Cernica, soare, nori și o amiază de duminică

Cu greu mai găsești în sudul României zone cu păduri întinse. Cam toate au fost rase de pe fața pământului, dar, ca prin minune, au scăpat și pe lângă București câteva mai însemnate. Una dintre ele este pădurea Cernica, situată între DN3 și valea râului Colentina.

Aici îmi aduc aminte că am făcut prima ieșire cu bița prin pădure – în 2010 – la un eveniment organizat de Bikexpert – Cube Days. Am parcurs 40 de kilometri atunci și nu mi-a venit să cred că atât de aproape de București poți să găsești un asemenea paradis.

Potecă prin pădurea Cernica

Potecă prin pădurea Cernica

Citește mai departe →

Blitz Radtour – „Aroganța” Orientală

În Iunie 2013 am fost în vizită la Biertan. Acolo am intrat în vorbă cu o doamnă din Germania, iar dânsa, auzind că eram cu bițele, ne-a spus o chestie foarte frumoasă: always travel by bike because otherwise your soul cannot keep up.

Ei bine, ăsta e unul din motivele pentru care merg atât de mult cu bicicleta: pentru că mă pot bucura de fiecare metru parcurs, de fiecare denivelare, nor sau picătură de ploaie; este un act de cunoaștere care se pierde din goana unei mașini sau a unui tren.

Dar mai există un motiv: uneori am câte un puseu de nebunie însoțit de o dorință de autodepășire a limitelor fizice și, astfel, ia naștere o tură precum cea pe care vreau să v-o povestesc.

Pasul Creangă

Pasul Creangă – între Borsec și Toplița

Aventura noastră a pornit din Vatra Dornei, pe direcția Lacul Izvorul Muntelui – Borsec – Toplița – Lăzarea – Praid – Odorheiu Secuiesc – Miercurea Ciuc – Ghimeș – Comănești. Ca timp, ne-am alocat un singur week-end – așa că am plecat spre Vatra Dornei cu IR1653, trenul de noapte.

Citește mai departe →

O aventură meridională: cheile Sohodolului, pasul Jiu-Cerna și Mica Dunăre

Piticul a luat naștere datorită lui Alex, care în Aprilie 2012 a făcut o tură mai lungă ce a traversat cheile și valea Sohodolului. Aproape 5 luni mai târziu, în August am reușit să ajung și eu acolo. Inițial am conceput un traseu diferit de al lui, care nu cobora pe valea Cernei, până în Herculane, ci traversa munții înapoi spre Padeș, pe la Valea Mare, numai că nu am reușit să ne ținem de acest plan.

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cum este un traseu dificil, am luat trenul de noapte IR1821 până la Târgu Jiu, pentru a avea la dispoziție două zile complete. Sosind tocmai de la Mangalia, acest tren a strâns o oră întârziere și, în loc să plecăm la ora 23:30, am plecat pe la 00:30. Mai mult, vagoanele au fost toate pline ochi și abia am încăput cu tot cu biciclete. Cu somnul a fost și mai greu: unii – mai inventivi – au reușit să pună geană pe geană o oră-două, însă eu și restul am stat treji toată noaptea.

Citește mai departe →