Ca orice nebunie, și ideea petrecerii Anului Nou pe tren a venit din senin. Îndemnul a fost al lui Bogdan, pornind de la ceva asemănător făcut în 2008 de Vlad Petri. Am vânturat mai multe trasee la început, însă am stabilit doar că vom pleca spre Brașov și Miercurea Ciuc, urmând a explora alternativele pe parcurs. Pentru un plus de autenticitate, am hotărât să călătorim, pe cât posibil, numai cu personalul (Regio).

De la București la Sighet

Data plecării a fost fixată pe 31 Decembrie și am avut drept punct de plecare Gara de Nord. Trupa de șoc a fost formată din mine, Manuela, Ortansa și Bogdan, având în față trei zile de petrecut prin trenuri și gări.

Prima conexiune ar fi trebuit să fie R3001, însă eu și Manuela l-am pierdut, așa că am mers cu următorul. Drumul a fost plictisitor de normal: tren curat, încălzit, rapid și pasageri care își vedeau în liniște de treburile lor. Am dormit, deci, lemn până-n Brașov, unde am ajuns înaintea celor doi care prinseseră trenul inițial.

Vorbește lumea…

Ne-am regrupat la o locantă din gară unde am și făcut schimb de impresii. Ei intraseră deja în spiritul aventurii, încălziți fiind de o trupă de colindători de pe tren. Noi, între timp, am servit o cafea în zgomot de păcănele și am citit can-can-urile din ziarul de pe masă: pe prima pagină, cu litere de-o șchioapă, autorul ne anunța cu vădită surprindere că Floarea Leonida nu se fute pe bani de sărbători.

Următoarea destinație a fost Miercurea Ciuc, până unde am luat un alt personal, o ramă electrică acoperită generos de graffiti, dar altminteri confortabilă și atât de bine încălzită încât am rămas rapid în mânecă scurtă. Înăuntru, forfotă mare: unii se întorceau de pe la târguri, alții de pe la locurile de muncă.

Gara din Miercurea Ciuc

În Miercurea Ciuc am făcut o escală de două ore, până la următorul tren, spre Deda. Am vizitat orașul pe jos, traversând, printre altele, parcul și centrul orașului. Am trecut și pe la patinoar, un fel de nucleu spiritual, unde îngrijitorul a fost amabil și ne-a permis să intrăm pentru a arunca o privire.

Fiind ajun de nou an, nu am găsit nicăieri să mâncăm, așa că ne-am întors în gară, am ocupat un compartiment în garnitura care aștepta deja la peron și am încins acolo un prânz improvizat. Încet, încet, cele trei vagoane au fost animate de călători care se îndreptau fie spre casele lor, fie spre varii petreceri și, la ora stabilită, trenul s-a urnit leneș cu un răcnet scut și metalic.

În fața patinoarului din Miercurea Ciuc

Din Deda  am luat bilete spre Beclean pe Someș și, cum mai aveam mult de așteptat, am dat o raită prin sat. Purtați de aripile vinului sorbit pe tren, am mers în pas alert și, pe nesimțite, am intrat în localitatea următoare, căutând de fapt așa zisul părculeț central. Cu toate astea, nu ni s-a părut că ar fi trecut mai mult de 10 minute, impresie spulberată de returul care a durat peste 20, în același ritm.

Am găsit în cele din urmă parcul, o adunare de bănci și amenajări kitchoase de sărbători (în ton, de altfel, cu ce văzusem pe la ferestrele și balcoanele caselor). Cu toate astea, ne-am pițiponcit pozându-ne în sania lui Moș Crăciun, trasă pe loc de niște reni cărora le filau câteva lămpi.

Zurgălăi, veseli zurgălăi

Ne-am întors în gară, de unde mi-am luat un mers al trenurilor, tipărit, cum avea bunicu pe vremuri, dar ceva mai aranjat. Lui Bogdan i-a venit în plus ideea de a o ruga pe tanti casiera să îmi lase un mic „autograf” pe copertă. Dânsa, cu vădită emoție, a scris următorul răvaș: „La mulți ani 2014!„, după care s-a semnat.

Între timp și-a făcut apariția un alt grup, din Târgu Mureș, cu intenția declarată de a ajunge în Borsec, deși nu știau cum, când și dacă vor ajunge. În plus, toți, mai puțin unul, erau serios magnetizați de-o sticlă de vodkă (probabil nu era prima). Am intrat rapid în vorbă, făcând febrile schimburi de impresii și trotil. A fost unul din acele momente de efuziune ad-hoc care transced propaganda grețoasă de la TV și din discursul politic.

Gașca din Deda

Trenul nostru a venit la 11 fără 5 și a trebuit să ne despărțim. Anul Nou ne-a prins în acel tren și, în ciuda insistențelor noastre, nașu’ a refuzat ferm să guste din vinul adus special pentru ocazia asta. În celălalt capăt al trenului, în locomotivă, mecanicul de tren a fost băiat de comitet și, preț de cinci minute, a tras de zor semnalul, marcând cea mai mișto schimbare de an de până acum.

Am ajuns în Beclean pe Someș la spartul târgului, străzile fiind pline de oameni mergând spre case sau clătinându-se fără vreo direcție anume. În gară am găsit un magazin deschis, de unde ne-am reaprovizionat cu două sticle de vin și am făcut o sesiune foto cu mic grup de țigani care la un moment dat, însă, începuseră să devină cam insistenți.

Asta-i pohta ce-a pohtit

Cu jumătate de oră înainte de momentul plecării, trenul a ajuns în gară și, în timp ce schimbau locomotiva, ne-am suit în vagoane. Eu am ieșit și-am vorbit cu mecanicul trenului vreo 10 minute, apoi m-am întors în compartimentul plin resturi de suc, chipsuri și ambalaje.

Fetele s-au culcat imediat, iar eu am mai rămas de vorbă cu Bogdan care, în timp ce prindea a sforăi, se jura că el nu are de gând să doarmă. În cele din urmă am mușcat și eu din cotieră și am ațipit până la Valea Vișeului. Acolo am ieșit pentru o gură de aer, în vreme ce restul au rupt canapelele până la Sighetu Marmației.

Ia cu vin

Citește toată povestea

Partea I: CeFeRelionul 2014 – De la București la Sighet

Partea a II-a: CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Partea a III-a: CeFeRelionul 2014 – Ghimeș, Palincă și Colinde