii pe care-i construit inclusiv internetul.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (VI) – Fronturile

Lasă un comentariu

Compoziția fronturilor a fost de un așa nivel de dificultate încât poate fi descrisă doar prin cuvintele lui Jecmănoiu: Dar seara, când te-ntorci acasă cu lemnele, să ai grijă să-mi aduci înapoi și pâinea întreagă și burdușica de brânză ne-ncepută. Iată de ce:

– în primul rând, era necesară o parte fixă între fiecare pereche de uși, astfel încât ușile-n sine să nu țină toată povara portantă, chestiune importantă mai ales pentru cele de sus cu vitrină;
– apoi, intermezzo-ul liber dintre corpuri avea nevoie de o mască de natură să le unească într-un singur tablou vizual;
– de preferat ca sertarele să fie acționabile altfel decât cu ajutorul butonilor;
– ușile de sus nu trebuie să introducă orizontale suplimentare față de cele deja desenate de polițe și aveau mare nevoie de un adjuvant structural;
– ușile de jos, oarbe fiind, nu aveau voie să fure prea multă atenție, pericol introdus de panourile în relief din centru.

Tăieturi pentru ramele fețelor sertarelor

Tăieturi pentru ramele fețelor sertarelor

Separatorii dintre uși

Cum părțile fixe de separare sunt, ei bine, inamovibile, au fost primele la rând. În ton cu combinația stejar-sapeli în plan pentru ușile de jos, am ales din două panouri de stejar ce-a fost mai bun din ce rămăsese după ce ușile și-au tras partea lor; în treacăt fie spus, nu foarte bun nici așa. E drept, nici foarte rău.

Citește mai departe →

Printre lumini 01

Lasă un comentariu

Dimineața mijește leneșă, rece și mereu provizorie, cu clădirile încă pe jumătate ascunse și strada încă neconvinsă că trebuie să-și înceapă ziua. Și totuși, de voie, de nevoie, oamenii se încolonează și se-mpleticesc iavaș-iavaș la drum.

Încolonarea

Încolonarea

Seara face taman pe dos: strânge contururile, întunecă fațadele și aruncă ferestrelor și stopurilor mașinilor în cârcă mai mult din peisaj decât li s-ar cuveni, măcar că unele par să zică: Bogdaproste, mai dă și tu o porție dacă tot te abătuși pe-aci.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (V) – Sertarele

Lasă un comentariu

Cu ambele carcase puse la punct, au urmat sertarele la rând, ultimul hop înainte de fronturi. Am prins la un moment dat niște oarbe de strunjit castroane din lemn de jarrah și mi s-a parut că ar fi perfecte ca lateralele sertarelor, combinate cu restul de stejar al cutiei, respectiv cu sapeliul și stejarul fronturilor. Am luat trei și s-a dovedit inspirat, întrucât mi-au ajuns chiar și pentru birou. Din păcate, acum nu mai găsesc, cel puțin nu cantități mici.

Pauză

Pauză

Oarbele acestea sunt blocuri brute ce pot fi asemuite în chip optimist c-un paralelipiped. De facto, au forme neregulate, doar un pic mai cizelate decât cheresteaua netivită. La o lungime nominală de 350mm, erau îndestulătoare ca lungime, lățimea lor înscria de două ori lățimea cutiei plus suficient de prisos cât să acopere pierderile tehnologice, iar grosimea de aproximativ cinci ori cea de 18mm dorită.

Citește mai departe →

Șpârle cu rapoarte Telerik Report Engine (II) – Când nu ești chiar tu însuți

Lasă un comentariu

În treacăt fie spus, nu-i vorba de ceva legat de Telerik Report Engine în sine, cât de faptul că reprezintă un mediu unde asemenea probleme pot lesne apărea (și, în definitiv, a ieșit de sub macat după rezolvarea investigației precedente). Așadar, avem un serviciu de raportare ce-și extrage dinamic rapoartele dorite dintr-o tabelă. Fiecare raport conține și DLL-ul ce unde trebuie încărcat și clasa ce-l produce.

Bun, pentru unul din ele, achiziția de date troznea sever cu sânge pe pereți și suficientă confuzie cât să-și reclame propriul gen pe buletin:

An error occurred while invoking data retrieval method. 
---> AutoMapper.AutoMapperMappingException: Missing type map configuration 
or unsupported mapping.

Mapping types:
Object -> SmufItemViewModel
System.Object -> Zbuf.Stuf.Common.ViewModels.SmufItemViewModel

O astfel de eroare înseamnă, pe scurt, că AutoMapper trebuie să creeze un obiect de un tip dintr-un alt obiect de un alt tip fără să aibă cunoștință despre cum s-o facă. Și atunci zice fie Nu știu, d-astea, nu știu!, fie I have no memory of this place. Și mesajul de mai sus este dovada. Atâta doar că, urmărind șirul sfiicios de firimituri lăsat de excepție, la linia în cauză se află:

Citește mai departe →

Vuvuzela din Carpați se tocmește căpitan de remorcher

Lasă un comentariu

Există un tip de navigator, un soi de căpitan ce nu comandă vapoare imense sau submarine misterioase, ci un remorcher. Un remorcher care trage, smuceşte, ține laolaltă bucăți disparate de informații, opinii, și frământă cioburi de realitate pentru a le plasa cu zgărcenie într-un ținut ciudat și deloc liniștit. Astfel se tocmi și Vuvuzela noastră din Carpați.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Mândrul căpitan nu navighează pe apele adânci ale filozofiei, cunoașterii ori măcar inteligenței sau pe oceanul înspumat al poeziei. Nu, el preferă malurile tulburi ale cotidianului. Remorcherul său, cu motorul mereu pornit, se strecoară printre epave răbolite, pescuind glume vrut sarcastice, observații acide proiectate prin trei cuvinte jumate reciclate și o măsură generoasă de scepticism. Într-un mod ironic, remorcherul său nu trage niciodată spre un port clar definit; în schimb, trăiește pentru plăcerea de a trage: mai ales de urechi, de nervi, și, uneori, de ridicol. Niciodată de nădejde.

Citește mai departe →

Spațiu locativ

Lasă un comentariu

Mai mulți vecini taman votaseră că se poate muta în noul apartament pe care și-l dorea. Nu era nou propriu-zis, ci pur și simplu nou pentru el. Îl luă în primire, avea minim două camere și interiorul aproape identic cu momentul în care-l livrase constructorul, cu degradările de rigoare, mai mici ori mai mari.

Se plimba gânditor dintr-o cameră în alta.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

–

Era la un vecin în vizită, pe o răpciugoasă  zi de iarnă. Se uita cu atenție la sistemul de încălzire deosebit de bizar: o sobă clasică, prin care treceau niște țevi de apă ce alimentau caloriferele. Vecinul se tot lăuda cu sistemul lui.

Înăuntru era totuși cald și plăcut.

Citește mai departe →

Blitz Radtour – Doi purici pe Transalpina

Lasă un comentariu

Am șters la un moment dat din greșeală tot directorul cu fotografii, am recuperat ulterior o bună parte din ele, însă complet neorganizate. Ca atare, pe parcursul ultimilor cinci ani, din când în când, le-am regrupat în albume. Penultima colecție reconstruită a fost una pe cât de anemică, pe atât de spectaculoasă.

Transalpina

Transalpina

Prin 2012, pe când Noiembrie abia-ncepuse a zgrepțăna cu ghearele la ușă, am pus cu Adi (care Adi? știe el!) la cale genul acela de trăznaie care mi-au ocupat timpul de pe la 23 până pe la 30 de ani: să plecăm dimineața devreme din Novaci și, pe cât posibil, seara devreme să fim înapoi din Șugag. Cu alte cuvinte, Transalpina tur-retur în 12-14 ore.

Citește mai departe →

Artem Sorokin și oferta sa de nerefuzat

Lasă un comentariu

Motto
– Noi urmărim…
– Să nu fim urmăriți!

Bing-bing, făcu telefonul! Dau să mă uit – un e-mail de la numitul Artem Sorokin! Subiect: Collaboration Opportunity: Join a Remote Software Engineering Team. Citesc mesajul și, de emoție, fiind cocoțat pe câcat, a reușit să mă dea cu totul jos de pe dânsul. Iată mesajul, verbatim:

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Hi Boia Alexandru,
I hope you’re doing well.

My name is Artem Sorokin, and I’m a software engineer, currently building a promising new business. I’m putting together a team of talented people to collaborate on remote job opportunities and explore ways to create additional income without affecting your current job.

I saw your profile on github, and it looks really interesting. I hope to discuss more if you are interested in more profits.
Now, I am looking for a new partner who can help each other.
I have about 8 years of experience in freelancing, and upwork, etc as well.

I hope you don’t mind my message. If not, just let me know.
In some cases, if you agree to help me by renting your upwork & freelancer account, I can earn about 10000~15000 USD per month after a few months, and it will be higher once I complete the project and get more excellent feedbacks from them. Often share the income 10~12% for you, and rest for taxes, fees, and me.

On your side, just need to setup PC, and create upwork&freelancer accounts, and install Anydesk, so I can use your accounts remotely. Because all the bank accounts will be managed by yourself only, so nothing serious for your privacy. I never ask you to share your bank accounts. After the payment arrives to your bank account, you just take yours and send the rest to me.

If you’re interested in learning more, I’d be happy to discuss the details with you. Feel free to reach out through any of the channels below:

📧 Email: tiblues15@gmail.com
📱 Telegram: @sorokinart777
💬 MS teams: sorokinart777@outlook.com

Thanks for reading, and let me know your idea after careful consideration. Just consider in detail, and let me know.

Best regards,
Artem Sorokin

Citește mai departe →

Medley (XI)

Lasă un comentariu

De când băiețelul meu a-nceput să umble de colo-colo, uneori în timpul nopții, am avut nevoie să montez un paravan pe partea lui de pat, fiind necesari măcar 30 cm deasupra saltelei, deci 40 cm în total. Trebuia să fie cu o suprafață fină, relativ solid și lung de aproape 90 cm.

O mică dumă nu strică

O mică dumă nu strică

Am cumpărat, deci, niște MDF predebitat și cantuit de la MAM Bricolaj, însă, din păcate n-am găsit pe lățimea dorită, ci de 30 cm, dar suficient de lung – 120 cm – cât să-l debitez în trei tronsoane de puțin sub 40 cm, înnădite apoi până la lungimea dorită. MDF-ul în sine este de calitate, fățuirea așa-și-așa, iar canturile modeste: ABS subțire, adeziv insuficient și slab. În cazul meu conta mai puțin, oricum trei sferturi din el a zburat din proiect.

Citește mai departe →

Kontesh, biroul – Notițe de lucru (I)

Lasă un comentariu

Oamenii au avut – de când există oameni pe Pământ – o relație cu totul și cu totul deosebită cu timpul. Faptul că suntem eterni și totuși strâns limitați de constrângeri ostile cred că șade-n miezul istoriei noastre temporale mai degrabă zbuciumate.

Îmbrăcând diverse haine, paradoxul scoate capul iar și iar în registre culte, științifice, dar și populare, din care putem aminti frumoasa sinteză mai degrabă poetică din basmele noastre – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (dați-i încă o șansă cu mintea destupată, apoi aprindeți o lumânare pentru Ispirescu).

Potriveala cea din urmă

Potriveala cea din urmă

Religia sugerează că singura scăpare este credința. Precum lt. Valeris, veți întreba: Faith?

Spock: History is replete with turning points, Lieutenant. You must have faith.
Valeris: Faith?
Spock: That the universe will unfold as it should.
Valeris: But is that logical? Surely we must…
Spock: Logic, logic and logic. Logic is the beginning of wisdom, Valeris, not the end.

Într-adevăr, nu este logic. Dar este necesar. Fără un dram de credință că lucrurile se vor așeza, timpul nu mai are răbdare cu nimeni, iar viitorul, fiul acela de împărat mereu chemat să-și împlinească menirea, rămâne suspendat între intenție și catastrofă.

Citește mai departe →

Față și verso – Carbutarorul Zenith, Muncile lui Hercule, Cauciucuri și Pastile

Carburatorul Zenith – La următoarea vacanță, vă veți abandona fără nicio grijă farmecului plimbărilor voastre fericite, dacă automobilul este echipat cu carburator Zenith. Este titlul mare de pe o reclamă din revista L’Illustration, Nr. 4336 din 1 Mai 1926.

O mașină decapotabilă se plimbă, într-adevăr, fără grijă, printr-un orășel stil Western… Europe, cu străzi pavate, babe cocârjate și căruțe pe undeva, ieșind sugestiv din cadru. Și, întrucât carburatorul funcționează perfect, carburatorul nu există.

Firește că doar atâta lucru nu-i suficient, stați totuși liniștiți. Pe verso se găsesc soluțiile diverselor altor probleme ce pot să apară pe drum, în ciuda unui carburator performant. În primul rând, cauciucurile, foarte importante-s cauciucurile. Goodrich, antiderapantul definitiv, oferă reazemul pentru variile abateri de la drum, oriunde ați găsi de cuviință:

Când, în timpul drumețiilor dumneavoastră, le arătați copiilor încântați cuibul descoperit la întâmplare într-un tufiș sau șopârla al cărei fulger de smarald strălucește la soarele zidurilor vechi, le dați o lecție mai bună decât cea din oricare carte; iar pentru toate acestea, anvelopa Goodrich vă va fi fost un servitor fidel și sigur

Citește mai departe →

Recensământ

Ca organizare pe disc, avem o structură de proiecte destul de, să zicem, variată. Unele au început ca mici experimente locale, promovate la repo-uri și dezvoltate oficial. Altele invers. Unele au rămas repo-uri locale în Mercurial, altele promovate la Git, proces de altfel în curs. Bun, trecând peste motivații și mecanisme, periodic facem câte un recensământ să vedem care ce are.

Aici odihnesc următoarele

Aici odihnesc următoarele

Și, fiindcă în timp a crescut blănița, mi s-a făcut lene să mai caut ad labam și am compus un mic catren în PowerShell ce face fix asta: scanează un director rădăcină și-mi spune ce directoare sunt sub controlul Git, Mercurial sau în afara oricărei jurisdicții, scriind rezultatul într-un CSV. Dacă subarborele pornind de la un folder aflat imediat sub rădăcină nu are niciun repo, atunci este raportat doar dânsul, nu toată sub-structura.

Citește mai departe →

Copiii domnului Alcibiade

Motto
Stăpâne, stăpâne, / Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc / Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare

Ce mă roade pe mine la Sfârșit-ul de Mileniu al lui Radu Tudoran e că putea să facă fresca și fără familia lui Alcibiade, în orice caz fără să fie atât de pedant de crud cu copiii săi și cu alte personaje născute de la Dumnezeu cu trăsături deosebite.

Putea doar să stropească meniul cu acest gen de cinism dacă dorea să chestioneze și să ilustreze destrămarea fibrei societății, nu să facă din asta felul principal, farfuriile, tacâmurile și scaunele, având astfel și posibilitatea de-a completa Formularul 49023 al Uniunii Scriitorilor – Cerere de clasificare roman balzacian (a se înmâna domnului Călinescu).

Sfârșit de Mileniu

Sfârșit de Mileniu

Plus că distrugerea definitivă nu este taman stilul lui; îl văd egal cu cel ce-a scris bijuteria – îmi scuzați exaltarea – Un port la răsărit, primul său roman. Și acolo a fost un pic crud cu inginerul topit de iarna, vara și băutura de malurile Limanului Nistrului, însă încheie cu mugurii unui nou început. Personajul nu a fost complet decăzut, caracterul lui nu s-a schimbat, are ocazia de-a reflecta și de a merge mai departe deîmpreună cu un altul ce primește odată cu el o nouă șansă.

Ce cred că a vrut să facă a fost că, luând o seamă de calități omenești dezirabile, le-a întrupat în copiii domnului Alcibiade și-n alte varii personaje și i-a sacrificat astfel încât, rămânând memorabili prin destinul lor nedrept în raport cu epoca, răsădește acele calități în sufletul generațiilor următoare ce le primesc prin ochii și mintea povestitorului. Poate și mai important este ca toate posibilitățile umane înșirate, dezvoltate și ulterior sugrumate să nu mai depindă de supraviețuirea celui ce le întruchipează.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (IV) – Dulapul de sus

Într-un fel, corpul de sus reia temele și ideile servantei: împărțirea proporțională, profilele de tranziție, spatele din lemn masiv, îmbinările principale: cozi de rândunică sus, caneluri și falțuri jos, precum și un separator median. Împărțirea propriu-zisă, panoul din spate și alte câteva mici aspecte au, totuși, particularitățile lor și ar putea chiar prezenta interes.

Săniuța fuge

Săniuța fuge

Înălțimea consistentă de 1000 mm (efectiv 805 mm, 195 mm reținuți pentru intermezzo) este de natură a stârni tot felul de fantezii privitoare la împărțirea spațiului interior generos, dar m-am mulțumit cu câte două polițe simple de fiecare parte. A brodi o diviziune atât funcțională cât și estetică este mai dificil decât pare.

Citește mai departe →