Motto
All animals are equal but some animals are more equal than others
– Ferma Animalelor, George Orwell

Cu ocazia înfigerii scenariului roșu pe Reicshtagul vieților noastre de către soldatul Raedsky Arafatov este bine să aducem în discuție câteva lucruri și nu mă refer la cele două ceasuri de la încheietura eroului.

Nu, este vorba despre faptul că Înzemuirea chipurile scade nivelul de transmitere (zic chipurile pentru că e un act de igienă mentală să nu facem greșeala de a confunda observațiile asupra realității cu realitatea insăși; probă: vulpea a intrat pe piață cu coada de cinci stânjeni, iar până acum s-a contractat la doi coți). Scade, nu elimină. Deci, marșând pe ideea asta, aș avea șanse să infectez, Înzemuit fiind, trei indivizi, nu șase, Neînzemuit fiind.

Daca sunt Neînzemuit, trebuie să mă simt vinovat pentru cei șase potențiali și mi se face a-priori proces de intenție, de parcă aș fi precomis un act criminal.
Dar, dacă sunt Înzemuit, nu trebuie să mă simt vinovat; ba chiar sunt răsplătit, nu doar că mi se iartă păcatele potențiale, deși fapta e aceeași.
De ce sunt mai neimportanți cei trei decât cei șase? Pentru că sunt trei și nu sunt șase? Cred că cei trei nu ar fi foarte patrunsi de spiritul acestei judecati.

Ce avem aici de fapt e doar o altă variantă a indulgențelor vândute de biserica catolică, și, desigur, o formă de resurgență a celei mai vechi meserii din lume, care nu e prostituția, ci ipocrizia, fără de care prostituția nu ar fi fost posibilă. Căci dacă singurul argument pentru o măsură absolută este o metrică relativă, atunci nu poate fi vorba de moralitate, ci de o cinică utilitate.

Iar cine le susține și le promovează poate e sau nu e un salvator al celor șase, dar e sigur un călau al celor trei, pentru că a crede că nu e ok să te arăți în lume dacă infectezi șase, dar e ok să te arăți dacă infectezi trei, asta nu e dragoste de aproape, e un calcul rece bazat pe propriile interese, împachetat într-un ordinar ambalaj histrionic.

Și să nu credeti că mintea dedulcită la atari năzdrăvănii nu se zvârcolește sub împunsăturile inferiorității rationamentului sau sub tăișurile remușcărilor păcatului din umbră. Nu, dovada că trebuie să facă față turbulențelor propriei conștiințe este tocmai agresivitatea cu care îi îndeamnă și pe restul să-i calce pe urme.

Adevărul simplu (dar deloc ușor de înțeles) e că nu poți face cuiva un proces de intenție pentru Neînezmuire. E doar unul din riscurile de a fi om și de a trăi pe lumea asta. Este doar o parte din preț și gestionarea posibilității de a te îmbolnăvi e doar una din sarcinile fiecăruia.
Nu poti închide pe cineva la nesfârsit doar pentru că are potențialul teoretic de a îmbolnavi pe altcineva, mai ales dacă decizia e luata tinând cont de o limită stabilită în funcție de propriul confort.

Adevarătii sociopați ei sunt. Și sunt mereu ușor de recunoscut prin aceea că încearcă să le impună semenilor lor o unică linie directoare, sub cuvânt că e bine pentru toți. Ei, și dânșilor zama le-a oferit prilejul unic de a fi hârtii de șters găoaza, așa cum îi orânduise natura de la bun început.