Sunt în fatza pe avari’

Nouăzeci și nouă la sută perspirație

Motto
N-a duce ziua ce-aduc două zile.
Autor anonim.

Am plecat cu gândul la o drumeție, dar a ieșit cu totul altceva. Indrăznesc să spun, mai colorat și mai sofisticat. Departe de a fi dramatic precum Capra cu Trei Iezi, a avut întorsături de situație, răsturnări de mașini, o mică drumeție, ploaie cât încape, pisici, bușteni nehotărâtori, cafele și țânțari.

Valea Cernei

Valea Cernei

Drumeția planificată era de la Puntea lui Stoian (valea Cernei) spre culmea principală a Godeanului, via Prisacina și șaua Prislop și coborâre prin șaua Ciumerna și Ineleț. Mai încercasem schema cu Ursu, în mai, doar ca să ne-ntoarcem după un kilometru pentru că i se făcuse rău de la căldură și efort.

Citește mai departe

Zile lucrătoare

Muzica
John Mellencamp – Human Wheels

Fiindcă vara era într-una din acele etape existențiale în care plouă-n week-end și soare-n timpul săptămânii am decis că cea mai bună apărare e atacul și, dacă vreau să mă și bucur efectiv de o excursie, trebuie să inversez rolurile. Am căzut la înțelegere să fur două zile din timpul săptămânii și să lucru în week-end, am încărcat Nărăvașa și am plecat de-acasă.

Înger parc

Înger parc

Rezervasem un loc la Port Cetate, că, în timp ce nevastă-mea dorea să facă un pic de plajă, eu doream să zac câteva ore cu o carte sau ceva. Și, privind retrospectiv, am avut un gheșeft mai bun, pentru că plaja nu-i așa bine-ntreținută și nici apa așa curată. Dar ieșirea a fost binevenită, iar noaptea petrecută acolo cu atât mai mult.

Citește mai departe

Doar încă două săptămâni

Te doare bila cum au îngânat unii imnul măștii și-n afară și alte asemenea litanii care indicau doar anumite categorii de oameni ce au drept la viață. De parcă n-ar fi simțit, zău, soarele pe față sau l-au simțit și-i arde ca pe draci și nu vor nici alții să se bucure.

Vedere din Enisala

Vedere din Enisala

N-ai cum să-i iei în serios, n-ai nici cum să nu-i iei, la fel cum nu te-ntinzi la filozofii cu un câine ce cată să te muște, ci îi dai un toiag peste bot și-ți vezi de drum. Așa și noi, zic, hai fată să mergem undeva. Unde? Prin Dobrogea, zic, Țară de foc, vreme frumoasă, mult vânt care alungă imediat bășinile stahanoviste, de s-ar întâmpla să dăm peste vreun colportor de asemenea artefacte.

Citește mai departe

Mobilitatea populației ne sperie

Pe la mijloc de aprilie, anul trecut (2021 în termeni absoluți), pe vreme când încă plopul făcea pere și răchita micșunele, cand nerecunoscuta valoare de talie mondială din cadrul partidului de naziști refuzați la export a debitat trăznaia din titlu, ne-am gândit că, pentru masă, n-ar strica o gâscă grasă.

Mazdronea, uăi

Mazdronea, uăi

În cazul nostru, gâsca în cauză, pur metaforică, dar fără doar și poate grasă, a fost Valea Cernei. Acu, poate că e cam târziu pentru genul acesta de adnotări cu parapon, dar, nu-ncape vorbă, ticăloșia nu-i mai mică doar că locul a-nverzit iar deasupra ei.

Citește mai departe