Fără să știu că mierea mă va ajuta să trec peste problemele digestive pe care le aveam în fiecare an, primăvara, și deși credeam în produsele apicole la fel cum credeam în plante (le consideram benefice, dar cu oarecare scepticism), în anul 2015 mi-am cumpărat primele albine… și asta pentru că niște prieteni apropiați aveau, vorbeau numai despre asta, iar discutiile de pe un forum cu specific erau și ele foarte apetisante.

Primele mele albine

Mi-am luat, așadar, de la un stupar de încredere, prima familie de albine, asta înseamna un stup, albine pe care anul urmator… nu le-am mai avut. Era un stup frumușel, nu le-am înmulțit, a trecut iarna fără probleme, iar în anul următor, toamna, mi-a fost furat. L-am dus între măcesi, pe locul unde sora mea are o plantație cu mure, la o mică distanță de curte.

De poftă

În ziua cu pricina și vecinul de peste drum, și câinii lui probabil că dormeau. Stupul era foarte arătos pentru că, fiind primul, l-am pictat. Toamna, copacii fiind si ei desfrunziți, a fost vizibil. M-am trezit fără el. Suferința a fost pe măsură, dar anul următor am luat din nou albine, le-am înmulțit… totusi, încă mă consider începătoare, căci sunt multe lucruri care se-ntâmplă an de an, de cu toamnă până primăvara – munca stuparului este intelectuală, dacă pot spune așa, și asiduă. Discuțiile nu se termină niciodată, forumurile și grupurile de facebook sunt pline. Și, nu în ultimul rând, dupa ce-ți iei primele albine, pur și simplu nu poți renunța!

Poate spre rușinea mea, uit că preparatele apicole fac niște lucruri deosebite în organismul nostru și apelez la ele mai mult la nevoie. În ultimii ani am avut nevoie de ele, undeva la intersecția cu anumite leacuri din plante. Înca am întrebari, multora nu le-am găsit răspunsul.

Au fost perioade când mâncarea mea nu era foarte variată, dar mă bucuram că pot mânca miere naturală pe pâine prăjită. Au fost alte perioade când am simțit că sunt dependentă de antibiotice și nu am vrut să merg prea mult pe acest drum, pentru că ajungi să ai nevoie de un antibiotic și mai puternic…

Hai la pus în borcane

Un medic pe care il respect mai mult decât știe (și știe!) m-a dat afară din cabinet, spunându-mi „mănâncă și tu de la stupari!”, el știind că am produse apicole la care nu prea poftesc, dar din care sunt foarte fericita sa dau altora-n nevoie. Este un nume mare în medicina românească, despre care nu știi decât atunci când îi treci pragul că te trimite întâi la stupari și la plantele din grădină! Omul acesta mi-a deschis un drum pe care nu pot să nu calc (ce-i drept cu oarecare nesiguranță) pentru că, dacă nu aș face-o, mi-ar părea rău…

Am fost rugată, acum niște ani, să lucrez în presă. Nu am vrut, pentru că sunt un om liber: desenez și țin albine. Nu am multe albine (doar atâtea familii câte pot intra într-o curte, dar sunt ajutor stupar în ferma apicolă a unui prieten, nu departe de București), însă, când îmi doresc o miere mai specială, am câțiva prieteni stupari pe care îi mai întreb, când și când: „ce miere polifloră deosebită se mai face anul ăsta pe la voi?” Am încercat multe sortimente, de citit poate am citit mai puțin și stiu că-n țara asta frumoasă avem stupari care fac lucruri cu totul și cu totul deosebite. Spun asta pentru că mierea bună nu ține doar de albine și de zonă, ține și de stupar.

Oamenii nu știu, dar o mare parte din mierea noastră bună pleacă afară din țară, sortimentele mai rare și care sunt in cantități mici sunt consumate în cercuri mai restrânse, familie și prieteni, iar în piață și-n magazine apar mereu aceleași feluri – rapiță, polifloră, floarea-soarelui, salcâm și tei. Dacă spui cuiva că există poliflore cu adevarăt deosebite, nu te crede nimeni! Mă gândesc că acesta ar fi un motiv pentru care oamenii nu sunt tentați să consume miere-n mod regulat.

La costum

Beneficiile mierii și ale produselor apicole

Am să înșirui câteva trăsături ale mierii naturale, în speranța că niște lucruri vor deveni mai cunoscute. În primul rând, mierea din magazine nu este miere, este ceva miere plus altceva și este supusă oricum unor procedee. Mierea naturală conține particule de polen și propolis și de aceea cristalizează, excepție făcând mierea de salcâm, care cristalizează ceva mai tarziu, și mierea de mană, despre care am să spun câte ceva într-un articol separat. În alte țări, la excepție mai intră și mierea de castan, care nu cristalizează niciodată, iar gustul este insuficient de bine descris. Cine a mâncat miere de castan știe ce vreau să spun…

Mierea naturală se dizolvă greu în apă, nu pătează un șervețel sau un prosop, are un miros plăcut, de stup, un miros subtil, pe care organismul nu îl respinge. Spun asta pentru că am mirosit miere aparent naturală la care am făcut legatura cu uleiurile esențiale (asta nu este bine!). Mierea de salcâm, când este lichidă, face o bulă în mijlocul borcanului, atunci când îl întorci orizontal, bulă care este mereu perfectă. Dar acest lucru nu mai este neapărat un indiciu suficient, pentru ca mierea de salcâm este una dintre cele mai falsificate sortimente, deoarece este lichidă pentru o perioada lungă și atunci este ușor de contrafăcut, când știi că omul nu așteaptă cristalizarea ei în cateva săptămâni.

Din ceea ce ne oferă albinele se pot face produse pentru sănătatea noastră dintre cele mai diverse: amestecuri pentru imunitate, din miere, propolis și polen (la care se pot adăuga lăptișor de matcă, apilarnil); creme și unguente pentru diverse afecțiuni ale pielii, precum și măști pentru păr (aici pot fi adăugate plante, în funcție de afecțiunea pe care o vrem tratată, și se face și tratament intern – un aspect complet ignorat de alergologie si dermatologie, două ramuri despre care consider că au nevoie de suport pe partea de imunologie); supozitoare și ovule pentru femei (din ceară naturală de albine, pastură, propolis).

La prăvălie

Propolisul este un bun dezinfectant, dar nu numai. Calitățile sale cele mai cunoscute sunt: antifungic, antibacterian, antiviral, imunostimulator, dar este și puternic antiinflamator, anestezic, antitumoral. După libera mea gândire, cred că oricine ar trebui să știe a prepara în casă câteva leacuri, începând cu băuturile împotriva răcelilor, cu propolis și pelin, pâna la alifii și nu numai. Se găsesc și-n anumite magazine naturiste și pot fi cumparate. Spun acest lucru pentru că-n farmaciile alopate există produse naturiste la care sunt adaugate și uleiuri esențiale, care nu sunt întotdeauna utile, ba pot face chiar rău.

Am să revin într-un alt articol cu câteva lucruri despre propolis, polen și alte minunății ale stupului, dar nu în ultimul rând vreau să spun ceva foarte frumos despre miere: mierea nu îngrașa și nu dă pofta aceea nocivă de dulce pe care o dă zahărul! Diferențele dintre miere și zahar sunt enorme și nu știu dacă să zic că merită detaliate sau că nu merită deloc descrise, din respect pentru miere!