S-a găsit mașină de redenumit semiautomată

Lasă un comentariu

După metodologia descrisă aici, am redenumit de mână câteva clase cu diverse grade ale interconectării cu restul modulului și am notat o serie de pași, particularități și dificultăți. Firește, prima și prima dată trebuie modificat fișierul principal ce conține clasa (ori interfața, ori alt artefact).

Bréviaire de Renaud de Bar, Bibliothèque d’Étude de Verdun

Bréviaire de Renaud de Bar, Bibliothèque d’Étude de Verdun

Trecând peste trivialul cât de greu poate să fie? s-ar putea descrie, în mare, următoarele etape:

– alegerea unui artefact de redenumit;
– definirea namespace-ului;
– mutarea verificării, folosind constanta ABP01_LOADED, că fișierul nu este apelat direct din browser;
– mutarea dependințelor declarate cu use în cadrul namespace-ului;
– redenumirea clasei;
– declararea dependintelor suplimentare necesare ca urmare a integrării într-un namespace;
– dacă nu este modificat comportamentul, activarea strict_typesși declararea tipului explicit pentru câmpuri și parametri (opțional, nu apare ca o consecință inevitabilă a restructurării);
– totul cu păstrarea antetului de licențiere în același loc.

Citește mai departe →

Romeo și Julieta

Lasă un comentariu

Din când în când intru pe site-ul Filarmonicii George Enescu pentru a verifica ce mai rezervă stagiunea în derulare, poate mai prind locuri la câte un concert ce-mi permite savurarea pe viu a câte unei opere clasice de pe lista mea oricum modestă. Trebuie să fii proactiv și să stai geană, întrucât, deși la preț piperat, biletele se dau numaidecât.

Ateneul Român, Sala Mare

Ateneul Român, Sala Mare

Din anumite puncte de vedere s-ar putea spune că se descurcă mai bine decât o sală de cinematograf, deși-i de trei ori mai scump. De ce n-ar face-o, în definitiv? Vezi totul aici și acum, nu o înregistrare, nu crănțăne nimeni crănțănele și, în general, lumea e liniștită, măcar că pestriță – from all walks of life, cum spune logudurezul, chiar și un duo de popi papistași.

Așadar, Ateneul Român continuă să fie, așa cum am mai remarcat, un element contrastant și cu totul improbabil, de la construcție și până în prezent. În februarie 1888 se inaugura, finanțat fiind inclusiv din subscripție publică – Dați un leu pentru Ateneu!

Citește mai departe →

Vuvuzela din Carpați se pricepe și la imobiliare

Lasă un comentariu

Printre multiplele veleități ale Vuvuzelei din Carpați – cum ar fi înfierarea leasing-ului pe firmă de la volanul mașinilor sale luate prin leasing pe firmă, ori a situației deplorabile a traficului în timp ce-ncalcă toate regulile posibile – se numără și imobiliarele.

Strada are întotdeauna dreptate

Strada are întotdeauna dreptate

Ca orice socialist respectabil – îmi scuzați contradicția între termeni – ce deplânge pauperizarea omului de rând și dorește salvarea acestuia prin întețirea mecanismului pauperizant de impozite și taxe, simpăticuța Vuvuzelă horcăie veninoase vorbe de ocară la adresa Capitalismului Sălbatic ce-mpiedică omul de rând să procreeze liniștit.

Citește mai departe →

Kontesh, biroul – Notițe de lucru (II)

Lasă un comentariu

După cum spuneam, segmentul central a fost una dintre necunoscute, însă una ce s-a cerut rezolvată destul de repede, odată cu finalizarea carcaselor celor două corpuri. Am trecut prin tot felul de variante, dar m-am oprit la una simplă: un cadru cu riflaj. Mă rog, vorba vine simplă…

Scopul lui nu este și nu a fost unul de rezistență, mai degrabă de a masca peretele și de a produce o minimă continuitate vizuală. Ca bonus, este și element de aliniere între corpuri și un punct suplimentar de reazem pentru blat exact în zona unde se află îmbinarea jumătăților sale. Așadar, trebuia să fie totuși ferm, cu prinderi pe măsură.

Citește mai departe →

Nimeni nu ia cu sine prea multe lucruri nespuse pe Lumea Ailaltă

Un comentariu

Fiecare ipostază, dusă până la ultima consecință, ar însemna așa:

  • dacă scrii pentru tine în adevăratul sens al cuvântului ești ca Pașadia: ofticat pe lume, scrii într-un teasc de caiete și le dosești într-un dulap, iar, după ce îți crapă o venă la cap în timp ce faci explorări în Rașelica Nachmason, o mână necunscută preia caietele și le distruge;
  • dacă scrii pentru alții stricto sensu atunci scrii doar ce vor să auză alții, fără nimic de-a face cu ce ai tu de zis.

Ambele situații sunt ca un deșert: prima pentru tine (și atenție, n-au toți norocul lui Pașadia de-a termina cu viața chiar atât de plăcut și spectaculos!), a doua pentru ceilalți.

Le-aș îndosaria conștiincios pe ambele sub capitolul Patologii Interesante fiindcă omul nu ia cu sine prea multe lucruri nespuse pe Lumea Ailaltă și cumva tot se strecoară apa aia îndelung mustită în dosul căpățânii, găsește crăpături, mai apoi sparge zăgazurile și mătură tot. Totuși, ultima variantă este universal acceptată și chiar baza sistemelor politice și a sistemelor de influență de la firul ierbii pe care-i construit inclusiv internetul.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (VI) – Fronturile

Lasă un comentariu

Compoziția fronturilor a fost de un așa nivel de dificultate încât poate fi descrisă doar prin cuvintele lui Jecmănoiu: Dar seara, când te-ntorci acasă cu lemnele, să ai grijă să-mi aduci înapoi și pâinea întreagă și burdușica de brânză ne-ncepută. Iată de ce:

– în primul rând, era necesară o parte fixă între fiecare pereche de uși, astfel încât ușile-n sine să nu țină toată povara portantă, chestiune importantă mai ales pentru cele de sus cu vitrină;
– apoi, intermezzo-ul liber dintre corpuri avea nevoie de o mască de natură să le unească într-un singur tablou vizual;
– de preferat ca sertarele să fie acționabile altfel decât cu ajutorul butonilor;
– ușile de sus nu trebuie să introducă orizontale suplimentare față de cele deja desenate de polițe și aveau mare nevoie de un adjuvant structural;
– ușile de jos, oarbe fiind, nu aveau voie să fure prea multă atenție, pericol introdus de panourile în relief din centru.

Tăieturi pentru ramele fețelor sertarelor

Tăieturi pentru ramele fețelor sertarelor

Separatorii dintre uși

Cum părțile fixe de separare sunt, ei bine, inamovibile, au fost primele la rând. În ton cu combinația stejar-sapeli în plan pentru ușile de jos, am ales din două panouri de stejar ce-a fost mai bun din ce rămăsese după ce ușile și-au tras partea lor; în treacăt fie spus, nu foarte bun nici așa. E drept, nici foarte rău.

Citește mai departe →

Printre lumini 01

Lasă un comentariu

Dimineața mijește leneșă, rece și mereu provizorie, cu clădirile încă pe jumătate ascunse și strada încă neconvinsă că trebuie să-și înceapă ziua. Și totuși, de voie, de nevoie, oamenii se încolonează și se-mpleticesc iavaș-iavaș la drum.

Încolonarea

Încolonarea

Seara face taman pe dos: strânge contururile, întunecă fațadele și aruncă ferestrelor și stopurilor mașinilor în cârcă mai mult din peisaj decât li s-ar cuveni, măcar că unele par să zică: Bogdaproste, mai dă și tu o porție dacă tot te abătuși pe-aci.

Citește mai departe →

Le Pisillique – Un set clasic de sufragerie (V) – Sertarele

Lasă un comentariu

Cu ambele carcase puse la punct, au urmat sertarele la rând, ultimul hop înainte de fronturi. Am prins la un moment dat niște oarbe de strunjit castroane din lemn de jarrah și mi s-a parut că ar fi perfecte ca lateralele sertarelor, combinate cu restul de stejar al cutiei, respectiv cu sapeliul și stejarul fronturilor. Am luat trei și s-a dovedit inspirat, întrucât mi-au ajuns chiar și pentru birou. Din păcate, acum nu mai găsesc, cel puțin nu cantități mici.

Pauză

Pauză

Oarbele acestea sunt blocuri brute ce pot fi asemuite în chip optimist c-un paralelipiped. De facto, au forme neregulate, doar un pic mai cizelate decât cheresteaua netivită. La o lungime nominală de 350mm, erau îndestulătoare ca lungime, lățimea lor înscria de două ori lățimea cutiei plus suficient de prisos cât să acopere pierderile tehnologice, iar grosimea de aproximativ cinci ori cea de 18mm dorită.

Citește mai departe →

Șpârle cu rapoarte Telerik Report Engine (II) – Când nu ești chiar tu însuți

Lasă un comentariu

În treacăt fie spus, nu-i vorba de ceva legat de Telerik Report Engine în sine, cât de faptul că reprezintă un mediu unde asemenea probleme pot lesne apărea (și, în definitiv, a ieșit de sub macat după rezolvarea investigației precedente). Așadar, avem un serviciu de raportare ce-și extrage dinamic rapoartele dorite dintr-o tabelă. Fiecare raport conține și DLL-ul ce unde trebuie încărcat și clasa ce-l produce.

Bun, pentru unul din ele, achiziția de date troznea sever cu sânge pe pereți și suficientă confuzie cât să-și reclame propriul gen pe buletin:

An error occurred while invoking data retrieval method. 
---> AutoMapper.AutoMapperMappingException: Missing type map configuration 
or unsupported mapping.

Mapping types:
Object -> SmufItemViewModel
System.Object -> Zbuf.Stuf.Common.ViewModels.SmufItemViewModel

O astfel de eroare înseamnă, pe scurt, că AutoMapper trebuie să creeze un obiect de un tip dintr-un alt obiect de un alt tip fără să aibă cunoștință despre cum s-o facă. Și atunci zice fie Nu știu, d-astea, nu știu!, fie I have no memory of this place. Și mesajul de mai sus este dovada. Atâta doar că, urmărind șirul sfiicios de firimituri lăsat de excepție, la linia în cauză se află:

Citește mai departe →

Vuvuzela din Carpați se tocmește căpitan de remorcher

Lasă un comentariu

Există un tip de navigator, un soi de căpitan ce nu comandă vapoare imense sau submarine misterioase, ci un remorcher. Un remorcher care trage, smuceşte, ține laolaltă bucăți disparate de informații, opinii, și frământă cioburi de realitate pentru a le plasa cu zgărcenie într-un ținut ciudat și deloc liniștit. Astfel se tocmi și Vuvuzela noastră din Carpați.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Mândrul căpitan nu navighează pe apele adânci ale filozofiei, cunoașterii ori măcar inteligenței sau pe oceanul înspumat al poeziei. Nu, el preferă malurile tulburi ale cotidianului. Remorcherul său, cu motorul mereu pornit, se strecoară printre epave răbolite, pescuind glume vrut sarcastice, observații acide proiectate prin trei cuvinte jumate reciclate și o măsură generoasă de scepticism. Într-un mod ironic, remorcherul său nu trage niciodată spre un port clar definit; în schimb, trăiește pentru plăcerea de a trage: mai ales de urechi, de nervi, și, uneori, de ridicol. Niciodată de nădejde.

Citește mai departe →

Spațiu locativ

Lasă un comentariu

Mai mulți vecini taman votaseră că se poate muta în noul apartament pe care și-l dorea. Nu era nou propriu-zis, ci pur și simplu nou pentru el. Îl luă în primire, avea minim două camere și interiorul aproape identic cu momentul în care-l livrase constructorul, cu degradările de rigoare, mai mici ori mai mari.

Se plimba gânditor dintr-o cameră în alta.

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

–

Era la un vecin în vizită, pe o răpciugoasă  zi de iarnă. Se uita cu atenție la sistemul de încălzire deosebit de bizar: o sobă clasică, prin care treceau niște țevi de apă ce alimentau caloriferele. Vecinul se tot lăuda cu sistemul lui.

Înăuntru era totuși cald și plăcut.

Citește mai departe →

Blitz Radtour – Doi purici pe Transalpina

Am șters la un moment dat din greșeală tot directorul cu fotografii, am recuperat ulterior o bună parte din ele, însă complet neorganizate. Ca atare, pe parcursul ultimilor cinci ani, din când în când, le-am regrupat în albume. Penultima colecție reconstruită a fost una pe cât de anemică, pe atât de spectaculoasă.

Transalpina

Transalpina

Prin 2012, pe când Noiembrie abia-ncepuse a zgrepțăna cu ghearele la ușă, am pus cu Adi (care Adi? știe el!) la cale genul acela de trăznaie care mi-au ocupat timpul de pe la 23 până pe la 30 de ani: să plecăm dimineața devreme din Novaci și, pe cât posibil, seara devreme să fim înapoi din Șugag. Cu alte cuvinte, Transalpina tur-retur în 12-14 ore.

Citește mai departe →

Artem Sorokin și oferta sa de nerefuzat

Motto
– Noi urmărim…
– Să nu fim urmăriți!

Bing-bing, făcu telefonul! Dau să mă uit – un e-mail de la numitul Artem Sorokin! Subiect: Collaboration Opportunity: Join a Remote Software Engineering Team. Citesc mesajul și, de emoție, fiind cocoțat pe câcat, a reușit să mă dea cu totul jos de pe dânsul. Iată mesajul, verbatim:

Foto: Bogdan Stoica

Foto: Bogdan Stoica

Hi Boia Alexandru,
I hope you’re doing well.

My name is Artem Sorokin, and I’m a software engineer, currently building a promising new business. I’m putting together a team of talented people to collaborate on remote job opportunities and explore ways to create additional income without affecting your current job.

I saw your profile on github, and it looks really interesting. I hope to discuss more if you are interested in more profits.
Now, I am looking for a new partner who can help each other.
I have about 8 years of experience in freelancing, and upwork, etc as well.

I hope you don’t mind my message. If not, just let me know.
In some cases, if you agree to help me by renting your upwork & freelancer account, I can earn about 10000~15000 USD per month after a few months, and it will be higher once I complete the project and get more excellent feedbacks from them. Often share the income 10~12% for you, and rest for taxes, fees, and me.

On your side, just need to setup PC, and create upwork&freelancer accounts, and install Anydesk, so I can use your accounts remotely. Because all the bank accounts will be managed by yourself only, so nothing serious for your privacy. I never ask you to share your bank accounts. After the payment arrives to your bank account, you just take yours and send the rest to me.

If you’re interested in learning more, I’d be happy to discuss the details with you. Feel free to reach out through any of the channels below:

📧 Email: tiblues15@gmail.com
📱 Telegram: @sorokinart777
💬 MS teams: sorokinart777@outlook.com

Thanks for reading, and let me know your idea after careful consideration. Just consider in detail, and let me know.

Best regards,
Artem Sorokin

Citește mai departe →

Medley (XI)

De când băiețelul meu a-nceput să umble de colo-colo, uneori în timpul nopții, am avut nevoie să montez un paravan pe partea lui de pat, fiind necesari măcar 30 cm deasupra saltelei, deci 40 cm în total. Trebuia să fie cu o suprafață fină, relativ solid și lung de aproape 90 cm.

O mică dumă nu strică

O mică dumă nu strică

Am cumpărat, deci, niște MDF predebitat și cantuit de la MAM Bricolaj, însă, din păcate n-am găsit pe lățimea dorită, ci de 30 cm, dar suficient de lung – 120 cm – cât să-l debitez în trei tronsoane de puțin sub 40 cm, înnădite apoi până la lungimea dorită. MDF-ul în sine este de calitate, fățuirea așa-și-așa, iar canturile modeste: ABS subțire, adeziv insuficient și slab. În cazul meu conta mai puțin, oricum trei sferturi din el a zburat din proiect.

Citește mai departe →