Blitz Radtour – De la Brașov la Deda prin defileul Mureșului

A început din nou acea perioadă din an, când uită Dumnezeu Soarele pe cer atât de mult încât, de când ridică pleoapa de cu dimineață, până când o-nchide pe-nserat trece-atât de mult timp încât te crezi în veacul lui Aitmatov. Se pot petrece multe într-o zi, iar cel ce se trezește de dimineață poate-ajunge oricât de departe-l țin picioarele.

Defileul Toplița - Deda

Defileul Toplița – Deda

În acest asentiment, era o vreme când nu că m-ar fi pasionat în mod deosebit turele lungi, cât mi se păreau mai degrabă un soi de răspuns la întrebarea cât aș putea duce. În spatele interogării nu se află doar o inutilitate, ci și un foc ce-alimentează mocnit un tip foarte special de trufie, ce nu poate fi câștigat decât prin testarea măsurii bizuinței pe propriile forțe. Fără focul ăsta (ori când e scăpat de sub control), omu-i dus pe copcă.

Citește mai departe

Rindelele domnului W.H. Garling

Probabil de-o plăcere însutit mai intensă decât vânarea exemplarelor vestimentare deosebite ascunse-n maldărele de boarfe din magazinele de țoale second-hand îmi este procurată de achiziția sculelor vechi de pe eBay. Unele mai sunt bune doar de bibelou (și nu-i puțin lucru), însă altele, în ciuda vârstei înaintate, se află la doar o găleată de jar de noi și uimitoare aventuri.

Sedința foto de final

Sedința foto de final

Cum îmi este greu să aleg vreuna favorită dintre atâtea bijuterii, am să vorbesc, sub impulsul imperios al autoexprimării, de toate pe rând, începând de fapt cu un set: două rindele de canelat confecționate din fag (lemnul, nu altceva), una de 3/8 inci, alta de 1/2 inci. Au fost achiziționate de la un comerciant din Statele Unite și se prezintă într-o stare excelentă, adică:

– fără crăpături în lemnul corpului,
– penele de fixare intacte,
– cu toate accesoriile (lamă, crestator, limitator profunzime cu tot mecanismul de acționare) și
– fără rugină în imediata vecinătate a tăișului lamei.

Citește mai departe

O problemă de simultaneitate, Entity Framework și SQL Server

Am avut de curând acel soi de situație neplăcută, știți voi cei din branșă, din acelea ce n-au cum să se-ntâmple; cu alte cuvinte, din acelea ce-au foarte mari șanse de-a se manifesta supărător de intens și frecvent și cu umflături. La origine o problemă de acces simultan la date, unul din motivele pentru care n-ar fi trebuit să apară este simplul fapt că nu există niciun scenariu util, oficial document ori măcar suportat.

Uite mă, Costele, de-aia te-ncurci

Uite mă, Costele, de-aia te-ncurci

Cu totate acestea, operatorii au făcut-o, fiind, drept consecință, necesară o intervenție spre corectare, aplanare și reinstaurea voioșiei și, desigur, o modalitate de-a preveni disfuncționalități ulterioare.

În sine, au existat două cazuri distincte ale problemei date, ambele corespunzătoare aceluiași aspect funcțional (practic insesizabile de către un utilizator):

A) când se actualiza un set de date, respectiv
B) când se crea unul nou.

Citește mai departe

Gavroche – pantofarul (I)

Vechiul pantofar achiziționat de la celebra companie producătoare de imitație de mobilă avea din proiectare – uși cu deschidere batantă servind simultan drept poliță dublă pentru încălțăminte – câteva mari neajunsuri:

în primul rând, încălțămintea mai înaltă (ghete, dar nu numai) era înghesuită și pe nivelul inferior al ușii (consecință directă a adâncimii reduse ce-i dau avantajul unui volum compact);
în al doilea rând, încălțările nu prea stau niciodată drepte, mai cu seamă când sunt purtătoare de șanuri;
în al treilea rând, ajunsesem să nu-l mai suport – un atribut inerent al minimalismului suedez, un alt nume pentru azi n-am chef să desenez; pare interesant la început doar pentru-a ajunge să dai cu el de-azvârlita pe prima fereastră dacă nu din alt motiv, măcar din cauză că șuieră – nu, urlă! – a sărăcie.

În ciuda numelui, ay, every inch a king!

În ciuda numelui, ay, every inch a king!

Pentru oricine prețuiește corespunzător încălțămintea primele două sunt o mare problemă și cu siguranță a fost și cazul meu: având în vedere că-n copilările orice pereche nouă de-ncălțări – mai cu seamă de pantofi, mai cu seamă de piele – se constituia drept o veritabilă sărbătoare, am socotit că-i cazul să șadă într-un dulap pe măsură, spațios și prețios.

Citește mai departe

Service & repair

Pe la-nceputul anului mi-a cedat fierul de călcat: într-o dimineață mohorâtă de de Ianuarie, cu un cer vătuit de nori grei de socialism din spatele cărora soarele răzbătea ca o lanternă de bicicletă cu bateria pe sponci, a făcut pipi pe masa de călcat, neceremonios și neparcimonios. 

Service & repair

Service & repair

Bănuind că de vină-s rușii, l-am desfăcut și, que diable, problema părea o idee mai veche, având în vedere că terminalele de alimentare prezentau urme de coroziune. Posibil pur și simplu să nu fi picurat suficient de mult decât de curând.

Am efectuat o căutare intensivă, extensivă și cu totul abrazivă, alegând într-un final centrul de reparații Expert Recare. Se pare c-am fost suficient de norocos încât să se găsească încă piese pentru fierul meu Rowenta vechi de zece ani, costul total estimat fiind de 150 de lei.

Citește mai departe

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IX-a – 27 Iulie 2012 – Lacul Sfânta Ana – Târgu Secuiesc – Chichiș

Trezitul a fost suficient de dificil din cauza creșterii-n greutate a capului până puțin sub două tone. A fost singura mea experiență de până acum în domeniul gândirii și simțirii pro-europene. Nu o regret musai, este utilă, începi cumva să ai milă pentru susținătorii de vază al acestui nou tip de comunism, însă n-aș repeta-o și n-aș recomanda-o semenilor mei normali – este foarte dificil să te miști, ești foarte irascibil și trece greu, foarte greu.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana

Noroc cu cei doi amici din ajun, întrucât ne-am împrumutat din nou pentru un mic dejun și-o cafea. Apoi am coborât tuspatru, purtați de drum și gravitație, până-n buza lacului Sfânta Ana. Cum boxerii de ciclism aduc oarecum a slipi și sunt la fel de ușor de uscat, ne-am bălăcit fără altă ceremonie prealabilă, bălăceală ce-a avut darul de-a ne-nlătura și ultimele rezidurii nevralgice din vârful deblelor.

Citește mai departe

Manele, frumoase ca zilele mele

Anul trecut, când gherlanii de la Coldplay au suit pe scenă pe cine-au suit, unii s-au frecat – pe bună dreptate – cu urzici la poponeț din simplul motiv că n-au plătit pentru așa ceva, iar alții s-au frecat cu și mai multe urzici tot la poponeț denunțând prostie și rasism. Ultimii sunt, ați ghicit, Oamenii Educați ®, adică o modalitate de-a descrie pe-acei indivizi cărora, dacă ar încerca să puie mâna pe-o carte, le-ar cădea membrul ca răpus de lepră.

Când încerci să-ncalți pantofi prea mari, însă nu te deranjează

Când încerci să-ncalți pantofi prea mari, însă nu te deranjează

Nici unii, nici alții, însă, nu au sesizat faptul că, pe lângă impolitețea servită clienților pe banii lor, e și-o bătaie de joc mai gravă (de parcă există batjocură altfel decât gravă!), chiar dacă mai subtilă. În definitiv, ipochimenul scos la înaintare doar pentru a juca o carte la bursa emoțiilor de paradă n-are absolut nicio legătură cu nimic de pe-aici.

Citește mai departe

Crash another day – o utilizare șucară pentru uneltele de testare automată (I)

Consola NextUp ERP Server are o zona pentru afișarea jurnalului cererilor venite de la diverșii consumatori conectați; acea zonă este un fel de casetă text ce nu poate fi modificată, în care se tot adaugă, fără a fi niciodată ajustat sau complet golit conținutul său, afară de situația opririi și repornirii manuale a server-ului.

Atmosferă de lucru

Atmosferă de lucru

Din cauza construcției interne a componentei (DevExpress.XtraEditors.TextBoxMaskBox, am și găsit comportamentul documentat la un moment dat în zona de suport a DevExpress, reclamat de un alt utilizator) tot procesul descris determină creșterea non-liniară a memoriei ocupate de-ntreg programul, sistemul devenind instabil pentru o sesiune de lucru de aproximativ 25000 de cereri (cu sesiuni depășind lejer 100 000) executate-n secvență rapidă (genul programului: aplicație de transfer).

Citește mai departe

Turul Carpaților Orientali – Ziua a VIII-a – 26 Iulie 2012 – Pasul Bicaz, Tușnad, sus la Sfânta Ana

După una scurtă, vine una lungă. Ar trebui să mă antrenez mai mult, apropo, să pot presta din nou la nivelul acesta, având în vedere că-n ultima vreme i se tot supraîncălzesc ovarele Ursulei și-i vin tot felul de idei crețe. Ba încă se zvonește că are puterea de-a provoca pene de curent la distanță și nu știi cum mâine-poimâine te trezești cu mașina oprită-n trafic.

Boschetar în Tușnad

Boschetar în Tușnad

Așadar, o zi lungă, căci despre aceasta e vorba, fără vreun fel de intenție apriorică, pur și simplu așa s-a-ntâmplat. Am plecat din Lacu Roșu de cu dimineață, cu hainele-nșirate la uscat pe rucsaci, coburi, cadru, căci le și spălasem în ajun. Trebuie să fi fost o apariție tare insolită pe coborârea-n viteză a Pasului Bicaz, spre Gheorghieni. Până la intarea-n oraș, se și uscaseră.

Citește mai departe

Din lumea nouă

Nu am ceea ce s-ar putea numi o raportare cultă, rațională vis-a-vis de muzică (de muzică în general și de muzica clasică în particular), adică acel interes și capacitate de-a-ți însuși abilitățile și cunoștințele teoretice necesare pentru examinarea unei opere muzicale așa cum – din lipsa unei mai bune comparații – examinezi la școală un fragment literar.

Sala și scena Ateneului

Sala și scena Ateneului

Nu mă interesează nici măcar istoria muzicii și, probabil inutil de spus, am fost notoriu de inept în a bate ritmul când eram scos în față la muzică, ba, pentru a scăpa de-o grijă, îl băteam la nimereală doar să mântuiesc mai degrabă. Oricum, de caterinca profesorului nu erai scutit nici cu slujbe indiferent ce făceai și nu te spălau nici apele Iordanului după aceea.

Citește mai departe

Ianus – un dulap multifuncțional

Muzica
Calexico – Service and repair

Ca și Napoleon – stă pe cal și se uită-n dreapta. În plus față de Napoleon, se uită și-n stânga. Ca atare, patronimul său nu-i vreo aluzie la diverse ovulații progresiste, ci chiar esența sa – un dulap mobil, născut din modestul – totuși esențialul – scop inițial de-a susține la o înălțime rezonabilă un filtru de aer Record Power AC 400.

Debitare

Debitare

Că n-aveam chef să-mi bat capul doar pentru-atât, e partea doua și ceea ce-a dus la configurația curentă. Și-apoi, ca o reflecție periferică, dacă mâna-ntinsă ce nu spune-o poveste nu primește pomană, pe cine nu mănâncă-n găoază n-are ce poveste spune. Nu vă fie teamă, nu cer pomană, încă; aștept mai întâi să-nvăț și eu să scoț panglici  pe nas – cu alte cuvinte, să devin și eu pablișăr profesionist.

Citește mai departe

Azi facem focul

Era vara lui ’95, ori poate ’96. Macarena-i înnebunise pe toți, urla toată ziua din boxe lăsate pe prispă, seara la poartă se exersa dansul acela imposibil și se făceau pregătiri. Pentru ce pregătiri? Pentru foc.

De câteva ori pe lună ne strângeam o bună parte din copiii de pe câteva ulițe, aduceam cu toții paie, coceni, lemne, pâine, semințe – tot ce se putea omenește aduce – și făceam un foc mai mare sau mai mic, însă niciodată modest. Prăjeam pâine, prăjeam semințe (ori veneam cu ele de-a gata prăjite) și jucam Kems și Macao până târziu.

Era una din plăcerile deluxe, alături de aratul drumurilor de țară cu Pegasul meu roșu ca focul și înveninarea babei lui Țâști, o femeie nu fără niciun pic de căldură, dar cam cărpănoasă. Avea o duzină de bombi pe lângă canal (un pârâiaș ce izvora dintre coline, umbla prin niște canioane de loess și aproape că se vărsa-n Teleorman) și făcea ca toate alea când culegeam câte-un sân de boambe verzi să ronțăi umblând la propriu arasna pe câmpii.

Între noi fie vorba, și la spălatul pe picioare avea apa mai rece decât alții și dădea parcă mai puțin… Și ca să fie divagația completă, întrucât simt că nu-i un obicei împământenit chiar peste tot, să vă explic ce-i cu spălatul pe picioare: de Rusalii, femeile mai în vârstă din gospodării încălzeau apă, pregăteau săpun și primeau oamenii într-un soi de colindețe, îi spălau pe picioare și apoi le dădeau de pomană. Cred că doar noi copiii umblam, iar pentru noi așa era, ca și cum am fi ieșit la colindat.

Citește mai departe

Medley (V)

Frecvența și intensitatea cu care se repetă-n Europa cuvinte precum „democație” și „libertate” însoțite – precum e și de bonton – de ochi dați peste cap, bătăi cu pumnul în piept, priviri de aspide turbate, inundarea spațiului public cu crize perpetue și inamici conturați impulsiv mă face să cred că poate nu-i nici chiar democratic, nici chiar liber.

Ace, brice și carice

Ace, brice și carice

Mă dedau, desigur, deliciului eufemistic: de la covidoză-ncoace mi s-a lămurit tot ceea ce trebuia să știu despre pecinginea de psihopați (și nătărăii ce le fac atmosferă) înciorchinați în tot felul de comitete, comisii, comiții și alte tractire respectabile, în afara cărora foarte mulți puțin probabil să fi deținut vreodată o slujbă reală (ceea ce nu-i împiedică să le reglementeze la sânge).

Citește mai departe

Accesul permis doar cu talonul de pensie – Clăbucetul Azugii și Valea Limbășelului

Fiind neieșit de multă vreme, de dinainte de Octombrie, n-am mai stat pe gânduri când Gabi a propus pe carpati.org o drumeție până pe Clăbucetul Azugii și de-acolo „om mai vedea, important e să stăm pe munte” – taman genul meu de-aranjament. Nu cunoșteam cam pe nimeni din grupul relativ numeros ce se strânsese, iar fix pe Clăbucet și nu urcasem, deci noutăți pe linie.

Luciri

Luciri

Cum-necum, mai mereu pusesem acel mic vârf (ce nu-i chiar atât de mic – 1586 metri) spre sfârșitul turelor făcute-n zonă, cu titlul de „ar fi drăguț dacă am ajunge și-acolo”. Inutil să menționez, n-am ajuns niciodată; cu riscul de-a fi bănuit de panteism, aș zice că denotă o personalitate foarte puternică din partea locului.

Citește mai departe

PawntaJs – un server NodeJs pentru generarea elementelor bibliografice

De când mă știu, exersersarea de genul temă pentru acasă nu s-a lipit de mine niciodată. Am destestat cumplit exercițiile izolate undeva-n vid, însă mi-a plăcut teribil de mult să fac lucruri ce oricum m-au învățat mult mai mult.

Referințe

Referințe

Este și motivul de căpătâi pentru care modalitatea de antrenament sugerată de Robert C. Martin în Clean Coder, acele kata, nu prea funcționează, ritualul fiind așa: deschid una, mă uit cu ochi umezi de vițel la poartă nouă, o închid și mă apuc de altceva. Am încercat, aia e.

Citește mai departe