Biblioteca Billy de la Ikea este un sistem rezonabil. Se întâmplă să am trei generații în casă și, chiar dacă este limpede că au diminuat calitatea materialului denumit, optimist și trufaș, MDF, tot ergonomică este. Unii s-ar putea să o găsească un pic anostă, dar face parte din adaptabilitatea ei.

Corp suspendat Billy

În orice caz, ce le lipsește cu adevărat din sistem este un corp suspendat. Au corpuri la semi-înălțime, au corpuri înălțătoare, au polițe suplimentare, au câteva feluri de uși (inclusiv pe dimensiunile corpurilor sumplimentare), dar nu au corpuri suspendate.

Și, pe de o parte fiindcă mă irita golul de desupra televizorului, pe de altă parte fiindcă aveam nevoie de spațiu în plus, mi-aș fi dorit un corp suspendat, de dimensiunea unui corp înălțător. Corp suspendat care, după cum am stabilit, nu există.

Poziționare

Dar am stabilit și că există acel corp de supra-înălțare, există polițe suplimentare și există uși pe măsură; deci din astea la un loc se poate încropi un corp suspendat. Mai precis, materialele primare pe care le-am ales au fost:

– un corp de supra-înălțare,
– trei polițe,
– două uși de sticlă.

În plus, am luat de la magazinul de bricolaj din cartierul meu:

– trei vincluri metalice mari,
– vreo 20 de negrese (cele cu filet, nu cele cu buci) (nu se văd aproape deloc, în caz că vă întrebați de ce negrese),
– 2 dibluri de beton.

Poziționare

Agerimea a fost în felul următor: din corpul înălțor și prima poliță pe post de fund (prins cu negrese la greu) am făcut corpul suspendat. Din a doua poliță am confecționat o mască de montat sub corpul suspendat, iar a treia poliță a fost folosită așa cum îi era destinația: ca poliță înăuntrul corpului obținut.

Fiindcă podeaua și peretele nu sunt drepte, indiferent cât le-am finisat la renovare, bilbioteca, deși pleacă aproape lipită de perete, sus ajunge cu un luft de 2 centimetri. De aceea am avut nevoie colțar pentru perete, pentru larghețe suplimentară la montaj.

Mi-a fost ușor să așez corpul pe poziție: l-am fixat cu două menghine de poziționare, apoi l-am prins în negrese de corpurile vecine ca să stea perfect aliniat și, pentru orice eventualitate, l-am prins cu câte un colțar de fiecare parte.

Aproape de final

Nu știu dacă aceste două vincluri suplimentare erau neapărat necesare, dar, după cum am zis, calitatea MDF-ului lasă de dorit (șuruburile balamalelor au început să alunece din găurile lor și a trebuit să le repoziționez aproape pe toate cele care țineau ușile mari, 6 la număr) și n-am avut încredere să mă bazez doar pe colțarul prins în beton.

La final am confecționat masca, din trei segmente, pentru a nu se vedea colțarii folosiți la montaj, i-am chituit muchiile necăntuite și asta a fost toată lucrarea.