Muzica
Bucovina – Sub Stele.

Sau, în cazul de față, porți. Nu îmi venea să mă despart de poarta de la țară, căci, afară de o lovitură făcută de un văr cu camionul sau un vecin cu remorca tractorului (nu mai țin exact minte), metalul era tip-top.

I also do my own carpentry

Aveau nevoie, desigur, de atenție nemijlocită: curățat, aplicat convertor de rugină, chituit, grunduit și vopsit. Două zile călduroase de toamnă se așterneau înainte, probabil ultimele, așa că de ce nu? Am mai parcat, pe lângă două cutii din vopseaua cu uscarea cea mai rapidă din câte am reușit să găsesc pe culoarea dorită, o rolă de cablu de 25 de metri cu priză cvadruplă și întrerupător, găsită la preț imbatabil și mă deplasai la țară, căci de porțile de la țară e vorba.

Porțile de la țară sunt mai importante decât porțile de la oraș, în același rang cu ușa de la sală și ferestrele. Dincolo de funcția de îngrădire, sunt un motiv de mândrie pentru proprietar și de bârfă pentru gura lumii slobodă. Sunt atât de importante încât, întorcându-se de la deal via cârciumă, un vecin a intrat în curte (curtea lui) cu tractorul fără să și deschidă poarta.

Pe la mijlocul primei ture de degroșare

Și nu știu dacă știți, dar chiar dacă oamenii-n stare de ebrietate sunt un pic dematerializați, tot nu se pot strectura prin lucruri, cu atât mai puțin tractoarele lor. Una din porți a sărit și s-a deschis singură, dar cealaltă, fixată cu un proțap metalic, a fost pusă la pământ și-ndoită ca o foaie de ceapă.

Așa ceva era inacceptabil: omul nostru s-a suit în tractor, a dat înapoi, a pus poarta mai pe mijlocul bătăturii și apoi a trecut cu tractorul peste ea până a-ndreptat-o. Până-n ziua de azi, douăzeci de ani mai târziu și câteva mâini de vopsea în plus, poarta sfidează entropia.

Ultima tură de curățare – Beleste la fel de bine ca statul

În același timp, sunt fie un motiv să te deprimi, fie un motiv să te pui pe treabă, funcție de starea în care se află. În definitiv, e primul lucru pe care-l vezi când intri-n curte și ultimul atunci când ieși. Era, deci, încă un motiv bun să capete întâietate.

Și-ntâmplarea a făcut ca aceste porți să-mi intre din nou pe mână, după ce, în copilărie, am făcut un mic curs de îndemânare vopsindu-le după instalare. Pe vremea aia nu aveam bormașină, nici convertor de rugină, așa că le-am curățat la perie de sârmă și șmirghel.

Cu (Fer)dacul liber

Acum nu mai aveam stare de așa ceva, am folosit trei perii de sârmă pentru bormașină (două cupe și una disc, toate pentru mandrină dreaptă, dar adaptor la SDS aveam deja) și în patru ore fără pauză am curățat toată poarta. Ca să n-o iau razna de la zgomotul infernal am băgat Bucovina-n blană.

Periile sub formă de cupă mi-au folosit la degroșarea inițială și la o curățare ulterioară de finețe, insistând mai ales pe a netezi tranzițiile dintre zonele cu grosimi diferite. Unde era cu adevărat mare diferența, am intervenit cu niște chit de caroserie aditivat cu acceleartor de întărire.

Peria sub formă de disc a fost în mod deosebit de utilă pentru zonele decorative și pentru locurile dintre fâșiile verticale din care sunt formate panourile de sus. Metalul se afla într-o stare excepțională: deși prinsese rugină, mai ales pe la marginile îmbinărilor panourilor de jos, nu reușise să mânce din el nici cât să treacă dincolo de tablă.

Grunduire, primul panou

Au rămas puține zone care n-au putut fi ajunse, dar pe acelea le-am mânjit cu convertor de rugină FerDac 1610. După uscare rămâne o textură care seamnă cu un hibrid de plastic, carbon și metal. Apoi am mai dat cu aceeași soluție în zonele natural expuse și predispuse ruginirii: îmbinări, ieșiri în relief etc., în eventualitatea-n care-ar fi rămas vreun pui de rugină care nu poate fi nici văzut, necum curățat.

Înainte să aplic grundul am testat și o perie de piatră, pentru gard, care-i din plăci de beton. A prins mult mușchi, dar structural poate fi păstrat cu intervenții minime. M-am axat pe stâlpii care flanchează poarta și rezultatele au fost peste așteptări, cu o perie totuși ieftină. Mi-am făcut socoteala că aș putea dovedi gardul cu câteva perii mai mari și o bormașină mai țeapănă.

It was no more complicated than that

Până seara am terminat de aplicat primul strat de grund și un strat de vopsea pentru panourile de jos. A doua zi am reluat lucrul dimineața cu noaptea-n cap și am terminat de dat primul strat, iar până seara am dat și al doilea strat, cu toată întârzierea provocată de modelele decorative care-au cerut multă migală și atenție să nu rămâie-n urmă lacrimi de vopsea.

Îmi era teamă că am întins coarda cu timpul atât de mic între straturi, însă acum, la un an jumate după, e intactă. Vopseaua a format un strat foarte rezistent, vag siliconat, greu de murdărit și ușor de curățat: după ce am pus furtunul pe ea, arată ca și cum ar fi fost aplicată ieri.

Am avut mare noroc ca am găsit o nuanță aproape identică, același cărămiziu-vișiniu care mi-a colorat o bună parte din copilărie. Ba au ieșit chiar mai frumoase decât erau înainte și, dacă aș reuși să găsesc o broască pe măsură, ar mai avea încă douăzeci de ani de viață.