Domogledul la nevoie se cunoaște

Motto
Informați-vă doar din surse oficiale.

Eram atât de neieșit după ce Supremul Ciuhap și Fostul Angajat de la 958 au binevoit să ne lase slobozi din orașe fără a pune armata pe noi, încât nici nu știam ce vreau să fac mai întâi: drumeție, bicicleta sau să rup mașina-n două. Măcar să fie undeva departe, orice-ar fi, ca să pot să mă bucur și de condus.

Pe Domoglezi

Pe Domoglezi

Am ales Valea Cernei și m-am gândit că poate mai conving pe cineva. Am luat legătura cu câțiva foști colegi de birou, iar răspunsul m-a dat pe spate: le e frică să iasă, ei așteaptă după pandemie. După mine, genul de oameni pe care-i poți strangula și cu telefonul fără fir și n-ar fi așa o problemă ce-aleg ei să facă dacă n-ar cere și armata pe străzi să-i apere de chiaburii ce se-arat-a fi elemente tot mai dușmănoase.

Citește mai departe →

Allegro, Ma Non Troppo

Muzica
Antonin Dvorak – Simfonia Nr. 9

August, dar cu puțin spirit de observație ai fi remarcat că de fapt este din nou Mai, căci adevărata lună a lui cuptor își pierduse la tripou deopotrivă căldura și uscăciunea. Fuseseră, înlocuite, în schimb, de o vreme feciorelnică, adică mofturoasă, plină de pandalii, dar proaspătă, fragedă și cu o natură oarecum reînviată din ofilirea putredă peste care se-ncoronează cu trufie tufele de ciulini.

De pe Harghita-Mădăraș

De pe Harghita-Mădăraș

După o scurtă incursiune în Dobrogea, unde m-am lecuit de pentru o vreme destul de-ndelungată de împrejurimile Tulcei și-ale Deltei Dunării (din simplul motiv că nu am branhii ca să pot respira eficient acolo), dar am și rămas cu câteva idei crețe pentru viitor, în fine, deci, după această scurtă incursiune am zis că tot la munte e de mine și, după o zi de relaș pentru re-echipare, m-am suit în tren cu direcția Rupea.

Citește mai departe →

Săniuța fuge

E un loc la țară, îi zice lumea Valea Viilor. Acum denumirea e-n răspăr cu starea de fapt, dar când eram mic încă era plină de vii, mai cu seamă pe malul stâng al pârâiașului care trece pe-acolo. Aveam și noi două: aia Tânără, și-aia Bătrână sau ceva în acest gen.

Ilustrație de B.Z.

Ilustrație de B.Z.

Pare, dacă stau să mă gândesc mai bine, o mică bucată ruptă din Transilvania și transplantată acolo, iar locuri de acest gen sunt mai dese prin acea parte a Câmpiei Române decât s-ar putea crede. În satul vecin sunt și niște canioane de pământ foarte spectaculoase.

A fost și un lac pe vale, aproape de intrarea-n sat, pe care nu l-am prins, a fost secat spre începutul anilor ’60. Barajul încă exista, precum și căminul stăvilarului. Locul e foarte potrivit pentru așa ceva, are malurile abrupte și înalte, mai ales cel drept, motiv pentru care iarna se strângea acolo tot păsăretul din sat și se dădea cu sania. Alt loc mai bun nu cred că era.

Citește mai departe →

A székely labirintus

Cred că prin clasa a VI-a era, da, prin clasa a VI-a, țin minte că aveam o profesoară de geografie tânără (lucru foarte rar pe vremea aceea), capabilă (lucru și mai rar) și numai bună de iubit, zi-lumină (lucru aproape de-neînchipuit). Suprapusă cu un interes real față de materia respectivă, efectul a fost o amplificare ceva-n genul undelor într-un lac.

Băile Chirui

Băile Chirui

Prin contrast, profesorul dinaintea ei, competent, fără doar și poate, suferea de o pedanterie înfiorătoare, de la care i s-a tras și porecla – Walkie-Talkie. Și n-avea sâni. Este, de altfel, singura materie unde-am luat nota doi pentru că fusesem prins copiind, la o lucrare de control despre o țară slavă cu denumiri din acelea care hârâie, care mârâie, care zgârie. Lăsați ce-nălțime are muntele, ce mai contează, dacă-ncerci să-l pronunți și nu iese decât Crâc-Mâc-Țfâc?

Citește mai departe →

Inelul planetarilor e făcut în China

Știați că au apărut chiloți eco de ciclu? Eu nu știam. A fost așa o surpindere pentru mine încât am fost catatonic o jumătate de an. Aproape am ratat sticla care te-nvață să bei apă, care mie mi se pare o invenție foarte bună. În definitiv, exista numai doua feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea dupa ce să bei apă și a nu ști să bei apa.

Chiar așa

Chiar așa

Despre desuurile minune, însă nu știu ce să zic. Adică știam de genul acesta de alternativă, chiar am făcut un oarecare sondaj prin jur, dar nu știam că au facut și una eco! Mă-ntreb oare dacă expectorațiile se transformă-n esență de roze și nu-n potențiale bombe sanitare de materii întărite.

Citește mai departe →

Stakhanovise.NET – Sau cum să-ndeplinești cincinalul în patru ani

Motto
Stahanovismul n-a murit, doar un pic s-o răspândit.

Stahanovismul a fost o mare găselniță. A rămas în lume precum râia – nici în ziua de azi nu și-a luat liber, nici măcar o zi. Atât de mare a fost impactul său civilizațional încât prin anii ’60 sau ’70 CIA a desfășurat o operațiune specială pentru extragerea sa pe șestache din Uniunea Sovietică, deîmpreună cu coaiele lui Lenin păstrate-n formol (mai mult despre Dânsele într-un studiu istoric de primă clasă pe care-l voi publica în timp util).

Cele două artefacte au clădit practic întreaga lume nouă de o parte și de alta a oceanului. Marile corporații de azi ar fi fost practic de neimaginat fără sarabanda derivatelor motivaționale sintetice din această mare filozofie de viață.

Politicile publice de sănătate, de gen, transgen și contragen, administrative, întreg Sovietul European, toate se bazează pe stahanovism și aerul doct degajat de acele două Biluțe care-au schimbat lumea așa cum o știm.

Dacă ar trăi astăzi, Vasile Roaită ar mai sta o dată cu mâna pe sonerie, dar acum de fericire. Din păcate, Dânsul nu mai este cu noi și, într-un act de insuficientă compensare, dar cu sincere Sentimente Proletare, anunț cu tremur în voce un nou proiect marca Atelierele Boia: Stakhanovise.NET.

Citește mai departe →

Bere Azuga. Neflitrată

Muzica
Flo Sandon’s – El Negro Zumbón

Gândisem acest traseu pentru două zile, cu înnoptare undeva în zona șeii Paltinu, dar conjunctura a făcut să-l înghesuim într-o singură zi. Pe cale de consecință, a suferit și o serie de ajustări ad-hoc, mai ales că asfințitul deja se pripea considerabil.

Vârful Neamțu, în prag de apus

Vârful Neamțu, în prag de apus

Am lăsat mașina lângă fosta fabrică de bere, chiar aproape de DN1 și am luat-o înapoi câteva sute de metri, pentru a ne încadra pe traseu, pe triunghiul albastru, care urcă piciorul ce-se-nalță între valea Mărului și valea Azugii. Într-un acces de optimism, cineva l-a marcat drept traseu ciclabil. Ar fi trebuit să menționeză că doar pe coborâre.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Apuseni – Ziua 4 – Balmoșul Fermecat

Iată-ne, dragilor, ajunși la o parte a poveștii care mie îmi e foarte dragă – istoria primei și singurei dăți din viața mea de adult când am ajuns la o greutate de numai 68 de kilograme. Mă gândesc mereu la asta cu un amestec de nostalgie și groază stropite cu un țoi de invidie, mai ales acum, când cântăresc un burghez 78.

Verde Împărat cu tot cu oi

Verde Împărat cu tot cu oi

Ziua începuse și continuase-n cel mai banal mod cu putință, ca oricare alta: patru bicicliști răspândind bunămireasmă prin corturi, lăcuste țipând prin iarbă precum niște piulițe slobode „Vrem o iarbă ca afară”, muzică orchestrală diafană și, desigur, vocea lui Yul Brynner comentând cadrul.

Citește mai departe →

Cum filtrezi produse-n WooCommerce după clasa de transport

Filtrarea produselor după clasa de transport este de fapt relativ simplu, având în vedere că WooCommerce este proiectat să adauge automat clasa de livrare în lista de conditii de interogare atunci când este prezentă ca parametru în URL, cu denumirea product_shipping_class.

Sursa: Envato Elements

Sursa: Envato Elements

Așadar, tot ce ne mai rămâne de făcut este să adăugăm, în zona de filtrare a paginii de produse din panoul de administrare, un element de tip drop-down, cu numele (atributul HTML name) amintit mai sus, care să afișeze clasele de livrare. În plus, trebuie să și marcăm corespunzător clasa de livrare aleasă.

Citește mai departe →

Papacioc de toamnă

Muzica
Lord Huron – Setting Sun

Dacă tot l-am rugat pe Gepetescu să realizeze o compunere pornind de la acest cuvânt, hai să încerc și eu. De altfel, oricum l-aș fi povestit, dar oare cum m-aș descurca într-o confruntare tete-a-tete cu o mega-mașinărie care ocupă probabil un spațiu egal cu micul oraș din care-am plecat?

Nu m-am putut abține :)

Nu m-am putut abține 🙂

În multe aspecte, majoritatea chiar, probabil destul de prost, dar, în câteva, aș zice, nici pe jumătate rău, măcar și pentru faptul că eu am de-a face doar cu propriile bășini, pe când Gepetescu are de-a face cu toate eructațiile de pe Marea Plasă Mondială care i-au fost servite drept corpus de antrenament.

Citește mai departe →