Anul trecut, pe la amurgul lui Noiembrie, trenul regal a fost adus în gara Sinaia, fiind deschis spre vizitare. Întâmplarea a făcut ca evenimentul să coincidă cu ziua mea, așa că, în locul clasicelor chiolhanuri aniversare, am preferat să mi-o petrec vizitând, printre altele, și trenul de viță nobilă.

Trenul Regal la Sinaia

Ne-am înfățișat,așadar, la peronul lui 3001 la prima oră a dimineții. Plin ochi, ca în orice zi frumoasă de week-end, acest cronicar al drumeților de pe Valea Prahovei ne-a dus molcom la destinație, observând tacit crâmpeie din viața mușteriilor săi.

Surpriza lui Făgărășan

Odată ajunși acolo am luat o masă rapidă la un fast-food din gară, vegheați de un dubios cap de iepure împăiat care domina peretele de lângă noi și serviți cu un elitism și o eleganță foarte naturale, desprinse mai degrabă din repertoriul unui restaurant cu pretenții decât dintre băncile tocite ale unui birt cu trecere la călătorul simplu.

Prin Sinaia

Muzeul Trenulețelor din Sinaia

Am continuat cu o plimbare prin oraș, deoarece trenul era încă tras departe de linia 1. La întoarcerea în gară am vizitat și micul muzeu al machetelor feroviare de acolo, amenajat într-un spațiu retras și modest: de la ieșirea pe peron, la câteva zeci de metri în partea stângă. Expoziția a fost creată în anul 2009 cu ajutorul fiicei lui Alberto Drera, care a donat gării din Sinaia toate modelele construite de dânsul.

Muzeul Trenulețelor din Sinaia – Depoul de locomotive

În centrul atracției se află o dioramă variată ca relief și infrastructură: munți, tuneluri, mici orașe, lucrători înșirați pe ici-colo, o gară în miniatură și chiar un depou de locomotive, cu tot cu placă turnantă. Este mai mică decât cea din muzeul CFR din București, însă la fel de captivantă.

Muzeul Trenulețelor din Sinaia – Iarna pe uliță

Pe lângă dioramă, au mai fost expuse obiecte precum plăcuțe de identificare ale locomotivelor vechi și, în dimensiune naturală, un vehicul mai ciudat, de forma unei biciclete cu două roți pe o șină și una ajutătoare pe cealaltă, cu care probabil se deplasa pe vremuri personalul feroviar pentru a interveni la calea de rulare.

Muzeul Trenulețelor din Sinaia – Bicicleta

Trenul Regal

Într-un târziu a fost permis accesul în trenul-exponat, o bijuterie șlefuită în 1928 în atelierele Ernesto Breda din Milano, după cum atestă eticheta uriașă de pe vagoanele sale. De cum m-am urcat, am fost întâmpinat de un miros plăcut de conifere – încălzirea vagoanelor și a apei curente se face cu lemne și cărbuni, iar în acea zi fuseseră folosite lemne de brad.

Trenul Regal – Salonul mare

În ceea ce privește amenajarea , constructorul a reușit să creeze un mic palat din doar cinci vagoane: un vagon cu rol salon, un vagon cu dormitorul regal, un vagon pentru însoțitori, un vagon dormitor de clasa I și unul, tot dormitor, de clasa a II-a, pentru personalul de deservire a trenului. Iluminatul acestora se face pe baza de baterii, încărcate de dinamuri atașate roților.

Trenul Regal – Salonul mic

De departe cel mai spectaculos mi s-a părut vagonul-salon separat în două camere (că nu pot să le zic compartimente): salonul mare, unde se țineau mese oficiale sau se organizau primiri protocolare și salonul mic, prevăzut cu fotolii și mese individuale, folosit ca anticameră pentru salonul mare sau întruniri. Deși luxos, evident, nu am găsit nimic vulgar, exagerat sau nelalocul lui – este fix ce trebuie. De altfel, toate celelalte vagoane mențin aceeași linie de bun gust și eleganță.

Trenul Regal – Dormitorul Regal

În afară de a studia garnitura în sine, am vrut să îl cunosc personal și pe șeful de tren – domnul Gicu Fluieran – după ce am citit un portret schițat de Cristina Bazavan (bașca faptul că avem rădăcini comune). Nu am obținut conversația la care am visat, dânsul oscilând ca un titirez dintr-un vagon în altul cu varii îndeletniciri, însă am reușit să ciupesc o poză pentru arhiva personală :D.

Între vagoane

Singura parte tristă a fost absența locomotivei cu aburi, rămasă defectă în depou fără a se ști ce perspective sunt pentru a fi reparată. Cum trenul regal poate fi închiriat de către cei care au suficientă dare de mână încât să plătească 15000 EUR pentru o zi, sper totuși să se găsească bani pentru reparațiile necesare aburoasei.

Garderoba personalului de deservire

Am încheiat, deci, vizita cu acest mic neajuns și, după ce am luat masa în centru, am plecat spre București cu Regiotrans-ul de amiază.

Referințe

Prezentarea făcută de SFT – Societatea Feroviară de Turism

O incursiune în remiza Mogoșoaia, unde își duce zilele trenul regal