Sunt în fatza pe avari’

Mereu se-ntâmplă câte ceva

Muzica
Daniel Pemberton – Circular Story

După un început de toamnă în care-am fost teribil de neieșiți (un eufemism, de fapt, aproape jumătate din toamnă), am făcut o rezervare undeva pe Valea Cernei cu gândul c-om lega o drumeție mai scurtă. Pe unde, nu știu, important era să fie Valea Cernei și să fie cu bocanci și pomi și ce-i mai frumos în viață.

Apus pe drum

Apus pe drum

Auzind aceasta, Motanul Patraulea și-a înfundat puța încă de vineri dimineața și-a trebuit să-l ducem la destupat, după care, desigur, a trebuit supravegheat. Deci adio plecat dimineața devreme, însă, năpădit de-un atipic val de inspirație, nu am anulat programarea.

Citește mai departe

Șase sute cincizeci și șase

Muzica
Ben Howard – Time is Dancing

Vă vine să credeți sau nu, era o vreme, nu demult, când se putea ieși din casă pe mai puțin de 100 de lei plus bani de mers pe jos. La fel cum, vă vine să credeți sau nu, mesele și paturile-n familie și-ntre prieteni nu erau divizate cu patalama. Dar, până la urmă, din cocoș nu faci găină, nici din curvă gospodină, iar ce e de ieșit la suprafață iese și oricum asta e altă chestiune pentru altă poveste și o menționez doar pentru că nu mă pot abține să nu divaghez.

Spre Odorhei

Spre Odorhei

În tot cazul, ce-mi pasă mie? Nărăvașa mea merge aproape gratis, dacă mă screm un pic fac mia la plin. Și de câteva ori chiar m-am apropiat de mia de kilometri în mai puțin de 24 de ore, dar povestea de față nu-i una dintre ele. De fapt, nu e vreun soi de istorie în pățaniile alea, au fost mai mult impuse de situație.

Citește mai departe

Ghiaurii

Rareori scriu la cald, multe din jurnalele de tură sunt despre drumeții și excursii făcute și mai bine de zece ani în urmă. Dar uneori e pur și simplu prea mult deodată și îmi este cu neputință să nu povestesc. Și, în același timp, îmi e frică să nu uit sau să nu se-aștearnă praful, cum se-așterne peste tot, chiar și pe cele mai bune gânduri.

Unul din ultimii locuitori

Unul din ultimii locuitori

Cum cine știe și cunoaște, știe și că e vorba de frumoasa și frigida Dobrogea. Îmi imaginez că dânsa trebuie să se uite spre teritoriile de la Vest de Dunăre, inclusiv la unduitorul Arc Carpatic, ca la un fel de nouveaux riches. Ar avea și temeiuri căci, lăsând vechimea la o parte, manifestă un rafinament aristocratic iridescent și cizelat. Fiecare sută de metri în plus sau în minus nu arată a o sută de metri, ci, sub personalitatea violent manifestată, îndreptățită de greutatea istoriei, mai degrabă a o mie.

Citește mai departe

A székely labirintus

Cred că prin clasa a VI-a era, da, prin clasa a VI-a, țin minte că aveam o profesoară de geografie tânără (lucru foarte rar pe vremea aceea), capabilă (lucru și mai rar) și numai bună de iubit, zi-lumină (lucru aproape de-neînchipuit). Suprapusă cu un interes real față de materia respectivă, efectul a fost o amplificare ceva-n genul undelor într-un lac.

Băile Chirui

Băile Chirui

Prin contrast, profesorul dinaintea ei, competent, fără doar și poate, suferea de o pedanterie înfiorătoare, de la care i s-a tras și porecla – Walkie-Talkie. Și n-avea sâni. Este, de altfel, singura materie unde-am luat nota doi pentru că fusesem prins copiind, la o lucrare de control despre o țară slavă cu denumiri din acelea care hârâie, care mârâie, care zgârie. Lăsați ce-nălțime are muntele, ce mai contează, dacă-ncerci să-l pronunți și nu iese decât Crâc-Mâc-Țfâc?

Citește mai departe

Papacioc de toamnă

Muzica
Lord Huron – Setting Sun

Dacă tot l-am rugat pe Gepetescu să realizeze o compunere pornind de la acest cuvânt, hai să încerc și eu. De altfel, oricum l-aș fi povestit, dar oare cum m-aș descurca într-o confruntare tete-a-tete cu o mega-mașinărie care ocupă probabil un spațiu egal cu micul oraș din care-am plecat?

Nu m-am putut abține :)

Nu m-am putut abține 🙂

În multe aspecte, majoritatea chiar, probabil destul de prost, dar, în câteva, aș zice, nici pe jumătate rău, măcar și pentru faptul că eu am de-a face doar cu propriile bășini, pe când Gepetescu are de-a face cu toate eructațiile de pe Marea Plasă Mondială care i-au fost servite drept corpus de antrenament.

Citește mai departe

Nouăzeci și nouă la sută perspirație

Motto
N-a duce ziua ce-aduc două zile.
Autor anonim.

Am plecat cu gândul la o drumeție, dar a ieșit cu totul altceva. Indrăznesc să spun, mai colorat și mai sofisticat. Departe de a fi dramatic precum Capra cu Trei Iezi, a avut întorsături de situație, răsturnări de mașini, o mică drumeție, ploaie cât încape, pisici, bușteni nehotărâtori, cafele și țânțari.

Valea Cernei

Valea Cernei

Drumeția planificată era de la Puntea lui Stoian (valea Cernei) spre culmea principală a Godeanului, via Prisacina și șaua Prislop și coborâre prin șaua Ciumerna și Ineleț. Mai încercasem schema cu Ursu, în mai, doar ca să ne-ntoarcem după un kilometru pentru că i se făcuse rău de la căldură și efort.

Citește mai departe

Zile lucrătoare

Muzica
John Mellencamp – Human Wheels

Fiindcă vara era într-una din acele etape existențiale în care plouă-n week-end și soare-n timpul săptămânii am decis că cea mai bună apărare e atacul și, dacă vreau să mă și bucur efectiv de o excursie, trebuie să inversez rolurile. Am căzut la înțelegere să fur două zile din timpul săptămânii și să lucru în week-end, am încărcat Nărăvașa și am plecat de-acasă.

Înger parc

Înger parc

Rezervasem un loc la Port Cetate, că, în timp ce nevastă-mea dorea să facă un pic de plajă, eu doream să zac câteva ore cu o carte sau ceva. Și, privind retrospectiv, am avut un gheșeft mai bun, pentru că plaja nu-i așa bine-ntreținută și nici apa așa curată. Dar ieșirea a fost binevenită, iar noaptea petrecută acolo cu atât mai mult.

Citește mai departe

Doar încă două săptămâni

Te doare bila cum au îngânat unii imnul măștii și-n afară și alte asemenea litanii care indicau doar anumite categorii de oameni ce au drept la viață. De parcă n-ar fi simțit, zău, soarele pe față sau l-au simțit și-i arde ca pe draci și nu vor nici alții să se bucure.

Vedere din Enisala

Vedere din Enisala

N-ai cum să-i iei în serios, n-ai nici cum să nu-i iei, la fel cum nu te-ntinzi la filozofii cu un câine ce cată să te muște, ci îi dai un toiag peste bot și-ți vezi de drum. Așa și noi, zic, hai fată să mergem undeva. Unde? Prin Dobrogea, zic, Țară de foc, vreme frumoasă, mult vânt care alungă imediat bășinile stahanoviste, de s-ar întâmpla să dăm peste vreun colportor de asemenea artefacte.

Citește mai departe

Mobilitatea populației ne sperie

Pe la mijloc de aprilie, anul trecut (2021 în termeni absoluți), pe vreme când încă plopul făcea pere și răchita micșunele, cand nerecunoscuta valoare de talie mondială din cadrul partidului de naziști refuzați la export a debitat trăznaia din titlu, ne-am gândit că, pentru masă, n-ar strica o gâscă grasă.

Mazdronea, uăi

Mazdronea, uăi

În cazul nostru, gâsca în cauză, pur metaforică, dar fără doar și poate grasă, a fost Valea Cernei. Acu, poate că e cam târziu pentru genul acesta de adnotări cu parapon, dar, nu-ncape vorbă, ticăloșia nu-i mai mică doar că locul a-nverzit iar deasupra ei.

Citește mai departe