Încurajat de confesiunea precedentă, un nou ascultător ne scrie cu o dilemă legată simultan de un prieten și un mic proiect, în care cele două sunt strâns legate. Este un exemplu clasic în care lipsa de simetrie dă naștere unei cacofonii care nu poate fi rezolvată decât cu multă apă și săpun și cu mult mai multă apă de gură. Miza este mare, chiar dacă suma este mică.

Relax, dar fii vigilent

Fără alte adăugiri, iată și scrisoarea primită pe adresa redacției:

Stimabile, să-ți dea Dumnezeu ce-ăi vrea dumneata pentru mizericordia cu care ne-asculți păsurile și ne răspunzi la dânsele! Să te ferească norocul de Omul cu Trei Fețe și de Femeia Independentă. Iată, maestre și trilema mea (căci este o dilemă care de fapt implică trei părți, deci, conform definiției, o trilemă).

Un prieten (?) bun m-a rugat să iau o lucrare pentru o firmă la care e și el vag asociat. Firma e una care, chipurile, e un player (?!) important (???) pe bâlciul de SEO din țară (cu siguranță tarifele sunt ca și cum ar fi; legat de servicii, gura lumii slobodă șoptește că încă-i meci de 1-X-2).

Nu fu mare lucru, dar sunt niște ore pe care le puteam umple altminterea (spre exemplu dând la buci nevesti-mii, dacă-mi este permisă menționarea unei asemenea erezii în emisiunea dumitale – n.r. nu doar că este permisă, ci și încurajată) și nici nu mi-aș fi bătut capul dacă nu m-ar fi rugat el.

Oamenii de-acolo, în acrul stil corporatist-în-devenire (care-i cu mult mai plin de lături decât cel corporatist veritabil), fură foarte prompți în a pistona după statusul lucrării și foarte precauți când veni vorba de plată (după cum zisei, o sumă de nimic, nici nu merită menționată). Îi drept că puteam să umflu factura, dar cumva mi-ar fi fost rușine de omul care m-a rugat, chiar dacă m-a-ncurajat s-o fac.

Așadar, mai întâi m-au lungit o săptămână semnând contractul și cred că mai mult i-a costat să plimbe actele de la departamentul de mâncat rahat în platină legal la mine și retur. Apoi, după ce am primit indulgența de-a emite factura, s-a făcut liniște. A trecut scadența, a mai trecut încă o săptămână. Trimisei un blând mesaj de amintire și primii un revigorant cântec de greieri.

Așadar, te-ntreb pe dumitale, ce-i de făcut? Nu pentru-ncasarea banilor, căci dacă aș trimite mai sus un porumbel, aș simți că cerșesc pentru o sumă de nimic. Să-l rog pe amicul care ne-a făcut lipeala iar nu-mi vine, că doară nu-i educatoarea mea să mă duc cu jalba-n proțap. Însă… tot aș vrea să readuc balanța pe zero…

Ce simți tu aici nu-i străin nimănui de pe lumea asta – este o impedanță internă dată nu de nerăsplătirea efortului, ci de trădarea disponibilității. Ca să-ți explic: dacă eu vin să-ți sap ție la porumb, e normal să mă plătești, să mă hrănești și să dai și-un păhărel, dară asta nu-nseamnă decât că te-ai achitat de costul muncii, nu și de costul sufletesc al disponibilității: eu puteam să ajut pe altul la porumb, tot plătit, tot omenit. Vei fi pe zero abia când vei veni și tu să-mi ajuți cu ce m-o durea.

Așadar, pe tine te doare că, deși ai acordat un tratament preferențial în baza unei prietenii, ai fost tratat ca un oarecare. Nu doar că nu ți-a fost întoarsă bună-cuviința, nici măcar nu ai fost răsplătit pentru munca propriu-zisă. În mod normal, pentru o sumă mai mare, ți-aș fi recomandat calea legală clasică, însă așa, în locul tău aș renunța la sumă (ca un mesaj pentru prietenul tău) și aș trimite următoarea misivă către firma-n cauză, chiar dacă, în definitiv, nu faci decât s-arunci mărgăritare porcilor:

Salut Pănătescu,

Îmi pare că procedati întrucâtva ștrengărește aici și mi-e teamă ca procedati gresit.
Vezi tu, dacă nu intervenea Alunecosul, eu, având lucrări în derulare, poate nu m-aș fi deranjat pentru atâta lucru.
In orice caz, nu v-as fi prioritizat.

În plus, v-am dat un preț corect pe ora și un număr tot corect de ore: puteam să reglez din numărul de ore un cost mai convenabil pentru mine, dar nu am făcut-o.
Astea fiind spuse, era principial nu doar să vă mișcați mai repede cu procesul birocratic (ceea ce nu ați făcut), era o simplă curtoazie să plătiți la timp factura (ceea ce iar nu ați făcut), însă singura modalitate prin care vă puteați recompensa pentru serviciul pe care vi l-am făcut era să plătiți factura instant, a doua zi: să-mi dați și voi mie prioritate cum v-am dat eu vouă (ceea ce, evident, nu ați făcut).

Nu sunt emoțional atașat legat de suma propriu-zisă (chiar dacă e munca mea, nu a voastră și nu aveți nicio cădere să judecați când și dacă aș avea nevoie de ea), însă am o susceptibilitate foarte ridicată atunci când sunt om și corect cu cineva, iar celălalt e țigan cu mine, cum sunteți voi acum.

Poate că vă doriți cumva să vă platesc tot eu pentru că mi-ați permis să vă slujesc; nu m-ar mira, la companiile mai mari și cu impresii (mereu disproporționate) despre propria lor importanță apar tot felul de manifestări degenerative, mai ales o amnezie și o paralizie în ceea ce privește relațiile interumane.

În orice caz, fiindcă a trebuit să vă spun eu toate astea, nu mai doresc acești bani: renunț la ei pentru că mi-e mie rușine de rușinea care ar trebui să vă fie vouă. Îți atașez, deci, factura anulată și te rog să-mi spui dacă vreunul din șefii tăi (Șmechereanu sau Înțepatul) are nevoie de bani de benzină, că pot să contribui și eu, oameni suntem, doar am făcut liceul cu Șmechereanu, nu e nevoie să dați țepe de trei galbeni.

O zi bună,
Productivă, ușoară,
Plină de oameni faini,
Într-un mediu de lucru plăcut,

Z

Însă ar trebui să te și avertizez: după o atare mișcare să te aștepți ca prietenul tău se precipite în niște manifestări ostile, dar surde la adresa ta și motivele le știm amândoi de ce: virtutea, în orice manifestare, oricât de sumară, oricât de izolată, rușinează pe fiecare din noi, chiar dacă nu s-a născut până acum om fără patimi, om fără scăderi, om doar virtute din creștet până-n tălpi.