Călătorii

Lait-motivul acestui site. Panaceu pentru trup și suflet, cu bicicleta, pe jos sau cu trenul, călătoriile reprezintă una din formele supreme de cunoaștere – atât a sinelui, cât și a vremii, vremurilor și oamenilor.

Nouăzeci și nouă la sută perspirație

Motto
N-a duce ziua ce-aduc două zile.
Autor anonim.

Am plecat cu gândul la o drumeție, dar a ieșit cu totul altceva. Indrăznesc să spun, mai colorat și mai sofisticat. Departe de a fi dramatic precum Capra cu Trei Iezi, a avut întorsături de situație, răsturnări de mașini, o mică drumeție, ploaie cât încape, pisici, bușteni nehotărâtori, cafele și țânțari.

Valea Cernei

Valea Cernei

Drumeția planificată era de la Puntea lui Stoian (valea Cernei) spre culmea principală a Godeanului, via Prisacina și șaua Prislop și coborâre prin șaua Ciumerna și Ineleț. Mai încercasem schema cu Ursu, în mai, doar ca să ne-ntoarcem după un kilometru pentru că i se făcuse rău de la căldură și efort.

Citește mai departe

Zile lucrătoare

Muzica
John Mellencamp – Human Wheels

Fiindcă vara era într-una din acele etape existențiale în care plouă-n week-end și soare-n timpul săptămânii am decis că cea mai bună apărare e atacul și, dacă vreau să mă și bucur efectiv de o excursie, trebuie să inversez rolurile. Am căzut la înțelegere să fur două zile din timpul săptămânii și să lucru în week-end, am încărcat Nărăvașa și am plecat de-acasă.

Înger parc

Înger parc

Rezervasem un loc la Port Cetate, că, în timp ce nevastă-mea dorea să facă un pic de plajă, eu doream să zac câteva ore cu o carte sau ceva. Și, privind retrospectiv, am avut un gheșeft mai bun, pentru că plaja nu-i așa bine-ntreținută și nici apa așa curată. Dar ieșirea a fost binevenită, iar noaptea petrecută acolo cu atât mai mult.

Citește mai departe

Kashtan-1

Motto
And that’s how it came to pass, that on the second-to-last day of the job, the convict crew that tarred the plate factory roof in the spring of ’49 wound up sitting in a row at ten o’clock in the morning, drinking icy cold Bohemia-style beer, courtesy of the hardest screw that ever walked a turn at Shawshank State Prison…The colossal prick even managed to sound magnanimous. We sat and drank with the sun on our shoulders and felt like free men. Hell, we could have been tarring the roof of one of our own houses
Shawshank Redemption

Cam lung motto-ul, așa-i? Din păcate nu puteam extrage ceva mai scurt fără să devină obscur: în timpul unor așa-zise relaxări date cu lingurița, venite la pachet cu amenințări de tot felul, văzută de naivi drept libertăți care pot fi acordate sau revocate prin mizericordia sau înțelepciunea vreunui limbric cu șarpele învârtoșat pe băț, e bine să-ți tragi seva de undeva, să-ți găsești un acoperiș precum pușcăriașii din film.

Kashtan-1

Kashtan-1

Să fie Zăganul, deci, muntele care-i o eternă amintire: ți-l aduci aminte chiar dacă n-ai fost acolo, îl știi deși nu l-ai văzut. În ciuda numelui, nu zboară cel mai sus, dar păstrează astfel frumos amintirea a ceva ce nu mai există.

Citește mai departe

Turul Carpaților Apuseni – Ziua 2 – Praf și pulbere

Nemaiavând practic nimic cu care să facem focul, dimineața s-a scurs foarte repede și frugal, nici măcar un nes, pentru că rece oricum n-are farmec, chiar dacă poate fi preparat. Dar asta nu-nseamnă c-a fost o dimineață ratată. Dimpotrivă. Plecând repede la drum, ne-am permis, înainte de-a coborî, să explorăm valea câțiva kilometri-n amonte.

Valea Stanciului (1)

Valea Stanciului (1)

Nu mai țin minte exact cât am urcat, am mers mai mult la întâmplare, oprindu-ne din loc în loc pentru diverse mici explorări. Mi-am notat atunci că valea Stanciului merită o excursie aparte, doar pentru ea. Spre rușinea mea, am pierdut notița și am regăsit-o abia astăzi când formalizez darea de seamă, ce-i drept de o manieră necolocvială.

Citește mai departe

La pizdoiul cât găleata

Un cititor perspicace sau măcar eficace se va fi prins deja că este un titlu-capcană, că evident nu poate fi vorba despre o drumeție pe valea Gaura în sus, cum s-ar gândi orice om normal când îl citește.

Mierea nu e doar pentru urși

Mierea nu e doar pentru urși

Dar, dacă, compromis de o sinceritate vădit prost-plasată, am recunoscut deja că este o capcană, trebuie să recunosc și că v-am mințit pe jumătate: n-am fost pe valea Gaura în sus, dar am privit spre dânsa-n jos. De pe vârful Scara.

Citește mai departe

Un pachet de Bucegi

Motto
De-ai ostenit, / nu-i osteneală în tine,
ci e viață, / așa că haide,
pune dreptu-n față.
Cristian Lupașcu

Era vorba să mergem prin Bucegi, spre vârful Scara, însă tovarășul cu care planificasem tura mi-a dat mesaj că e la ciclu și că nu știe dacă poate veni. Nu râdeți, tocmai își făcuse transplant de uter și-și luase foarte-n serios rolul. Mâine-poimâine îl vedeți însărcinat la televizor, la oră de maximă audiență.

Pe Brâna Caprelor

Pe Brâna Caprelor

Ei bine, mi-am zis, până te decizi dumneata eu m-am și-ntors. Așa că m-am suit în Nărăvașă și, fiind abia cinci jumate dimineața, am croșetat rapid șoseaua până la Uzina de Apă din Râșnov, unde am parcat.

Citește mai departe

Turul Carpaților Apuseni – Ziua 1 – Țâțele și Mireasa

Bucureștiul, îmi imaginez, se scălda încă-n căldură, deși era abia șase jumate dimineața. De altfel, peste numai trei ore urma și noi să trecem prin aceeași soartă, dar adăpostul văilor aduce un vag avantaj: în loc să fierbem în suc propriu, trăgeam sacii de dormit până sub nas, de frig.

Bună dimineața!

Bună dimineața!

Într-un târziu, m-am extras din cort și am reîntărâtat focul: i-am zis de mamă, de frați, de surori, de toți sfinții până s-a aprins de tot. În celălalt cort încă se sforăia. Îmi cam mijea și mie a somn, odată că era totuși abia șase jumate dimineața și apoi mă-ndemna fornăitul muncitoresc. Dar era o dimineață rece, frumoasă, liniștită, așa că am coborât la râu, m-am spălat până-n brâu cu apa rece ca gheața și m-am întors alt om.

Citește mai departe

Tura Introvertiților (III) – Da, se poate Oslea

Un zgomot tectonic primordial răzbătu din cort spre creierii munților și mă trezi din cele trei visuri recursive în care mă scăldam. Nu era de la mine. Un alt zgomot, un fel de replică, timidă ca densitate-a decibelilor, dar compensând pe alte planuri, s-a făcut auzit. Acela era de la mine. Și, evident, tocmai acum se blocă fermoarul cortului.

Da, se poate Oslea!

Da, se poate Oslea!

Scot nasul afară. Îngheață. Îl bag la loc înăuntru. Cade. Îl pun la loc până să nu devină și el general, apoi îl scot din nou afară. Apoi trag și restul din mine. Ici colo în vatră, câțiva licurici ai focului încă luceau în bezna dimineții. L-am ațâțat, am pus niște vreascuri păstrate din ajun anume pentru acest scop, am scos cana de aluminiu pe care o car mereu după mine de mai bine de zece ani și am pus apă pentru nes.

Citește mai departe

Tura Introvertiților (II) – Piatra Iorgovanului

Ne-am trezit înainte ca soarele să treacă de culmile din jur. Era frig, dar plăcut, neamenințător și aseptic. M-am dus la izvorul cu robinet care se afla la câteva zeci de metri în fața refugiului și m-am spălat până-n brâu. Frigul de afară părea canicular pe lângă apa izvorului. E genul de experiență care te face să-ți simți sângele curgând prin vene precum un fluviu de grohotiș.

La drum din nou!

La drum din nou!

A fost o dimineață lentă. Ne permiteam această risipă nevinovată. Ziua era încă lungă și nici nu aveam mult de mers. Am avut timp de două cafele chiar, de un mic dejun pregătit și savurat pe îndelete, de savurat și răsăritul, atât cât a putut fi prins din gura acelei căldări.

Citește mai departe

Tura Introvertiților (I) – Piule-Pleșa

Nu poți observa și explora valea Cernei fără să-ți curgă ochii pe hartă, mai la Est, către valea Jiului de Vest. Iar Jiul de Vest este un fiu foarte risipitor: a cheltuit atâta apă pentru a cumpăra și-a crește atâta stâncărie de jur împrejur încât adeseori albia-i e goală, deși are o mulțime de tributari. Sau poate că este pur și simplu timid și se ascunde pe sub stânci, cine știe?

Balaur Rabolit

Balaur Rabolit

Cât despre stâncile din jur, trei își ridică fruntea mai grozav, mai cu nădejde, mai cu temei, dincolo de abstracții mitologice sau, de ce nu, chiar înaintea lor: vârful Piule, vârful Piatra Iorgovanului și vârful Oslea Mare. Fiecare din ei stă de șase peste ceilalți doi și cel puțin doi din ei cară-n spinare și niște legende: Oslea și Piatra Iorgovanului.

Citește mai departe