După ce m-am tot coit căutând niște rafturi de-a gata, am decis că mai bine pun eu mâna și imi fac singur. Am avut și o oarecare tentativă de-a mă adresa unor făcători de mobilă, dar, în final, tentația a fost pur și simplu prea mare.

Rezultatul final

Aveam nevoie de un raft simplu, dar care să umple cât mai mult din spațiul frontal al balconului, având în același timp un profil de adâncime cât mai mic, de, să zicem, maxim 25 de centimetri. Fiindcă tot am mers pe ideea de a mi-l confecționa singur, am ales să umplu absolut tot spațiu de jos până sus și din stânga până-n dreapta. Per total, vorbim de un spațiu de aproximativ 270 centimetri pe 80 centimetri.

Primul corp, cam pe la jumate

Desigur, după cum mă așteptam și vă așteptați, au fost câteva constrângeri, ca să nu le zic neplăceri:

– pe toată lungimea, nu există două puncte cu aceeași înălțime, măsurată de la glaful de sus la podea;
– peretele frontal al balconului nu este perfect drept, ci vag curbiliniu în aproxiimativ 2 puncte;
– linoleumul l-am montat cu plintă înaltă, din cauza neuniformității barbare a muchiei de jos.

Legat de primul și al treilea am decis să rețin o înălțime sigură de 61.5 centimetri pentru corpuri și, după ce îl voi fi așezat pe poziție, să îl suspend și să iau măsura pentru fiecare picior în parte. În sfârșit, legat de al doilea punct, am decis să merg pe două corpuri – unul de aproximativ 203 centimetri și unul care să umple restul spațiului, întrucât problema era oricum concentrată asimetric, spre dreapta. În felul ăsta am reușit să mă țin cât mai aproape de peretele frontal.

Primul corp – Detaliu

Planul făcut, am trecut la materia primă: 8 panouri din lemn de molid, rindeluite, de 200 pe 25 / 1.8 centimetri. Am găsit doar unele de calitatea B în acel moment, dar au venit cu un număre rezonabil de defecte și cu muchiile frumos teșite.

Pe lângă asta, am luat vreo 50 de șuruburi de lemn de 5 x 60 și chit de lemn: unul de cuțit (pentru finisarea defectelor) și unul rapid, aplicabil cu pistolul (pentru finisarea rosturilor), grund de lemn, vopsea albă pe baza de apă și lac incolor, de aplicat peste vopsea.

Al doilea corp pus pe pozitie

O parte din sculele necesare aveam deja: adică un pendular, o șurubelniță pe baterie, o bormașină pe baterie, burghie de lemn de toate felurile, un T de aluminiu, o ruletă și două menghine de fixare. Și, ca să nu fiu ca popa care și-a pus patrafirul, dar, când să-nceapă sluba nu știe să citească, am mai avut luat niște pânze care să taie mai fin, 4 menghine de prindere la unghi de 90 de grade (astea au făcut toți banii), 2 clești de fixare și doi bureți abrazivi, din care unul pentru finisat vopseaua.

Am lucrat pe hol, ceea ce a adus după sine mult deranj, dar fiind doar rumeguș, nu s-a întins deloc mult. În fine, prima oară am compus cadrul mare cu 4 șuruburi pe îmbinare (dat gaură de ghidaj cu burghiu de 2 și abia apoi înșurubat), apoi cele două sectoare interioare care formează fiecare câte o poliță împărțită sus și respectiv jos și o poliță liberă la mijloc. Scopul împărțirii a fost să reducă in jocul plăcii, dar în același timp să lase loc pentru obiecte lungi, cum ar fi suporții și barele transversale pentru pus bicicleta pe mașină.

Vopsire

Odată primul corp terminat, l-am pus pe pozitie cât mai aproape posibil de glaful de sus și am tăiat picioarele, lăsând loc de plintă. Am reușit să sparg glaful în câteva locuri în timpul manevrelor, însă nimic ireparabil.

Picioarele au ieșit surprinzător de bine (pentru un ageamiu ca mine) și, odată primul corp reașezat, am remăsurat pentru cel de-al doilea corp, scăzând vreo doi centimetri, pe care i-am lăsat ca loc de joacă în stânga și în dreapta balconului. Pentru acest al doilea corp am tăiat doar un singur picior, pentru a avea mai mult loc la dispozitie dedesubt. Oricum urma să fie fixat în șuruburi de cel mare.

Vopsire terminata

Partea cu vopsitul a fost strașnic de ingrată: mai întâi am grunduit și am lăsat 24 de ore să se usuce și să intre bine de tot în lemn. Apoi încă două-trei zile pentru două mâini de vopsea (țineți cont că l-am vopsit pe părți), cu finisat pe ici, pe colo pe unde era nevoie (buze de vopsea strânse la muchii și alte asemenea), apoi lăcuit (am folosit un lac transparent, nu am văzut să scrie anume că poate fi dat și peste vopsea, dar efectul final e foarte frumos).

În sfârșit, am reparat glaful, monat un profil de PVC pe muchie ca să nu se mai spargă cumva din nou, montajul final și chituirea rosturilor, atât interioare dintre îmbinări, cât și dintre blat și glaf. Pentru a proteja polițele am luat niste căptușeală din sertare din IKEA și am rugat-o pe nevastă-mea să le taie frumos. Le-am prins cu niște capse și acolo au rămas.

Detaliu cu primul corp pus pe pozitie

Și acum, înainte de final, să inventariez și gherlele pe care le-am dat:

• la două tăieturi mi-a fugit pendularul câțiva milimetri; prima am dres-o oarecum din pilă, a doua a fost nevoie să o refac și asta a fost singura bucată-rebut;
• la un șurub mi-a fugit mâna aiurea, cu șurubelniță cu tot și am spintecat placajul; am dat gaură mai acana, am scos așchiile și le-am lipit la loc, apoi am chituit și nu se cunoaște decât prin faptul că acolo e mai neted decât în jur și nici nu se ghicește textura lemnului;
• o îmbinare mi-a ieșit în câș, deviată cu vreo 5 grade și a trebuit să o refac; găurile vechi le-am astupat cu dibluri retezate și apoi am chituit peste.

Panourile de molid mi se par foarte prețioase, cu tot cu micile lor defecte. Nu știu cât de rezistente se vor dovedi, dar îmi plac mult mai mult decât plăcile de PAL, MDF et d’autres comme ça. Vopsite, chiar și la două mâini, se poate ghici lemnul de dedesubt și, pentru ceva făcut în casă, e mai ușor de pus în operă decât placajele amintite: tăietura e mai curată și se face mai puțin rumeguș. Totodată, miros grozav!

Preview 🙂

Și cum, sub influența dracului scrofulos al vanități, îmi contemplam isprava, m-am gândit că pe spațiul de deasupra, pe blat adică, ar merge pus un uscător de rufe rabatabil. Și chiar dacă îmi părea mai mult o ștrengărie, cum prinsesem deja gustul, am început să schițez…