Tura Introvertiților (II) – Piatra Iorgovanului

Lasă un comentariu

Ne-am trezit înainte ca soarele să treacă de culmile din jur. Era frig, dar plăcut, neamenințător și aseptic. M-am dus la izvorul cu robinet care se afla la câteva zeci de metri în fața refugiului și m-am spălat până-n brâu. Frigul de afară părea canicular pe lângă apa izvorului. E genul de experiență care te face să-ți simți sângele curgând prin vene precum un fluviu de grohotiș.

La drum din nou!

La drum din nou!

A fost o dimineață lentă. Ne permiteam această risipă nevinovată. Ziua era încă lungă și nici nu aveam mult de mers. Am avut timp de două cafele chiar, de un mic dejun pregătit și savurat pe îndelete, de savurat și răsăritul, atât cât a putut fi prins din gura acelei căldări.

Citește mai departe →

Improvizații (I) – Corp suspendat pentru Billy

Lasă un comentariu

Biblioteca Billy de la Ikea este un sistem rezonabil. Se întâmplă să am trei generații în casă și, chiar dacă este limpede că au diminuat calitatea materialului denumit, optimist și trufaș, MDF, tot ergonomică este. Unii s-ar putea să o găsească un pic anostă, dar face parte din adaptabilitatea ei.

Corp suspendat Billy

Corp suspendat Billy

În orice caz, ce le lipsește cu adevărat din sistem este un corp suspendat. Au corpuri la semi-înălțime, au corpuri înălțătoare, au polițe suplimentare, au câteva feluri de uși (inclusiv pe dimensiunile corpurilor sumplimentare), dar nu au corpuri suspendate.

Citește mai departe →

Imorali dar măcar conștienți

Lasă un comentariu

Când selectivitatea memoriei își face datoria și evenimente cu impact emoțional sunt imediat succedate de noi evenimente încadrate în același registru, păstrăm cu noi pentru mai mult timp doar amprenta a ceea ce reușește să ne atingă eul și să devină parte integranta din el.

Ilustrație de B.Z.

Ilustrație de B.Z.

Moment de cumpănă pentru întreaga umanitate cu puțin timp în urmă , ceea ce a reprezentat pandemia de Covid 19 începe să pălească azi, timid dar sigur, lăsând loc interesului manifestat pentru noi evenimente.

Citește mai departe →

Tura Introvertiților (I) – Piule-Pleșa

Lasă un comentariu

Nu poți observa și explora valea Cernei fără să-ți curgă ochii pe hartă, mai la Est, către valea Jiului de Vest. Iar Jiul de Vest este un fiu foarte risipitor: a cheltuit atâta apă pentru a cumpăra și-a crește atâta stâncărie de jur împrejur încât adeseori albia-i e goală, deși are o mulțime de tributari. Sau poate că este pur și simplu timid și se ascunde pe sub stânci, cine știe?

Balaur Rabolit

Balaur Rabolit

Cât despre stâncile din jur, trei își ridică fruntea mai grozav, mai cu nădejde, mai cu temei, dincolo de abstracții mitologice sau, de ce nu, chiar înaintea lor: vârful Piule, vârful Piatra Iorgovanului și vârful Oslea Mare. Fiecare din ei stă de șase peste ceilalți doi și cel puțin doi din ei cară-n spinare și niște legende: Oslea și Piatra Iorgovanului.

Citește mai departe →

WP Trip Summary 0.2.8 – Emil Racoviță

Lasă un comentariu

După aproape doi ani de pauză (în care totuși am lucrat un pic), am reușit în sfârșit să lansez versiunea 0.2.8, denumită Emil Racoviță (mi-am propus să denumesc fiecare versiune după câte un explorator sau cartograf).

Nu sunt salturi spectaculoase și, de altfel, nici nu mi-am propus să procedez așa, dar, în primul rând, am reparat câteva dume:

– avertizări care apăreau în consola browser-ului din cauză că includeam o serie de fișiere javascript acolo unde nu era cazul;
– am reparat punctual librăria MysqliDb, care genera avertizări pentru o utilizare incorectă în versiunile mai noi de PHP a funcției implode;
– am reparat câteva probleme cu blocul de shortcode: o dată că nu era afișat (uneori) în selectorul de blocuri din editor, apoi că nu era redat (alteori) în pagina articolului.

Apoi, am adus și câteva îmbunătățiri:

– am adăugat două link-uri în pagina de listare a plug-in-urilor, pe rând-ul corespunzător acestui plug-in: unul către pagina de configurare, altul către pagina de mentenanță;
– se pot adăugat date structurate în format JSON-LD, pentru articolele care au un track GPS atașat folosind acest plug-in;
– am adăugat o pagină de mentenanță, prin care, momentan se pot efectua următoarele operațiuni: ștergerea cache-ului de track-uri GPS, ștergerea tuturor datelor gestionate de acest plug-in (mai puțin nomenclatoarele și opțiunile de configurare, evident) și, în sfârșit, găsirea articolelor care ar trebui să aibă track-uri GPS atașate, dar fișierele corespunzătoare lipsesc de pe disc;
– am adăugat informații de auditare pentru cine și când a modificat ultima oară datele gestionate de acest modul, pentru fiecare articol în parte;
– am adăugat un câmp suplimentar la setul de date returnate de WordPress pentru un articol prin API-ul REST (/wp-json).

Citește mai departe →

Nous sommes ici aux portes de l’Orient

Lasă un comentariu

Acum ceva vreme primeam în gazdă, prin Warm Showers, tot felul de oameni care străbăteau țara cu bicicleta. Mai mult străini. Cel mai simpatic mi-a fost un neamț din Dresda, care a stat chiar o săptămână. Fiindcă trebuia să merg și la birou, i-am arătat împrejurimile, i-am lăsat cheile și și-a văzut de treabă.

Dar cât i-am arătat una alta, omul era foarte mirat de tot ce vedea prin jur: un haos aparent, dar care merge-ntr-o direcție. Oameni mergând organizat sub formă de grămadă, dar fără să se calce prea mult pe degete. Un desfrâu aparent, în jurul unui sâmbure de virtute. Oameni care trăiesc pe aripile întâmplării cu trei sârme și o rolă de scoci.

Hai la mulți ani!

Hai la mulți ani!

Iar când i-am explicat că, dacă e atent la semafoare nu trebuie neapărat să aștepte verdele, că sunt timpi morți și te poti strecura fără să aștepți la nesfârșit și fără să cauzezi nimănui, se uita la mine ca la popă ras.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Apuseni – Prolog

Lasă un comentariu

Încă puțin și se fac zece ani de atunci. Pentru cine citește, pare cumva curios cum poți să depeni niște întâmplări tocmai de atunci. Dar pentru cine le trăiește, timpul nu se derulează, ci se îndoaie: poți merge înapoi cu zece ani, cu oricât de mulți ani, de fapt, de parcă ar fi fost ieri. Si, într-adevăr, parcă ieri am dat roată Carpaților Apuseni.

Cheile Turzii - Intrare

Cheile Turzii – Intrare

Am fost un grup heteroclit, care a dat naștere unui schimb de experiență cu specific carpato-dâmbovițean: doi mitici (?!) din București – eu (de fapt demioltean sub acoperire) și Remus – și doi – Norbert și Am-Uitat-Cum-Îl-Cheam-Dar-o-Să-i-Zic-Marius – din ceea e avea să devină Conformist-Fainoca. Pe atunci nu se făceau genuflexiuni pentru bilete de bus, nu ajunseseră atât de sus pe scara civilizației, dar toți germenii erau acolo.

Citește mai departe →

Rafting pe uscat (I)

Lasă un comentariu

După ce m-am tot coit căutând niște rafturi de-a gata, am decis că mai bine pun eu mâna și imi fac singur. Am avut și o oarecare tentativă de-a mă adresa unor făcători de mobilă, dar, în final, tentația a fost pur și simplu prea mare.

Rezultatul final

Rezultatul final

Aveam nevoie de un raft simplu, dar care să umple cât mai mult din spațiul frontal al balconului, având în același timp un profil de adâncime cât mai mic, de, să zicem, maxim 25 de centimetri. Fiindcă tot am mers pe ideea de a mi-l confecționa singur, am ales să umplu absolut tot spațiu de jos până sus și din stânga până-n dreapta. Per total, vorbim de un spațiu de aproximativ 270 centimetri pe 80 centimetri.

Citește mai departe →

Drumeții umblă, drumurile merg

Lasă un comentariu

Văile sunt ca niște mame. Între brațele lor cresc, prosperă, îmbătrânesc și mor oameni și drumuri. Nu poate spune cu certitudine dacă au avut nevoie de oameni pentru a crește drumuri sau dacă au avut nevoie de drumuri pentru a crește oameni, însă drumurile și oamenii umblă prin viață mână-n mână, ca niște frați.

Pasul Balaj

Pasul Balaj

Iar Carpații Orientali au multe văi, cu pasuri joase și urcușuri blânde, au ispitit deopotrivă puzderie de drumuri și generații întregi de oameni. Un sălaș sau un pom, un drum sau un om, sunt tot atât de naturale, încât zici că au venit cu toate de la-nceputul timpului.

Citește mai departe →

Albă ca Zăpada versus Șancrul Progresist

Eu credeam că discuția pe marginea sărutului non-consensual al Albei ca Zăpada e o glumă, ca să-mi aflu acum că scena e pasibilă de cenzură. Cică nu e normal să inveți copiii așa ceva. Ce să zic? Prea e lungă zeama și prea curată la față. Dacă ai întreba copiii, cel mai probabil nu ți-ar spune că abia așteaptă să facă pe dihania cu două spinări cu vreo gagică, fără voia ei.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

În mod bizar, asemenea inițiative, în esență niște abstrageri de amator formate pe turnuri de cuvinte fără noimă, au efectul contrar: prin desacralizarea și demitizarea relației dintre un bărbat și o femeie, se elimină orice opreliști și, unde se urmărește (cel puțin declarativ) o oarecare îmblânzire a instinctelor, se obține de fapt un regres spre un stadiu mai sălbatic al manifestării lor.

Citește mai departe →