Călătorii

Lait-motivul acestui site. Panaceu pentru trup și suflet, cu bicicleta, pe jos sau cu trenul, călătoriile reprezintă una din formele supreme de cunoaștere – atât a sinelui, cât și a vremii, vremurilor și oamenilor.

Față și verso – Carbutarorul Zenith, Muncile lui Hercule, Cauciucuri și Pastile

Carburatorul ZenithLa următoarea vacanță, vă veți abandona fără nicio grijă farmecului plimbărilor voastre fericite, dacă automobilul este echipat cu carburator Zenith. Este titlul mare de pe o reclamă din revista L’Illustration, Nr. 4336 din 1 Mai 1926.

O mașină decapotabilă se plimbă, într-adevăr, fără grijă, printr-un orășel stil Western… Europe, cu străzi pavate, babe cocârjate și căruțe pe undeva, ieșind sugestiv din cadru. Și, întrucât carburatorul funcționează perfect, carburatorul nu există.

Firește că doar atâta lucru nu-i suficient, stați totuși liniștiți. Pe verso se găsesc soluțiile diverselor altor probleme ce pot să apară pe drum, în ciuda unui carburator performant. În primul rând, cauciucurile, foarte importante-s cauciucurile. Goodrich, antiderapantul definitiv, oferă reazemul pentru variile abateri de la drum, oriunde ați găsi de cuviință:

Când, în timpul drumețiilor dumneavoastră, le arătați copiilor încântați cuibul descoperit la întâmplare într-un tufiș sau șopârla al cărei fulger de smarald strălucește la soarele zidurilor vechi, le dați o lecție mai bună decât cea din oricare carte; iar pentru toate acestea, anvelopa Goodrich vă va fi fost un servitor fidel și sigur

Citește mai departe

Vârful Iezer din și spre Valea Bătrâna

Muzica
Future Islands – Grease

Munții Iezer-Păpușa sunt un soi de metisare între Parâng, Retezat și un pic din Făgăraș, având în același timp propria personalitate. Sunt aci aproape, beneficiază și de încadrări mai scurte și totuși ajung foarte rar acolo. Ultima oară, cu patru ani în urmă, se poate spune că am coborât cu coada-ntre picioare, însă acum zece ani tura pe vârful Păpușa a fost mai mult decât reușită.

Roșu și Negru

Roșu și Negru

Acum Gabi de pe carpati.org a propus o drumeție pe Iezerul Mare, cu două nopți la cort jos pe valea Cuca. N-am putut să vin pentru ambele nopți, ci am plecat de sâmbătă dimineață și-am ajuns acolo împreună cu Laur, din același grup, înainte ca ceilalți să se pregătească de plecare.

Citește mai departe

Cum să-ți bați joc de tine în 50 de kilometri simpli

Mă bucur să vă spun că, deși au trecut unsprezece ani de-atunci, încă dau dovadă din când în când de-un asemenea strălucit meșteșug de tâmpenie, cu toate că există semne serioase de îmbunătățire. Am mai repetat isprava în 2018, într-o configurație ușor diferită, apoi câțiva ani mai târziu, ca o variantă îmbunătățită a încercării din 2018.

Ieșind spre Vârful Ștevia

Ieșind spre Vârful Ștevia

Cam ca în bancul acela, veți fi remarcând, cu individul care este păcălit de-o gagică trăznet în parcarea unui supermarket. Domnișoara îl seducea și se lăsa nuntită aiurea, în timp ce tovarășii ei îi făceau curat prin mașină. Și dânsul avertiza că a mai fost și cu două zile-n urmă și iar ieri. Așa și eu aici.

Ca orice dileală cu vicii de procedură, și aceasta a început sub auspicii suspicios de rezonabile: venisem inițial cu ideea unei drumeții de două zile din Întorsura Buzăului la Nehoiu prin Munții Siriu și Andrei a plusat cu ideea de-a face Azuga – Nehoiu tot în două zile, adică aproximativ triplul distanței și Dumnezeu știe ce multiplu al diferenței originale de altitudine. Eu, ca element moderat al grupului, am încercat să-l temperez un pic spunând: sigur că da.

Citește mai departe

Viață și temporizare 01

Fiecare bucățică dintr-un cartier are propriul simț al timpului. O tablă de șah improvizată și efemeră, își servește clienții o oră sau două, poi dispare până trece ultimul troleu. Un trandafir cu icter arde, parte de dor, parte de oftică, furând pentru scurt timp prim-planul de la tristețea unui zid de beton.

Șah, nu tocmai mat, ci un pic lucios

Șah, nu tocmai mat, ci un pic lucios

O casă veche preferă un ritm mai lent, căci oricum fiecare zi e deja în plus, anii săi fiind înțepeniți în crăpăturie din perete, balustradele și feroneria decrepite și, ca o plăpândă speranță de viitor, mici semne de grijă pentru noua generație.

Citește mai departe

Autoritățile neoficiale 01

Fiecare cartier este condus din umbră de autorități cu o mare putere de pătrundere și de convingere, însă acelea nu sunt niciodată cele care taie bon de taxe și nici măcar cei ce ștampilează până și aerul de respirat.

Mâță la pervaz

Mâță la pervaz

Bunăoară, o mâță cocoțată pe pervazul unui balcon privește cu o suspiciune caldă și moderată. Două vrăbii inspectează inopinat o baltă ca și cum și-ar executa, sobru și riguros, însărcinări de ordin municipal.  O altă pisică, aninată într-un copac, așteaptă precum un veritabil latifundiar vești de pe moșie.

Citește mai departe

Zmângălituri pe ziduri 01

Se poate spune că orașul vorbește mereu neîntrebat, poate chiar de unul singur. Nu delicat, nu cu gingășie, nu coerent, nici măcar cu vreun soi de respect pentru vreun soi de formă sau compoziție. Dar cu siguranță cu foarte multă obstinație.

Marginalia

Marginalia

Un desen grosolan pe pavaj, o singură întrebare roșie pulverizată peste tencuiala aspră, un zid luat cu asalt de grupulețe anonime ieșite la-ntrecere; împreună, alcătuiesc un fel de adnotări de cartier, parțial glumă, parțial revendicare și, desigur, parțial tulburare din teama de prea multă ordine.

Citește mai departe

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (II)

A doua zi începu cinstit și administrativ cu ceasul, ploaie burnițată, un mic dejun pregătit de gazdele mele, o cafea fierbinte și un triaj rapid al fotografiilor din ziua anterioară. Printre ele se aflau și mărturiile a câteva ocolișuri pe traseul a ceea ce cândva fusese un pinten de cale ferată desprins din Pojorâta către Fundul Moldovei, nu mai mult de 8 km, dacă măcar atât.

Pe un drum de culme

Pe un drum de culme

Închis complet în 2008, pe alocuri mai rezistă, inclusiv în zona de start a concursului. Șinele există pe lungimi semnificative, podurile încă se țin fără să știe nici ele cum, traversele au rămas că doar unde să mai plece odată sistemul ieșit din uzul oamenilor și intrat în administrația lentă a vegetației?

Citește mai departe

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (I)

Imediat după haiducia din 2015, cea din Călimani și Hășmaș, m-am prezentat la raport pentru a lua startul la Ultrabug, cu seninătatea ce doar inconștiența ți-o poate da. N-am terminat atunci, nici cu poze n-am rămas, însă experiența-n sine a fost cât se poate de valabilă.

Plaiuri bucovinene

Plaiuri bucovinene

Acum, mai înclinat spre aspectele lente ale vieții, mi s-a năzărit să revin, doar că la nou-propusa variantă de Minibug, adică 10.5 km + 13.5 km + 7.2 km, printre altele o excelentă ieșire din iarnă. O altă ajustare a fost ritmul: în loc de alergat, l-am abordat ca pe o drumeție rapidă și am și lansat o propunere către verișorii mei A. și M. Propunerea a fost bine primită, deci iată o veritabilă echipă ce, până-n ultima zi, și-a dobândit și-un nume anecdotic.

Citește mai departe

Nopți de iarnă 01

Puțină gheață, niscaiva asfalt umed, niște blocuri obosite și brusc cartierul pare să manifeste mai multă voință decât de obicei ori decât poate a fost proiectat s-o facă: mai tăios, mai liniștit, oarecum teatral.

Stație de autobuz

Stație de autobuz

Lumina nu doar că luminează pasiv lucrurile, ci le și redesenează din punctul ei de vedere. Un copac devine un mănunchi de artifcii; indicatorul unei stații STB dobândește colți, poate ca un semn de-avertizare; în sfârșit, un bulevard altminteri frământat din oficiu devine pentru o scurtă bucată de vreme aproape chibzuit.

Citește mai departe

Castelul, Semmeringul și mâța din pod

Am întocmit în faptul lui Septembrie, un Septembrie de-acum câțiva ani, un plan de călătorie pe trei zile, pornind de la regretul mamei că n-apucase până atunci să vază Castelul Corvinilor. Deși văzui suficiente pietre cât să nu mă mai dau așa de mult în vânt după ele, exista un veritabil potențial pentru ceva dileală românească, dincolo de posacele tomuri ce-nșiră patru mii șapte sute treizeci și două atracții turistice.

Dunărea la Coronini

Dunărea la Coronini

Așadar, într-o zi de vineri, am plecat de cu dimineață din Rio de Alejandria pe direcția Craiova și mai departe spre Târgu-Jiu. Înțeleg că acum au rezolvat cu E70 și-n județul Olt, dar pe-atunci era lăsată oarecum în construcție, cu porțiuni înguste și alte diverse capcane menite a face drumul mai puțin plictisitor. Soarele încă pișca cu obidă, iar aerul condiționat a funcționat non-stop la parametri optimi.

Citește mai departe

Linia CFR 219 Vâlcele – Râmnicul Vâlcea în presa vremii (și alte observații) (1983 – 1985)

Continuăm interesantul – pentru unii – studiu al știrilor privitoare la calea ferată ce-i acum imposibil de realizat. Nu, vi se pare, peste acele dealuri nu se construiește nicio autostradă. Mă rog, Revista Flacăra este, ca de obicei, la înălțime, chiar se poate spune că intră cu talpa pe tibie (în ton propabil cu rolul ei de propagandă cu față umană).

Anul 1983 – Revista Flacăra, Nr. 18 din 6 Mai, Pag. 12-13 – Noua cale ferată Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Tunelul Ploștina - portalul dinspre Topolog

Tunelul Ploștina – portalul dinspre Topolog

Anul al III-lea al cincinalului. Încă un reportaj eveniment, la aproximativ un an de anteriorul reportaj. Lucrările au progresat chiar bine, imaginile sunt excepționale, iar textul e foarte bun. Constat că încet-încet mă simt transportat în atmosfera acelor ani. Sper că autorii au fost recompensați pe măsură: o cartelă-n plus la pâine, carne și butelii.

E sfîrşit de aprilie, o zi cu mult soare, ca-n miezul lui august. Cu trei ani în urmă, cam în aceeaşi vreme, am descins pentru prima dată în cartierul general al Şantierului 3 tunele Rîmnicu Vîlcea – Vîlcele. Barăcile constructorilor mai păstrau încă miros de vopsea proaspătă. Acum, după mai bine de o mie de zile de muncă, oamenii şantierului şi-au croit drum cu migală, prin luptă, spre temeliile drumului pe care îl doresc pornit din inimile lor şi ajuns la înălţimea soarelui.

Citește mai departe

Cu bicicleta pe potecile de MTB ale Transilvaniei

În principiu și gospodărirea are limitele ei. Având în vedere că niciodată nu se termină treburile, atunci înseamnă că, teoretic și practic, poți bine-mersi să te lepezi două zile de ele, poți chiar să le lași în drum, că, spre deosebire de parale, răspunderile nu ți le ia nimeni, la fel cum toți se bagă-n față la coadă la ghișeu dar nimeni nu sare rândul să ia bilet de la madama cu coasa.

Octombrie, așadar...

Octombrie, așadar…

Pe Andrei îl mâncau picioarele să-ncerce și altceva decât drumuri forestiere sau de tractor, pe mine – mutat fiind de aproape o lună din casa aflată-n renovare – mă scărmăna cam peste tot să fac orice altceva decât supervizare de șantier, deci, într-un week-end ce părea potrivit, am luat trenul spre Rupea pentru două zile peste dealurile și prin pădurile Transilvaniei.

Citește mai departe

Linia CFR 219 Vâlcele – Râmnicul Vâlcea în presa vremii (și alte observații) (1980 – 1982)

Care presă dom’le? Presa noastră de ziare! Începând cu 1980 linia CFR 219 Vâlcele – Râmnicu Vâlcea a beneficiat de amplu spațiu într-o sumedenie de publicații: Almanahul Magazin, Almanahul Părinților, Revista Flacăra, ziarul Libertatea (după 1990), Munca, România Liberă (înainte și după 1990), Scînteia, Scînteia Tineretului și asta doar ce am găsit eu.

Tunelul Gibei

Tunelul Gibei

În presa vremii, verbul a realiza se conjuga ca o lege a naturii: se realizează, s-a realizat, se va realiza – iar dacă realitatea nu cooperează, cu atât mai rău pentru realitate, așa cum scrie pe portalul tunelului Gibei: Omul Învinge Natura. Dar tocmai de asta merită citită arhiva: nu ca să crezi, ci ca să compari.

Citește mai departe

Nărăvașa 864 – 7 ani și 100.000 km cu Skoda Octavia III FL 1.5 TSI

Cum Rață a publicat de curând o recenzie pentru noua sa mașină, mi-am adus aminte c-am și eu vreo două-trei vorbe de spus despre Nărăvașa mea. De vreo doi ani îmi tot aduc aminte și tot uit, așa că profit acum de moment să mă achit. Din păcate, versiunea scurtă e că mai scurt de-atât nu se poate: Brevis esse laboro, obscurus fio. Mă alin cu gândul c-are să fie poate util cuiva.

Spre Odorhei

Spre Odorhei

Se zice despre Thomas More (printre altele autorul Utopiei, motiv multi-secular de juisare pentru socialiștii din toate timpurile și locurile) că a fost un om pentru toate anotimpurile – este și un film cu exact acest titlu. Dată fiind firea sa contrastantă, este foarte posibil să fie adevărat, cu notițele de subsol de rigoare.

S-ar putea declara exact același lucru și despre Nărăvașa mea, o Skoda Octavia III 2019 (Face Lift) de un plăcut argintiu briliant, cum se numește culoarea sa de catalog. Deși se spune în general că-i mașină de făcut treabă (și e!), n-am văzut proprietar căruia să nu-i placă, uneori chiar pasional, nici eu nefăcând notă discordantă: Octavia e pe lista mea scurtă de mașini încă de când au scos MK I!

Citește mai departe

Infinit Godeanu (IV) – Retur din nou pe Bulz

Melodia
Zdob și Zdub — Bună dimineața

Ne-am trezit un pic înainte de ora 5 dimineața pe o beznă ce-abia-ncepea să se dizolve. În ciuda necesității de-a ține timpul din scurt, până ne-am dezlipit din saci, până ne-am pregătit de mâncat, până am sorbit din cafeluri și-așa făcute la repeazeală, până am strâns corturile din fericire uscate, s-a făcut 6.

Nimic din primele sclipiri ale dimineții nu prevestea o vreme cu porniri contondente, nici măcar cei câțiva nori însăilați pe ici-colo. Furtuna fusese anunțată cu trenul de ora 12, deci scopul era până la 10 să-ncepem coborârea pe cracul Bulzului. Defel cea mai scurtă, dar cea mai sigură din cele cunoscute de noi.

Citește mai departe