Pisicuța pe numele ei, botezată după calul lui Calistrat Hogaș, este făcută în 2011 pe un cadru de Merida Matts Lite 1000D cu echipare personalizată. Am parcurs cu ea, până în momentul scrierii acestui articol, peste 13000km, toți făcuți numai în România.

Prima oară am scos-o în zona Lacul Roșu – Ceahlău – Bicaz, într-o tură încă greu de egalat, la fix o zi după ce a ieșit din mâna mecanicilor care au asamblat-o. S-a comportat admirabil și de atunci suntem cei mai buni prieteni.

O folosesc cam pe toate tipurile de teren pe care poate fi dusă o astfel de bicicletă: iarbă, macadam, beton, piatră, nisip, pământ, asfalt. etc. Am coborât chiar și o pârtie de ski cu ea, dinspre Semenic spre Crivaia.

Echiparea

Echiparea am ales-o având ca referință configurația Nărăvașei, bicicleta pe care am avut-o înainte, ținând cont de ce am simțit că aș mai fi avut nevoie de la o bicicletă. În mare, iată care este:

– furca este o Manitou R7 Super Absolute;
– transmisia este linie XT, excepție făcând lanțul, care este un Shimano XTR;
– butucii sunt Novatec D361 pe față, respectiv Novatec D362 pe spate;
– frânele sunt o pereche de Shimano SLX 2011;
– jantele sunt amândouă Mavic XC717 model 2011;
– pipa, tija și  ghidonul sunt Truvativ Stylo Team model 2011.

Se pare că am nimerit combinația potrivită, deoarece de trei ani încoace nu am simțit nevoia vreunei îmbunătățiri, nefăcând altceva decât să înlocuiesc piesele uzate cu altele identice.

Accesorii

Luminile

Lăsând legea la o parte, e o chestiune de bun simț să nu ieși cu bicicleta la drum lung fără să ai măcar un minim sistem de iluminare montat pe ea. E de preferat să fie și impermeabil. În ceea ce mă privește, m-am oprit pe următoarele două piese:

– pe spate am un Smart SuperFlash, căuia îi dau o foarte mare bilă albă pentru că are un led extrem de potent în partea de sus care, ei bine… dă flash-uri periodice în spate de așa natură încât e imposibil să nu fii văzut (și înjurat!), dar și o bilă neagră mai mică pentru că uneori garnitura nu face față apei și e nevoie să îl usuc pentru a funcționa din nou;

– pe față am un far Sigma Lightster, care funcționează cu 4 baterii. Se montează ușor, lumina este bună, rezistă la apă și la șocuri, numai că trece prin baterii ca prin unt.

Ciclocomputer-ul

Parte moft, parte necesitate, multă vreme am mers fără. Într-un târziu, mi-am luat un BTWIN Count 8 din Decathlon, cel mai ieftin echipament decent pe care l-am putut găsi. Are, după cum îi spune numele, 8 funcții, merge destul de bine, însă mai dă și chix:

– dacă se supraîncălzește, nu mai înregistrează nimic și trebuie să torn apă pe el sau să aștept seara să se răcească :)); bine că ține la apă, altfel ar fi fost o problemă;

– uneori interferează cu lanterna și, din nou, nu mai înregistrează;

– are prostul obicei de a înregistra cu până la 100m în plus pe kilometru.

 Genți de ghidon și de cadru

De la un moment dat începusem să mă cam satur să desfac rucsacul ba pentru scule, ba pentru camere, ba pentru portofel, telefon sau alte mărunțișuri. Așadar, am găsit de cuviință că-i mai cuminte să am mici spații în care să le pot așeza pentru a-mi fi la îndemână:

– o geantă de ghidon de 3 litri, luată din Decathlon, suficient de mare cât să cuprindă 2 camere, un minim set de scule și nu numai. Se montează de ghidon printr-un suport de plastic care nu a fost compatibil cu ghidonul meu și a trebuit să forțez, dar fără a strica ceva. Geanta în sine este prinsă de suportul de plastic prin trei nituri care au prins joc încă de la prima tură, dar altminteri nu dau semne de slăbiciune;

– o geantă de cadru care se montează în două puncte pe top-tube și într-un punct pe gâtul furcii. Este impermeabilă și are un singur compartiment care poate fi divizat printr-un separator detașabil. O folosesc pentru a ține telefonul și portofelul.