Cu trenul

Trenul Regal la Sinaia

Anul trecut, pe la amurgul lui Noiembrie, trenul regal a fost adus în gara Sinaia, fiind deschis spre vizitare. Întâmplarea a făcut ca evenimentul să coincidă cu ziua mea, așa că, în locul clasicelor chiolhanuri aniversare, am preferat să mi-o petrec vizitând, printre altele, și trenul de viță nobilă.

Trenul Regal la Sinaia

Trenul Regal la Sinaia

Ne-am înfățișat,așadar, la peronul lui 3001 la prima oră a dimineții. Plin ochi, ca în orice zi frumoasă de week-end, acest cronicar al drumeților de pe Valea Prahovei ne-a dus molcom la destinație, observând tacit crâmpeie din viața mușteriilor săi.

Citește mai departe →

Cu trenul de la Nehoiașu la Buzău

Valea Buzăului este genul de loc care ar fi incomplet fără a fi străbătut de o cale ferată, măcar parțial. Într-adevăr, linia CFR 504, care leagă Buzău de Nehoiașu este atât de bine înrădăcinată acolo încât e greu să îți imaginezi că a fost vreodată o vreme când prin acele locuri nu au circulat trenuri. Cu toate astea, linia are doar puțin peste 100 de ani, fiind dată în folosință la 9 August 1909.

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – Ghimeș, Palincă și Colinde

După cum prevestea și coada de la casă, trenul a fost plin încă de la plecare și, printre toate fețele banale care își făceau loc în compartiment, am aflat o ceată de colindători. Desigur, dacă nu s-ar fi autointitulat în acest fel, nu aș fi ghicit niciodată că, într-adevăr, asta sunt. Ușor aprinși de tărie, ei începuseră deja să învârtă câteva acorduri când trenul s-a pus în mișcare, dotați fiind cu o trompetă și un acordeon. Ha, ne-am zis, e fix ce căutam, așa că am luat băutura, aparatele foto și am intrat în horă.

Pe valea Trotușului

Pe valea Trotușului

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Am ajuns, așadar, în Sighetu Marmației. Ne-am dat jos din tren somnoroși; eu – de-a dreptul torpilat. Aveam în față încă zece ore de petrecut acolo, până la trenul de întoarcere, în cazul în care nu am fi găsit o alternativă. Până una alta, am decis să vizităm orașul, iar temperatura de afară ne ajutase să ne scuturăm temporar de somn, aceasta ajungând la valori mai apropiate de apanajul lui Gerar. Cum frigul se așezase deja confortabil între încheieturi, am pornit din loc fără a mai trage de timp.

Prin Sighetu Marmației

Prin Sighetu Marmației

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – De la București la Sighet

Ca orice nebunie, și ideea petrecerii Anului Nou pe tren a venit din senin. Îndemnul a fost al lui Bogdan, pornind de la ceva asemănător făcut în 2008 de Vlad Petri. Am vânturat mai multe trasee la început, însă am stabilit doar că vom pleca spre Brașov și Miercurea Ciuc, urmând a explora alternativele pe parcurs. Pentru un plus de autenticitate, am hotărât să călătorim, pe cât posibil, numai cu personalul (Regio).

De la București la Sighet

De la București la Sighet

Data plecării a fost fixată pe 31 Decembrie și am avut drept punct de plecare Gara de Nord. Trupa de șoc a fost formată din mine, Manuela, Ortansa și Bogdan, având în față trei zile de petrecut prin trenuri și gări.

Citește mai departe →

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Citește mai departe →

Frânturi de Mestecăniș

20 Iulie 2013. Ora 06:30 dimineața. La ora aceea, Bucureștiul încă behăia de căldură, dar noi dârdâiam în frigul Mestecănișului, în drum spre Vatra Dornei. Afară au fost sub 8 grade și cum n-am reușit să adorm, am profitat de ocazie și am furat câteva cadre în timp ce trenul se împleticea pe serpentine.

N-a fost o dimineață bună pentru fotografiat, din cauza ceții, iar frigul m-a împiedicat să stau prea mult spânzurat pe fereastra vagnonului. De asemenea, am lăsat aparatul de fotografiat acasă, iar acum mă căiesc, pentru că a plimbarea a fost un adevărat răsfăț.

IMG_20130720_062612

Citește mai departe →

Cu bicicleta pe trenurile CFR-ului

De ce e România altfel? O întrebare ce inevitabil mă scutură din amorțeala dimineților de week-end în care încerc să-mi negociez, chiar și pe șest când situația o cere, privilegiul de-a mă sui în tren însoțit de bicicletă. Există, evident, un regulament în acest sens, însă este cel mult echivoc, ca să nu mai amintesc de faptul că practica l-a demontat punct cu punct în repetate rânduri.

Desigur, tocmai această lipsă de coerență a dus la întâmplări care au transformat o banală călătorie într-una memorabilă, dar încă nu reușesc să înțeleg de ce a merge cu bicicleta pe tren este considerată și acum o erezie.

P1050350

R3001 – facilități de transportare a de bicicletelor pe tren

Citește mai departe →

Explorând linia CFR 219: Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Începând de prin 1932 a existat o preocupare constantă pentru a crea o legătură feroviară între valea Argeșului și valea Oltului, miza fiind scurtarea drumului spre Sibiu și, implicit, decongestionarea traficului atât pe M900, cât și pe M200 (variantele actuale de acces).

În 1975 a fost elaborat proiectul final, a cărui implementare a început în anul 1979. Lungimea totală a tronsonului astfel conceput este de 39.5 km și se ramifică din stația Vîlcele, aflată la 16km sud de Curtea de Argeș, intrând prin Est în Rîmnicu Vîlcea. Lucrările importante de pe traseu includ:

– podurile de traversare a râurilor Argeș, respectiv Olt;
– tunelurile Ploștina (1910m), respectiv Gibei (2250m), realizate în premieră cu scut complet mecanizat;
– viaductul Topolog (lung de 1290m, cu o înălțime maximă de 48m);
– alte 9 viaducte.

Stațiile prevăzute erau: Vîlcele, Tutana, Schitu Matei (Ciofrîngeni), Sîmnic, Rîmnicu Vîlcea Est, Bujoreni Vîlcea.

Linia CFR 219 - Viaductul Topolog

Viaductul Topolog

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Citește mai departe →

Glasul roților de tren între Predeal și Brașov

Ascuns de vălul obișnuinței, între Predeal și Brașov se află un foarte frumos traseu feroviar. Parte a celei mai circulate linii de la noi din țară, magistrala CFR M300, acesta oferă călătorului o experiență completă. Este totodată prima cale ferată trans-carpatică construită în România și prima care a fost electrificată. Dat fiind, deci, statutul acesteia voi prezenta mai întâi…

Puțină istorie

În prima parte a anilor 1870 guvernele României și Austro-Ungariei au convenit să construiască primele două linii de cale ferată transfrontalieră: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal. Astfel, la 31 Mai 1874, se semnează convenția româno-maghiară prin care se stabilesc detaliile realizării legăturii feroviare între orașele Brașov de Ploiești.

Primul tronson terminat a fost Brașov – Predeal, dat în folosință în Ianuarie 1879, iar pe data de 1 Decembrie 1879 a fost deschis și sectorul Ploiești – Câmpina – Predeal, după o întrerupere între anii 1877-1878 cauzată de participarea României în războiul ruso-turc.

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Citește mai departe →

Oravița – Anina sau alpinistul pe drum de fier

Cu numele de cod 925, linia de cale ferată cu ecartament normal dintre Oravița și Anina, este cu siguranță cea mai spectaculoasă rută feroviară din România și, probabil, din Sud-Estul Europei.

474843_3070890854557_1673533790_o

Construită între 1856 și 1863, linia are o lungime de aproximativ 33km, de-a lungul cărora sunt înșirate stațiile următoare: Oravița (statie de plecare) – Brădișorul de Jos – Dobrei – Lișava – Ciudanovița – Gârliște – Anina (statia de sosire). Notabil este faptul că lucrările au fost efectuate fără a face uz de dinamită, care nu fusese încă descoperită în acea perioadă.

Citește mai departe →