Prin toamnă am luat un mic banc de lucru, reglabil pe înălțime și cu blatul rabatabil și, la rândul lui, reglabil pe lungime prin două manivele care apropiau sau depărtau cele două jumătăți componente. Avantajele nu le mai enumăr, pentru că l-am folosit de toți banii, chiar dacă l-am luat cu 110 lei mai mult decât costă acum. Și apoi, sunt oricum evidente.

Rezultatul final
Mai puțin evidente sunt dezavantajele: materialul din care e făcut blatul seamănă cu un soi de MDF, doar că nu pare să fie. E foarte ușor de penetrat și un pendular mai pricopsit intră-n el aproape fără să-ți dai seama, cam ca Dânsa-n găleată. Apoi, mi-aș fi dorit să fie o idee mai lung și o idee mai lat și, în sfârșit, să fie ceva mai greu, deci și mai stabil.
Admițând că am depășit cu mult genul de lucrări pentru care a fost gândit de producător masa de lucru și, deci, că n-aș putea să i le imput in vreun fel (decât, poate, fragilitatea anumitor componente: tablă mai subțire decât ar fi cazul, anumite profile care sunt în formă de L, nu-n formă de U sau, de ce nu, pătrate etc.), am zis că, pentru-nceput, un blat aș putea confecționa și eu, cu următoarele coordonate:
– lungime: 650mm;
– lățime minimă: 600mm (deci 150mm lățimea fiecări jumătăți);
– canturile lungi acoperite cu profil de aluminiu;
– material mai greu, de preferat lemn masiv de esență tare.

Înainte de frezarea găurilor pentru căței
În ceea ce privește materialul, alegerea a fost simplă: aveam deja o jumătate de panou de fag de dimensiune mai mult decât suficientă. Am tăiat la circular fiecare jumătate de blat, am șlefuit canturile și, după ce am marcat locurile de prindere, am dat locașurile pentru cățeii de banc cu o freză Forstner pe care s-a nimerit să o am la dimensiune identică cu găurile din blatul vechi.
Apoi am tăiat un profil de aluminiu în formă de L, 18mm cu vreo 6mm și l-am lipit cu Mamut pe canturile lungi exterioare, cu latura mică a L-ului în jos. Motivul pentru care am insistat pentru aceste canturi este că dacă, din greșeală, mai dau cu lama-n blat, să simt imediat. Avarii evident că vor fi, dar măcar voi putea să reacționez mai repede.
Înainte de a le monta-n locul celor vechi, am dat fiecare bucată cu ulei cerat, în două mâini, șlefuind manual cu un burete de 220 între cele două straturi. A ieșit extraordinar de frumos, uleiul acela luat într-o doar a scos în evidență foarte fin fibra fagului și, împreună cu un set de căței de banc cauciucați, a primit, cum s-ar zice, un set nou de abilități de comunicare.

Și văzut oarecum de sus
Chestiunea care mai rămâne de rezolvat este o cutie pe care-aș vrea să o suspend de traversa mediană a bancului de lucru, mișcare ce-ar aduce două beneficii importante:
– ar mări stabilitatea ansamblului prin greutatea adăugată-n partea de jos;
– mi-ar permite să am la-ndemână sculele necesare.