Cerbyris

Nu de puține ori o vorbă-n vânt a pus în mișcare resorturi greu de-nchipuit. Astfel, stând de vorbă cu Ică pe diverse subiecte, mi-a trântit într-o doară o vorbă despre niște chei uriașe prin Sudul Dobrogei, pe care le văzuse cândva de sus, pe fugă, sumar, în dreptul satului Coroana, la granița cu Bulgaria.

Cerbyris lângă Cotu-Văii

Cerbyris lângă Cotu-Văii

Chei uriașe. Dobrogea. Prima reacție, cu toate că Ică nu-i genul care umblă cu vorbe de clacă, a fost mai degrabă una de neîncredere, mi se părea mai degrabă o himeră, precum lacul subcarpatic fantastic al lui Radu Tudoran umplut cu apă de mare ajunsă acolo prin niște galerii săpate pentru-a scoate petrolul. Am pus atunci cartea jos și mi-am imaginat ore-ntregi cum s-ar putea întâmpla așa ceva.

Citește mai departe →

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (III)

La cel de-al doilea corp mi-a făcut cea mai mare plăcere să lucrez. Poate și pentru că eram deja încălzit, poate și pentru că am prins mai toate apusurile de Iunie acolo și multe nopți de vară cu cer spuzind de stele, poate și pentru că a fost, în definitiv, ațâțătoare ca un fel de rebus foarte bine compus, pe care-l rezolvi pe sub bancă în timpul lecției de filozofie.

Regele peste domeniu

Regele peste domeniu

Fiind corpul din mijloc și, deci cel mai la-ndemână, se impunea să fie și cel mai versatil. În același timp, tot poziționarea însemna că va avea deopotrivă doar o treime din podea, precum și două treimi din tavan, pentru a se-mbina cu vecinii săi de jos, respectiv de sus, aspect complet banal în sine, însă pentru mine-ngrijorător, deoarece sunt (eu pentru mine) notoriu în a executa lucruri de acest gen de-a-ndoaselea în practic 80% din cazuri în care executatul de-a-ndoaselea este posibil. Este suficient să-mi distragă ceva atenția preț de-o nanosecundă și se creează premisele unui rateu de proporții biblice.

Citește mai departe →

Il Milione

Se zice că Marco Polo ar fi fost numit Il Milione pe baza unui oarecare beteșug sufletesc care-l împingea către exagerări. Există și alte opinii mult mai prozaice, însă clar nu-i plăcea să lase vulpea bearcă, asta pot să v-o spun. Dacă-i citești cartea omonimă – Milionul. Cartea minunatelor călătorii ale lui Marco Polo – îți poți face o părere suficient de clară, măcar și după-nclinația de-a vorbi despre sine la persoana a III-a.

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Există tot felul de îndoieli care planează asupra ei, și pe bună dreptate: are un aer și un stil de basm și, deopotrivă, de ghid turistic și almanah negustoresc, din care cauză, pe alocuri, e o lectură greoaie, dar nu grea. În plus, numai adnotările editorului au aproape patruzeci de pagini, stabilind corespondențe între reperele geografice din lucrare și cele actuale (iar punerea lor pe o hartă modernă fragmentează și mai mult lectura), dar și lămurind confuzii făcute de autor și dând în vileag exagerările flagrante.

Citește mai departe →

Spre Sărulești-Gară peste Munții Bărăganului

Am citit demult în lucrarea unui reputat om de știință, acoperit de glorie și de cei laurii celor mai rarefiate culmi academice, despre relieful extrem de interesant din zona Bărăganului: niște munți cu altitudini impresionante, întinzându-se între Estul Bucureștiului (aliniamentul Buzău-Oltenița), la Vest și Dunăre, la Est.

Balta Solacolu, de-aici începe urcarea spre pasul omonim

Balta Solacolu, de-aici începe urcarea spre pasul omonim

Prof. Dr. Supra-Dr. Acad. Triplu Honoris Clauza Aristian Marghiolea-Căzăceanu, în lucrarea sa de căpătâi – Bărăganul Bine Temperat – expune structura complexă a acestor munți de-facto necunoscuți în afara lumii bune (academice, adică) și, pe baza lucrării domniei sale am putut schița un traseu care să umple una din frumoasele zile pe care sfârșitul de Februarie ni le-a prezentat pe-o tipsie aurită cu raze de soare de Mai.

Citește mai departe →