Muzica
Deloc surprinzător…

Mi-aș fi dorit să iasă cinci articole în cap, dar, asemenea lui Bulă care, încercând să asambleze un Pegas, tot mitralieră rezulta, la fel și mie, încercând să adun cinci articole, tot șapte mi-au ieșit. Iar acesta e al șaselea și ultimul referitor la execuție. Cum folosesc deja de o lună bijuteria, îmi permit să scriu o idee mai relaxat, de la înălțimea trufiei ușor sporite, înmuiate numai puțin de un păhăruț de single malt.

Ladies and gentlemen, this is mambo number five!

Mai rămeau, desigur, de lăcuit masca și montat întregul ansamblu. Lăcuitul în sine nu a ridicat probleme, în afară de ajustarea diluției primelor straturi de lac, vopsirea micilor elemente din aluminiu și, mai ales, de faptul că a necesitat o echilibristică enervantă pentru a lăcui când pe-o parte, când pe alta.

Lăcuitul

Am început cu elementele detașabile: sertarul, ușile și polița, ceea ce s-a dovedit inspirat, deoarece a fost nevoie să modific, din capul locului, diluția pentru aplicarea primelor straturi de lac pe elementele de fag.

După primele două sau trei straturi…

Fagul fiind un lemn mai dens, nu trage chiar atât de bine lacul; nu știu cum altfel să mă exprim, ideea e că primul strat nu avea aceeași aderență ca pe molid. Drept urmare, am șters ce aplicasem deja și am reîncercat cu o soluție diluată 60% pentru primele două straturi, apoi 50% pentru al treilea, aproximativ 40% pentru al patrulea și nediluat ultimele trei straturi.

Și sertarul, pe interior

O fi abordara ideală sau ba, nu știu, dar ce știu e că s-a așezat foarte bine așa: când am ajuns la ultimele trei straturi aveam deja un pat foarte bine fixat de lac pe care am aplicat, în limitele îndemânării mele, relativ ușor și uniform inclusiv la colțuri care, la mască, au fost obscen de multe.

Privitor la uși, am făcut o greșeală strategică, furat în parte de peisaj și cu mintea o țâră prin vacanță (căci la poliță am procedat corect): am lipit (din fericire doar cu silicon) măscuțele rotunde înainte de-a lăcui, fapt ce a creat un contur foarte urât în jurul lor, indiferent cât de bine am încercat să acopăr.

Fundul sertarului, după încă două mâini

Ca să remediez problema, după ce am terminat primele șase straturi, am scos măscuțele, am finisat acea zonă punctând lacul cu un aplicator din acela foarte subțire cu rezervor pe care-l folosesc artiștii, apoi am mai dat două mâini de lac.

Aproape de final

În sfârșit, am cumpărat alte măscuțe, cu rama frontală exterioară mai mare, suficient de mare cât să pitească defectele din jurul celor vechi, așa corectate cum erau. Am folosit ocazia și pentru a vopsi măscuțele cu o nuanță de aluminiu mat (foarte util aici a fost un primer pentru plastic), peste care am dat cu spray-ul de lac care-mi rămăsese de la câteva retușuri pe care le făcusem la mașină. Astfel, se potrivesc foarte bine la nuanță cu butonii și mânerele, care tot aluminiu mat sunt.

O problemă similară am avut-o-n zonele protejate cu profilul de aluminiu. Acel profil trebuia evident vopsit. La fel de evident, nu puteam s-o fac înainte de montare, fiind lipit și oricum ajustat și chituit ulterior montării. În caz că vă-ntrebați, l-am lipit atât pentru că n-am vrut, cât și pentru că n-am mutut:

Aproape de final

– n-am vrut pentru a nu-mprăștia peste tot capete de șuruburi;
– n-am putut din cauza faptului că, din trei locuri unde a fost montat, în două oricum nu puteam folosi șuruburi, din cauza spațiului care nu primește o șurubelniță normală.

Masca – detaliu interior, al treilea sau al patrulea strat

Soluția a fost să le maschez cu bandă, să lăcuiesc în jurul lor, apoi să le vopsesc separat, mascând restul pieselor pe care se aflau. În final am procedat similar cu zonele din jurul măscuțelor: am punctat cu lac de vreo trei ori și a ieșit rezonabil, chiar dacă departe de perfect. Adică pot să trăiesc cu rezultatul fără să-mbătrânesc prematur.

Masca mi-a scos sufletul și chiar credeam că nu mai apuc să rostesc vorbele magice: săvârșitu-sa! Pentru fiecare mână de lac au fost necesare de două zile (uneori trei zile), neavând nici spațiu și nici timp s-o termin într-o zi.

Planșeul măștii, aproape de finalizare

Înmulțit cu 7 straturi cât are (9 straturi pentru panourile fixe din față), înseamnă minim două săptămâni. De fapt, a durat binișor peste trei săptămâni, din cauza câtorva zile friguroase și umede și am așteptat peste 24 de ore între straturi, am avut și zile moarte etc.

Vopsirea elementelor de aluminiu

Văzând cât de bine au ieșit măscuțele cu acea vopsea, am aplicat-o și pe elementele de aluminiu, în combinație cu același lac. Per total, cu toate imperfecțiunile, rezultatul e foarte profi, un soi de sprezzatura-n lemn, dacă vreți. Poate că-mi uit lungul nasului, dar să știți că n-a plecat la plimbare și nici n-are aspirații să devină ofițer; și-apoi, v-am avertizat vis-a-vis de trufie.

Pentru a face montajul mai puțin riscant și pentru a-mpiedica aderența corpurilor unul la altul, mi-am luat trei măsuri:

Măscuțele vopsite (erau maro)

– în primul rând, pe părțile laterale al tuturor corpurilor am lipit bureți din aceia auto-adezivi folosiți de obicei pentru picioarele meselor sau scaunelor, pentru a nu zgâria vopseaua;
– în al doilea rând, am ceruit toate corpurile;
– în al treilea rând – și aici deja intru oarecum la montaj – am luat plasă autoaderentă care se pune sub mochetă, pentru a separa fiecare corp de cel de sus.

Bureții de protecție

Partea cu ceruitul a avut și o consecință interesantă: aplicând ceara cu lână de oțel foarte fină, am reușit să regularizez și suprafața lacului care, indiferent cât mi-am dat silința, tot mai avea mici particule de praf care o-mpiedicau să fie foarte fină.

Recunosc, n-am fost suficient de abil încât să nu știrbesc prea mult, pe ici, pe colo, luciul lacului, dar am corectat într-o oarecare măsură cu un al doilea strat de ceară. Și acum, da, suprafețele sunt fine ca o pizdă proaspăt rasă.

Accesorii…

În acest punct suntem fericiți, nu? Pregătiți spiritual pentru montaj, corect? Nu! Din cauză că, dragii mei, în timp ce eu munceam să dau gata masca, un spiriduș rău și-a băgat coada și unul din pisicii mei a reușit să-și înfigă ghearele-n ușa corpului 2, acoperit de pături așa cum era!

Accesorii…

Așa că dă-i Alex și repară! Noroc cu nevastă-mea care-a avut imaginația și priceperea de-a mai desena un peștișor astfel încât să acopere locul unde chituisem cea mai mare zgâritură (circa 7mm lungime, 3 lățime și 3 adâncime).

Montajul

Primele pe listă au fost accesoriile de feronerie: balamale, butoni (mânerele erau deja montate pentru celelalte uși), glisierele pentru sertar, cu tot cu reglajele necesare, mai ales la sertar, care avea unele imperfecțiuni de aliniere. Ce aș fi vrut să montez în plus și nu mi-a ieșit a fost un set de lumini pentru corpurile de sus și mască.

Masca montată…

Se atașează de balama, însă pentru balamalele mele nu se potriveau. Nu le-am făcut retur, cred că pot să le modific astfel încât să aibă loc. Îmi plac mult pentru că sunt pe baterie și nu trebuie să-mi bat capul să trag curent. Nu că ar fi mare filozofie, doar că prefer să nu-mi bat capul.

Pregătiri pentru corpul de deasupra măștii

Apoi pregătirea locului: am reparat chitul dintre plăcile de faianță pe unde era cazul, am curățat țeava de scurgere a WC-ului de vopseaua veche care se desprindea, am chituit golurile unde era cazul și am revopsit-o în trei straturi. În plus, am finisat îmbinarea țevii cu peretele, fiindcă meseriașii lăsaseră locul cam… brut.

Și iată, enfin, momentul inaugurării, tăierii de panglică și dezdopării sticlei de șampanie (aveam una pusă la rece deja anume pentru asta). Montarea măștii prin fixarea-n patru puncte s-a dovedit o decizie potrivită – stă foarte bine ancorată și constituie bun sprijin pentru celelalte corpuri.

Sertarul desfăcut…

Singura problemă o reprezintă o derivație al țevii de apă rece care mi-a forțat masca foarte mult spre stânga. Lipsa de centrare pe orizontală nu-i o problemă în sine, numai că peretele are fluctuații de lătime care depășesc luftul rămas, ceea ce nu mi-a permis să aliniez perfect toate corpurile pe verticala stângă. Diferența e minoră și m-am obișnuit cu ea într-un târziu.

Corpul 1 – detaliu montaj

Corpurile le-am prins în perete, pentru a nu se rostogoli, nu pentru susținere (deși susținerea este oricum un efect secundar implicit), întrucât masca e mai mult decât suficientă pentru așa ceva. Am montat apoi ușile, am mai efectuat câteva reglaje, inclusiv în zilele imediat următoare și cam asta a fost.

Cu panglica v-am păcălit, nu am tăiat-o, deși eu chiar aș fi fost îndreptățit. Dar șampania am desfăcut-o și am ciocnit cu nevastă-mea în cinstea mea. M-am așezat pe capacul lăsat al vasului de WC și am sorbit cu-nghițituri mici, aristrocratice, contemplând cu plăcere spațiul acela odinioară netocmit și gol.

Detaliu poliță

Mustăceam, în același timp, la gândul că nici reprezentații de frunte ai Sovietului European nu se cacă cu atâta stil. Nici n-ar avea nevoie, întrucât ocupația lor de căpătâi este să se cace-n propriii nădragi.