Notițe

Mamă, am plecat să fac o muie la Bruxelles

Lasă un comentariu

Din când în când Goa’uld-ul din mine se ridică din beție, își pune peruca de iluminist cu tupeu balkanoid, îmi aprinde ochii și-l apucă logoreea. Țin să vă spun că așa diabolic cum e, când e treaz și privește prin ochii mei prestația de La Nouvelle Aristocratie Européenne, cade-n depresie și se-mbată din nou. Iar Alex trebuie să rânească din nou prin otrava lăsată de dânsul în spate.

Întuneric

Există în România o categorie foarte vocală de oameni pentru care Vestul nu este doar o destinație, ci o formă de transcendență. Ei nu pleacă într-o simplă călătorie. Ei se desprind de mizeria balcanică și pornesc într-un pelerinaj către mirajul occidental, în speranța că, odată sărit pârleazul, superioritatea morală se va lipi de ei ca un smecleu bio cu toate certificările europene-n vigoare.

Întuneric și lumină

Întuneric și lumină

Își cară țara ca o rușine ancestrală, ca pe o haină veche ce li s-a lipit de piele și n-o pot da jos decât în bucăți și, din când în când, cu tot cu piele, susținând drept urmare, printre răcnetele de sacră suferință ce se-nfiripă natural, progresul prin import direct și necugetat, prin imitație completă, desăvârșită și, în felul ei, originală.

Citește mai departe →

Dințilă

Lasă un comentariu

Ca să parafrazez o vorbă din bătrâni: când e să ai ghinion, dai de dinți chiar și-n chizdă. Printr-o ciudată coincidență, șade perfect valabilă și pentru rindele, căci, în general, vrei ca piezișul cuțitului (partea tăișului văzută în planul în care e ascuțit) să se termine c-o muchie curată și de cele mai multe ori dreaptă.

Natura vie cu pisic și rindea

Natura vie cu pisic și rindea

Spre deosebire de obiectul original, însă, în tâmplărie apar situații speciale, deci și rindele speciale, ba chiar cu totul și cu totul speciale. Una din acestea este rindeaua cu dinți. Modelul clasic are cuțitul așezat sub un unghi foarte pronunțat – între 70 și 89 de grade – și o lamă cu piezișul normal, fața cealaltă fiind prevăzută cu o serie de canale paralele ce produc o muchie zimțată.

Citește mai departe →

Medley (VII) – Conștiința colectivă și-alte droguri legale

Lasă un comentariu

Din când în când mai apare noțiunea de conștiință globală, ca și cum ar fi ceva bun. Dintr-un motiv care-mi scapă, încă există conceptul revoluționar (sic!) conform căruia uniformizarea reacțiilor, preocupărilor și, în ultimă consecință, a modului de-a gândi, ar fi un loc unde ne dorm s-ajungem (din nou). Până și Asimov a sucombat tentației acestui fagure cu miere ce s-a dovedit în practică un cuib de viespi.

Dacă este sau nu posibilă – și cam ce-ar presupune dacă ar fi – putem să ne facem o foarte bună idee cercetând interacțiunile globale prin intermediul retelelor sociale, medii cu o capacitate nemărginită în extragerea gândurilor nematurate din capul individului, ceea ce face ca experiența, indiferent de tabără (inclusiv cea Gândiristă), să aducă oarecum cu o trăire mistică.

Citește mai departe →

Între puericultura mică și mâna de pe geamandură

Am observat, într-un magazin online, categoria de produse „Puericultură mică” – de parcă nu ți-ai crește propriul copil, ci un animal de companie ridicat din adăpost. Sau, mai exact, un copil concesionat temporar de la stat pentru hrănire și optimizare, urmând să fie returnat odată sorocul împlinit și evaluat conform unui nomenclator de o sută cincizeci și șapte de indicatori de performanță de către un juriu multidisciplinar. Poate că nu-i întâmplător că, mereu atent la grijile europenilor, legiuitorul continental mai pregătește o lovitură de succes: și mai multă mândrie.

Raionul de puericultură mică

Raionul de puericultură mică

Limbajul este totul: cuvântul e început și sfârșit, de aceea vedem și atâta sensibilitate în jurul cuvintelor și atâta osârdie în sabotarea înțelesurilor lor. Cuvintele folosite greșit nu doar răsădesc un iad perfid, ci-l întrețin, îl udă zilnic cu obediență și teamă.

Iar aici vedem exact asta: un punct istoric în care, prin două cuvinte reci și seci, uscate ca iasca, societatea a externalizat chiar și instinctele cele mai firești, ca nu cumva să fie forțați să le slujească așa cum trebuie. Îngrijirea copiilor mici – odinioară un gest de dragoste, continuitate și prezență – se metamorfozează într-un proces birocratic, o știință rece, măsurabilă în proceduri, programe, grafice și infografice.

Citește mai departe →

Medley (VI)

Motto
Banana-i aliment foarte consistent / D-aia toată lumea îl mănâncă permanentBanana nu îngrașa banana nu slăbește / Banana africană-n gură se topește
– Imnul Uniunii Europene

Anul trecut de Crăciun ajunsesem să cântăresc binișor peste 85 de kile jumate. Nu știu exact cum funcționează treaba asta de pozitivitate corporală, însă la mine n-a ținut, chit că așa vizual nu m-ai fi dat de huidumă: constatând că gâfâi și când mă sui în mașină, niciun fel de atare autoamăgire n-a mai putut acoperi că prea mult e de fapt prea mult.

Probabil în curând și la intrarea pe Interneți

Probabil în curând și la intrarea pe Interneți

Acum, după zece luni și 8 kilograme mai puțin – mai am până la ținta de sub 75 kilograme, unde, istoric vorbind, m-am simțit cel mai bine – mă mișc precum un soi de fulg sau ceva. Nici măcar n-a fost nevoie de prea multă muncă, am mers pe minimul necesar, totuși sunt ferm invidios pe cei ce-și văd filoxera pozitivității-n continuă expansiune, deopotrivă cu dimensiunile anatomice, până-n când, în sfârșit, ajung să aibă propriul câmp gravitațional, văzându-și astfel împlinit visul de-a orbita toți și totul în jurul lor.

Citește mai departe →

Atenție, zonă inundabilă

De fiecare dată când are loc vreo inundație, aceiași indivizi de stau cu sufertașe de mâncare la graniță să primească rușii galbeni, aceiași ce vor cu fierbinte stăruință să dăm faliment ajutându-i fără niciun fel de câștig politic, ar vrea musai să dispenseze cu cât mai mulți din semenii lor afectați de catastrofă este posibil și, fiindcă asta totuși nu se poate (cel puțin nu peste noapte), varsă fluvii de venin vis-a-vis de plasamentul gospodăriilor în zone inundabile.

O vacă norocoasă

O vacă norocoasă

Ei bine, s-ar putea să fie o surpriză cauzatoare de urticarie pentru domniile lor, însă motivul plasării așezărilor umane pe lângă ape este, ei bine, pentru că oamenii sunt vietăți dependente biologic de apă, iar un râu reprezintă atât sursa de apă, cât și o cale de comunicație (fie directă – adică navigabilă, fie indirectă – adică permite construcția unui drum).

Citește mai departe →

Teșituri și teșitoare – Ce, de ce și cu ce

Întâlnirea fețelor unei piese de lemn printr-o muchie simplă, fie la 90 de grade (cum e cazul cel mai frecvent), fie la alt unghi este utilă atunci când sunt prelucrate elementele, însă odată depășită această etapă trebuie luat în calcul că zona-n cauză reprezintă o vulnerabiliate, întrucât este fragilă și predispusă la ciobire, așchiere, neplăceri cauzate de umezeală etc., întreaga sa rezistență bizuindu-se pe o suprafață de contact deosebit de-ngustă.

Reglaje

Reglaje

O teșitură (sau, în general, orice prelucrare a celei muchii în ceva mai mărinimos, bunăoară un contur rotunjit) are, deci, întâi de toate un temei tehnologic, deoarece mărește linia de contact de dimensiune practic zero la un plan lat de câțiva milimetri, șocurile fiind mult mai bine suportate și absorbite, iar pagubele semnificativ reduse.

Citește mai departe →

Făptelnița contraatacă

M-am ocupat în trecut cu demascarea extremismului latent într-una din operele fundamentale ale literaturii române – nuvela Popa Tanda – arătând ce vectori virali se pot ascunde sub aparențe relativ nevinovate. Lăsați neamendați, nesancționați, nearestați, aceștia pot contribui la putrezirea fibrei gingașe a societății noastre.

Ilegaliști

Ilegaliști

Taman din acest motiv, mi-am propus să mă ocup acum de un alt subiect tabu – așa-zisul poet nepereche și opera sa (orișicât, ceea ce trece drept operă), unde, sub varii pretexte – estetic, filozofic etc. – se ascund grave inadvertențe și grosolane încercări de manipulare a realității faptice.

Citește mai departe →

Buna guvernanță pe înțelesul tuturor: recolonizarea coloniilor

După ce Primăria Municipiului București a rezolvat toate problemele orașului, ultima fiind combaterea poluării ca pretext de lapidare a veniturilor cetățenilor, a venit vremea abordării chestiunii gingașe a salamandrelor de import.

Desigur, ca orice administrație ce se respectă și urmând deopotrivă politicile sprâncenatului și rețetele pe bază de zeamă bruxelleză, se preocupă de propășirea populațiilor indigene atât de mult încât le suprascrie cu salamandre ieftine din afară și, pentru ca aceasta să se desfășoare cât mai eficace, trebuie susținut din taxele obținute din spolierea celor pe care-i înlocuiești.

Cum altfel, la urma urmei, să umpli sute de mii de locuri de muncă dacă nu aducând o specie deosebit de inteligentă de salamandre asiatice, capabile inclusiv să conducă scutere și să livreze mâncare, lucrând simultan în cele mai primitive condiții? Merită încercat, ce poate merge rău, nu e ca și cum experimentul pandemic cu fabrica de absolut a cauzat vreo urmare neplăcută.

Citește mai departe →

In circulo masturbationem

Motto
Uneori am impresia că încerc să salvez Educația de unii oameni ai Educației, care efectiv nu înțeleg această criză majoră prin care trecem și uneori chiar să-i salvez de ei înșișisi
– Împăratul David, Regele Educației

Eftimie l-a citit de curând pe Daniel David, unul din cei mai citați oameni din țară, mare pârcălab la educație și avid peer-reviewer al textelor ieșite-n presă. Este vorba, desigur, de Pisologia Poporului Român.

I-am comentat direct acolo, exprimându-mi îngrijorarea sinceră și reproduc aici avertismentul, astfel încât, pe de o parte să ia și alții aminte la un așa demers periculos și, pe de altă parte, să-mi îmbogățesc colecția proprie dedicată unui personaj, să recunoaștem, cel puțin insolit.

Așadar, Pașadia se retrăgea la munte să se recupereze după lungi și intense perioade petrecute-n brațele viciului și tot i-a crăpat o venă și-a picat lat. Se poate spune că împrejurările au fost măcar plăcute. Orișicât, mi-e teamă pentru Eftimie, căci viciul său e mai periculos și nici nu cată să ieie pauză.

Citește mai departe →

Umblă pe aici un băiat cu un cui exact ca ăsta

Când am publicat prima oară WP Trip Summary am cumpărat un logo de pe DesignMatic. Sunt poate zece ani de-atunci ori chiar mai mult. Acum doi ani și jumătate, în Februarie 2023, Alexander Thomas, unul din angajații lor, îmi scrie nutrind cele mai sincere sentimente de felații cu clienții:

Înainte măcar aveau stil

Înainte măcar aveau stil. Foto: Bogdan Stoica.

Hi,

This is Alexander Thomas from DesignMantic.com. You downloaded a logo from our website. Actually, there’s a client who is interested in copyrighting the same logo symbol. But I’m holding it for you in case you want us to transfer the copyright ownership to you. Let me know if you are interested via return email or call me at 999-999-9999 ext 999.

Regards,
Alexander Thomas
Team Lead Sales & Business Development

Citește mai departe →

Starostele negrilor de casă

Motto
You want me to play a black slaver? Ain’t nothin’ lower than a black slaver. A black slaver is lower than the head house nigger… …and, buddy, that’s pretty fuckin’ low.
– Djano Unchained

Inițial am scris acest articol la invitația lui Sebastian, ca guest-post pentru el, pornind de la un comentariu la un altul de pe Substack-ul lui: Cum îți fură Primăria București dreptul la mobilitate în propriul oraș! Observația mea a fost de fapt un răspuns la un alt – tipic, de altfel – comentariu, ce-i aparține lui V.B., individ ce se recomandă drept body-engineer:

Ai rablă? Ia metroul, tramvaiul, mergi cu bicicleta sau pe jos.
Nu trebuie sa inhaleze copii noxele masinii tale vechi de 20 ani.
Si ma ung pe suflet toate locurile unde trebuie sa platesti ca sa parchezi.

I

Pentru început, deși se poate argumenta strict în baza subiectului dat (adică restricțiile și accesul cu taxă pentru mașinile poluante și de ce ar trebui să-și sporească litrajul de apă de gură cei care cred că-i nemaipomenită), trebuie musai privită în contextul tuturor modificărilor fiscale, întrucât fac toate parte din același film. De subliniat sunt în mod deosebit:

– creșterea anunțată a impozitului pe proprietate;
– taxarea suplimentară a mașinilor poluante (o reîncarnare a fostei taxe auto pentru poluare, unde, pur întâmplător și fără interese pecuniare, Dacia a făcut lobby la noi, la fel cum Tesla a făcut în Califatul Marii Britanii).

Citește mai departe →

Trage-l înapoi că vrea să iasă

Să te bucuri de tăiatul burselor e ca și cum, slugă de casă fiind, te bucuri că slugile ce rânesc la grajd primesc mai puțină mâncare. Și tu primind mai puțină mâncare, dar orișicum mâncai mai bine decât ăia de la grajd. Că mai rău decât stăpânii se poartă cu slugile doar slugile-ntre ele.

Realitatea din teren spune că bursa aia oricum era de-a dreptul exagerată, ca un soi de rentă viageră lăsată de-un boier bogat fiului său degenerat. Am avut bursă tot liceul și am intrat cu bursă la Poli, crema-cremelor, la Calculatoare și pot confirma că de banii ăia, într-adevăr, o ardeam noapte de noapte când în Dumars, când în Max, când în Blue Night. Unul n-a scăpat. Cox, băutură, femei și orice altceva mai vrei.

Citește mai departe →

Frânturi din viața Bulevardului Continental, perla Bucureștilor

Bulevardul Continental și cartierul dezvoltat în jurul său s-au format dintr-o veche rezervație unde primii oameni fără simțul umorului, Părinții Fondatori cum s-ar zice, s-au retras voluntar din lumea de Dincolo, dorindu-și un loc propice maximizării adevărului, obiectivității și concreteții faptelor reci.

Pornind de la un atare nobil temei, au creat o comunitate în care umorul nu mai poate răni pe nimeni, una bazată la propriu exclusiv pe cele mai pure și mai perfecte reglementări, un stat rațional într-un stat haotic, un Vatican al omului multiștiințific dezvoltat într-o primitivă Romă a Estului.

Iar când zic la propriu înseamnă că literalmente întreaga comunitate a luat naștere prin simpla emitere a legilor, normelor de aplicare și regulamentelor interioare. Bunăoară:

– Zidul de izolare și apărare, precum și turnurile aferente, au fost ridicate prin Legea Securității Comunitare: odată ce-a fost promulgată de Consiliul Celor Treizeci de Triști zidul s-a clădit singur, menținându-și trăinicia neîntinată până acum;
– Codul Muncii a dat naștere unui număr suficient de locuri de muncă, a făcut ca soarele să zăbovească mai mult la amiază pentru a fi mai mult timp de lucru, iar ca luna să steie mai mult pe cerul nopții permițând o odihnă de calitate superioară și conformă cu normele-n vigoare;
– Prin noul Cod al Familiei oamenii nu mai sunt nevoiți (și nici nu mai este permis) a se reproduce primitiv prin intermediul raportului sexual, ci trebuie doar să compună o cerere către Organele Abilitate, incluzând caracteristicile tehnice ale copilului, numele dorit și, desigur, o motivație temeinică, urmând ca, odată aprobată, părinții să-și primească odrasla prin curier rapid.

Citește mai departe →

O sedință de bloc

Mă aflam în vizită la un prieten, locuiește în blocul Engels-20 de pe Bulevardul Continental, sigur îl știți, nu există altul în București: are 27 de benzi, fiecare cu sens dublu simultan, se intră prin Sud prin două sensuri giratorii uriașe lipite unul de altul, merge neabătut spre Nord preț de 27 de kilometri și se curmă brusc într-un parc uriaș – Parcul Cetățeanului – ce-ntâmpină bulevardul prin două aranjamente de flori sfert-eliptice tangențiale.

Minuta, atât cât îmi aduc aminte

Minuta, atât cât îmi aduc aminte

Da, este măreț acest bulevard și-am să reviu asupra lui într-un articol separat. Acuși, însă, altceva-mi stă pe limbă. Era seară, tocmai ieșisem de la birou și mă-ndreptam către prietenul meu, Ravafael Tengura (ori Vafu, pe scurt), pentru a-l ajuta să monteze niște mobilă. Ravafael era străin, om cu miez și cu spirit, și un pic măsliniu la față, ceea ce-i compensează defectele amintite, obținându-i astfel permis de ședere în acest cartier.

Citește mai departe →