Este lesne de-nțeles că mi-a rămas suficient material după dileala cu sistemul de corpuri construit pentru baie. Multe resturi de panouri de molid și câteva resturi de fag (mă refer la fag ca specie de lemn, desigur, deși probabil denumirea ar trebui schimbată în ceva mai cuprinzător – sic! – dar și nejignitor – dublu sic!).

Să-i zic Ancora?

Resturile de molid le-am pus la lucru încropind un taburet multifuncțional (despre care am să povestesc separat), iar cele de fag, printre altele, pentru un suport pentru… role de hârtie igienică care să meargă cumva la set cu mobilierul propriu-zis. Chiar dacă – în cantitate absolută – nu aveam foarte mult lemn la dispoziție, pentru obiecte mici era suficient cât să pot să mă abat spre forme mai elaborate.

Simulare de montaj

Pentru inspirație, am căutat mai întâi pe Etsy și chiar am găsit multe variante frumoase (vezi aici un exemplu). Fiecare cu ceva lipsă, dar fără doar și poate frumoase. Design-ul pe care m-am oprit e inspirat dintr-una din ele, care mi s-a părut a fi cel mai aproape de ceea ce consideram corespunzător. De fapt, ca s-o zic pe-aia dreaptă, n-am adăugat decât trei elemente majore, pe lângă inversarea sectoarelor:

– panoul lateral din stânga, fără de care forma mi se pare incompletă;
– o gravură pe sectorul liber;
– profilul frezat, pentru că a expune ochiului o secțiune de 18 mm pentru un element atât de mic este foarte disproporționat.

Gravarea panoului suport

Pentru dimensionarea finală am cumpărat o rolă de hârtie igienică ceva mai mare decât ce folosesc în mod normal și am lăsat și un luft suplimentar stânga-dreapta. Cât despre ax, l-am folosit pe cel de la vechiul suport. Același ax mi-a servit drept model, însă am fost suficient de inspirat să exagerez dimesiunile decupajelor circulare-n care se montează capetele sale cu 2 mm. Are să se vadă spre final de ce.

Montajul inițial

Tăieturile au fost bune, cu mențiunea notabilă că am căzut pradă celei mai vechi dume din lume: am partiționat din prima piesele pe bucata brută de lemn și ultima, evident, avu 3 milimetri lipsă la apel. În definitiv, nimeni nu poate fi inteligent tot timpul. Cum nu mai aveam din ce să scot un panou similar, am tăiat o riglă de 3 milimetri grosime și am intercalat-o la montaj cu rezulate aproximative.

Înainte de montaj, am rugat-o pe nevastă-mea să-mi deseneze o ancoră pe partea stângă a panoului-suport, apoi am gravat-o în două etape. Mai întâi cât să se cunoască un contur cât de cât, apoi am curățat cu diluant, am șlefuit cu o coală de 600 și apoi am întărit discret. Apropo, trag nădejde că eufemismul e limpede :).

După finisaje

După ce-am asamblat totul și după ce-am chituit găurile de șuruburi (apropo, chitul acela de fag iese foarte bine la culoare odată lăcuit, abia se cunoaște), am frezat un profil similar cu acel al poliței măștii din baie pe muchiile stânga și jos, respectiv sus și dreapta. Sincer, efectul a fost peste așteptări, mai ales după ce am și șlefuit totul succesiv cu discuri de 120 și 600.

Primele straturi de lac

Și acum lăcuitul, subiect sensibil, din cauza dimensiunilor mici și a unghiurilor multiple. Am folosit o schemă similară cu cea folosită pentru vopsirea măștii, cu mici amendamente:

– am dat patru straturi la concentrație 60%;
– apoi am continuat două straturi la concentrație 50%;
– în sfârșit, trei straturi de lac nediluat;
– între ultimele trei mâini am șlefuit cu lână de oțel, nu cu șmirghel.

După lăcuire, am lăsat piesa-n plata Domnului vreo două săptămâni, înainte de-a o cerui. Primul strat de ceară l-am dat cu lână de oțel, mult mai atent și mai fin apăsat decât la mască și am reușit să nu zgârii lacul aproape deloc. Al doilea strat, cu o cârpă normală, pentru a netezi suprafața. Îmi place foarte mult ceara pentru finisarea finală, ca să zic așa. Dă, chiar și incoloră fiind, un subtil aer antichizat și lasă o suprafață extrem de plăcută atingerii.

Lăcuirea finalizată

Între timp, m-am ocupat și de ax. Adică l-am vopsit cu același gri-aluminiu și cu același lac de pe elementele metalice ale măștii. Problema este că am dat prea mult și nu mai culisa cum trebuie. Cum n-aveam chef să curăț și să revopsesc, am cumpărat pur și simplu alt ax, care s-a potrivit la lungime, însă captele le avea mai și mai largi (în diametru) și mai groase (longitudinal). Diametrul crescut a fost preluat cei 2 mm în plus de care aminteam mai sus, iar surplusul longitudinal l-am ras treptat cu un fierăstrău foarte fin.

–

Am mai așteptat încă vreo două zile până a monta întreg ansamblul și aia a fost. Spațiu liber din stânga poate fi folosit ori pentru o rolă de rezervă (după ideea asta l-am dimensionat, oricum), ori pentru telefon, ori, așa cum am aranjat acum, pentru a plasa un parfum de cameră.

Final

Die Scheiße!