Notițe

Cum să bei apă – Tutorial actualizat 2024

Motto
Numai știința, doar știința / Îți dă speranță să trăiești
Numai știintind și prin știință / Poți altora să dăruiești.
– Autor anonim

Există două feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea după ce bea apă și a nu ști să bei apă. Și mă aventurez s-afirm că sunt mai mulți cei care au după ce bea apă și nu știu decât cei care știu și nu au. Tocmai de aceea ne vom ocupa astăzi cu elaborarea unui ghid extensiv, exhaustiv și vag purgativ privitor la metodologia corectă și completă pentru consumarea acelui aparent simplu dar foarte complex lichid – protoxidul de hidrogen, vulgar numit – nu-mi pot abține o grimasă de silă – apă.

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Trebuie să știți mai întâi că subiectul a făcut obiectul studiilor oamenilor de știință din toate timpurile, fiind preocupați de modalitățile cele mai optime de ingerare a lichidelor în general și a apei în particular. Societatea și știința moderne și-au dat mâna și, după milenii de strădanie au reușit să elaboreze atât o abordare precis-algoritmică, precum și un organism politico-administrativ internațional care să vegheze cu stăruință la implementarea sa nesmintită.

Citește mai departe →

Medley (IV)

Un subiect relativ popular la momentul lui (probabil și acum dacă ar mai fi scos la interval) prin Curțile Civilizate ale Internetului Românesc este limitarea plăților cash, motivul declarat fiind combaterea evaziunii fiscale. Amatori de progres și, în general, adulatori ai țărilor din Imperiul Racilelor de Minte ce se-ntinde de la Atlantic până mai colea, mulți au mușcat-o și și-au oferit, în cursul ședințelor de terapie-n grup care se țin cu mare pompă pe lângă amintitele Curți, acordul necondiționat drept ofrandă.

Statul veghează pentru tine

Statul veghează pentru tine

Desigur, în același timp în care condamnă ferm, dârz și consecvent Statul pentru corupția sistemică, îi dau notă de trecere pentru această măsură pe care sigur n-o va fenta nimeni, nesesizând abordarea clasic ștrengărească ce constituie practic o portavoce prin care Pârâtul își anunță incompetența, o mutare jenant de clasică și clasic de jenantă de-a pune rezolvarea problemei pe umărul celor onești.

Citește mai departe →

Cerbyris, Cerbatis, Kerbos – Printre lucrări istorice și geografice

Motto
Mă închin lui Dumnezeu, încerc să fiu drept și caut să învăț câte ceva.
– Catehismul Omului de Lume, Voltaire

În articolul lui I. Țicu-Anin sunt amintite două lucrări care vorbesc despre râul Cerbyris. Una este Getica lui Vasile Pârvan. Cealaltă, nedenumită, a lui Constantin Brătescu. Deși fragile, ce-i în mână nu-i minciună: sunt două puncte de plecare. Fără mari spreanțe am scris și câtorva muzee, în ideea în care poate ar avea simultan câteva ponturi și bunăvoința de-a le comunica (inclusiv câtorva din Bulgaria, cu speranța c-or fi la fel de săritori ca la turism):

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

– Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța – încă nu au răspuns, probabil sunt ocupați să facă din Histria un loc ce nu seamănă cu haznaua lui Satan;
– Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia – încă nu au răspuns;
– Muzeul Geologic Național – încă nu au răspuns;
– Muzeul de Istorie din Sofia – încă nu au răspuns;
– Institutul Geologic din Sofia – încă nu au răspuns.

Dincolo de atitudinea entelectualilor de-a nu interacționa prea de-aproape cu plebea ce le finanțează lucrările pe care le publică ei între ei, cu limbaj mai încâlcit ca la meteo, ca un soi de rap battles între tocilari ratați, există șanse foarte mari să fi luat interpelările mele drept un soi de glumă elaborată din simplul motiv că plebea nici nu prea trece pe la muzee, dară-mi-te să mai pună și-ntrebări din pură curiozitate.

Citește mai departe →

Il Milione

Se zice că Marco Polo ar fi fost numit Il Milione pe baza unui oarecare beteșug sufletesc care-l împingea către exagerări. Există și alte opinii mult mai prozaice, însă clar nu-i plăcea să lase vulpea bearcă, asta pot să v-o spun. Dacă-i citești cartea omonimă – Milionul. Cartea minunatelor călătorii ale lui Marco Polo – îți poți face o părere suficient de clară, măcar și după-nclinația de-a vorbi despre sine la persoana a III-a.

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Există tot felul de îndoieli care planează asupra ei, și pe bună dreptate: are un aer și un stil de basm și, deopotrivă, de ghid turistic și almanah negustoresc, din care cauză, pe alocuri, e o lectură greoaie, dar nu grea. În plus, numai adnotările editorului au aproape patruzeci de pagini, stabilind corespondențe între reperele geografice din lucrare și cele actuale (iar punerea lor pe o hartă modernă fragmentează și mai mult lectura), dar și lămurind confuzii făcute de autor și dând în vileag exagerările flagrante.

Citește mai departe →

Protocronistul

În loc de introducere, aș vrea să trasez, drept teză de lucru dacă vreți că, pentru a avea vreo noimă, o idee trebuie să aibă măcar o umbră de umbră de sens, de utilitate. Adică trebuie să sărvească, întrucâtva, material sau spiritual, omul și societatea, ambele în același timp. Dar sensul, utilitatea și capacitatea de a servi sunt în același timp și călcâiul lui Ahile, căci reprezintă niște bune pârghii de exploatare și deturnare de către părți interesate și nu neapărat foarte abile.

Vechituri

Vechituri

Privit prin acest hublou, patriotismul, ca idee ce reprezintă nu doar atașamentul (și o afecțiune care să-l cimenteze) față de țara ta, dar și ale acorda prioritat alor tăi în fața altora (care totuși nu ar trebui să meargă până la a te lăsa păcălit de câte un jnapan doar pentru că-i de-ai tăi), este un mecanism util: ca o familie, doar că mai mare, îți dă un loc, acel loc de care orice om are nevoie atunci când nu mai are unde se duce.

Citește mai departe →

Dați 50 de bani pentru reciclatani

Reciclatanul este o specie nouă de copaci, neutră din punct de vedere climatic, cu care Sovietul European a convins strigoii eco-responsabili care au infestat Sclerozatul Continent că va salva planeta de la certă distrugere și tot ce trebuie să facem cu toții este să plătim câte 50 de bani taxă pe fiecare ambalat de plastic drept penitență pentru vina de-a avea nevoie de-acel produs.

Foto: Microsoft Designer

Foto: Microsoft Designer

Măsura are ceva din heirupismul socialist pe care toată lumea bună îl manifestă implicit centrat în jurul personalității lor, chiar dacă-l înfierează explicit. Deloc uluitor, așadar, că sus-numita lume bună (cf. DEX: civilizată, educată, pro-europeană etc.) îmbrățișează măsura. De altfel, precum un coș de gunoi care n-are nicio obiecție atunci când cineva aruncă ceva în el, așa și dumnealor dau din palme nechezând la orice măsură care are poartă eticheta cu Valori Europene.

Citește mai departe →

Medley (III)

După isprăvirea avizierului zisei să exersez un pic lucruri mai mici și, fiindcă tot îmi doream o cutie de scule dedicată micului banc de lucru, am schițat rapid una: profitând de tarversa inferioară pe care aș fi vrut să rezide, cutia ar fi urmat să aibă corpul despărțit în două nacele pe aproximativ două treimi din înălțime (pentru a avea totuși un strop de echilibru). Material aveam berechet, o basculantă de resturi de panouri de pin.

Cutie de scule?

Cutie de scule?

Cheia întregii cutii era executarea plăcilor din capete, căci, în rest, era nevoie doar de bucăți curat dreptunghiulare. Profilul lor, de un U cu picioarele foarte grase și pudic de strânse, cu câte o gaură în partea de sus, pe centru (prin care montez diblul de fag care servește drept toartă), nu era taman greu de executat.

Citește mai departe →

Statistici

Sezonul montan 2023 a fost, pot spune, productiv, întrucâtva pierdut în vârtejul monotoniilor numerice (dacă-ar fi să ne luăm după unii ghiauri), drept o succesiune plictisitoare de date (dacă ar fi să ne luăm în continuare după aceiași ghiauri). Însă mie-mi plac și (sau poate ar trebui să mărturisesc că mai ales, nu și?) monotoniile numerice, și succesiunile plictisitoare de date. Doar nu m-oi fi bolunzit de tot să merg sau să pedalez de plăcere?!

Prea mult frumos strică

Prea mult frumos strică

Am dat jos kilograme și am pus pe mine kilograme. Cinci, respectiv patru, ca să fiu mai precis. Fiecare tură a fost, aparent, la fel: m-am sculat de dimineață, m-am suit în mașină sau în tren (după caz), am mers până la punctul de plecare, m-am plimbat pe munte, am ajuns la punctul de sosire, m-am suit iar în mașină sau în tren (după caz, respectiv acesta poate a venit sau nu a venit), am mers înapoi acasă și m-am culcat.

Citește mai departe →

Rucsacul pentru drumeții de o zi

Cum nu sunt chiar în măsură să dau sfaturi, mă limitez doar la a povesti ce funcționează pentru mine și a-ncerca să explic și de ce am ales o variantă sau altă variantă. Așadar, la mintea cocoșului (funcție de cocoș), premisa principală este că bagajul trebuie să te ajute să nu mori, sa nu capeți vreo boală sau vreun beteșug și să ai o drumeție cu un minim de confort, ținând în același timp cont că s-ar putea să se lungească din cauza unor evenimente neprevăzute, chiar și peste noapte.

Rucsacul de drumeție

Rucsacul de drumeție

Din acest motiv, precum și pentru că sunt prea leneș, am ales să nu am rucsacuri de diferite dimensiuni – 15 litri, 20 de litri, 35 de litri – ci doar unul singur pentru turele de o zi, care să acomodeze diferite tipuri de drumeții sau ture cu bicicleta, unul de 35 de litri. Dacă nu am musai nevoie de toată capacitatea, nu-i bai, însă bagajul standard ocupă oricum jumătate din el.

Citește mai departe →

Medley (II)

Rămăsesem nu doar cu resturi pentru obiecte mai mari, ci și cu resturi pentru obiecte mai mici. Dar, pe lângă acelea, s-a mai strecurat și o cutie. Nu pentru că aveam nevoie anume de-o cutie, ci pentru că voiam să fac una. Ceea ce n-ar fi-n sine mare lucru, pentru că n-aveam de gând să-ncerc îmbinări complexe, însă voiam totuși o altă îmbinare decât cea „pe drept” și voiam ca măcar tăieturile finale să le fac de mână, adică fără vreo sculă electrică.

Prima cutie

Prima cutie

Ca să rămân cu cea mai simplă îmbinare posibilă, am ales să decupez în perechi, fiecare latură, în formă de L, cu adâncimea egală cu grosimea materialului (adică 18mm) și lungimea egală cu jumătate din lățimea fiecărei plăci. Nu știu exact cum se traduce sau cum se numește-n română genul acesta de procedeu, a se vedea mai jos ce-a ieșit.

Citește mai departe →

Medley (I)

Într-un târziu, am reușit să pun în funcție și masa pentru frezare și să montez pe ea un monstru de Triton TRA001 (ce, cum și de ce, cu altă ocazie). Trecând peste faptul că freza sare cu 200W de puterea maxima suportată de aspiratorul meu și, deci, nu pot să folosesc funcția de pornire/oprire automată, întreg ansamblul este ce trebuie. Clișeu, dar alt cuvânt mai potrivit nu este.

Voila

Voila

Ca să-l testez, am luat câteva bucăți de lemn și am încercat cu diverse freze. Întâmplarea face că mi-a picat în mână o bucată de panou de pin și, după ce am frezat câteva laturi și declarându-mă mulțumit, am dat s-o pun în grămada cu deșeuri. Dar, îmi zic, ia stai nițel, are proporții numai bune, este bine-nchegată și foarte plăcută ca aspect.

Citește mai departe →

Sper că mesajul meu te găsește bine (III)

Iată, stimați ascultă-cititori, o speță interesantă. Scrisoarea primită pe adresa redacției noastre e puțin cam lungă, așa că o vom sumariza pentru dumneavoastră, mai ales că răspunsul sugerat de către noi este și el o idee mai lung decât de obicei, motiv pentru care preferăm să păstrăm spațiul editorial pentru acela.

În aceste vremuri tulburi fiecare literă contează, motiv pentru care probabil de aceea se mănâncă atâtea. Și, dacă ne mai permiteți încă o divagație, într-un fel, acest caz încununează o trilogie similară cu trilogia dolarilor lui Sergio Lone, așa că vă sugerăm o compilație extrasă din acele filme drept muzică drept acompaniament al lecturii.

Foto: Envato Elements

Foto: Envato Elements

Fără altă addenda, așadar, iată situația: ascultătorul nostru, la recomandarea unuia din clienții săi importanți preia un proiect, în egală măsură pentru că avea disponibilitate, că era un potențial scor bun și pentru a nu implica acel client într-un act de refuz. Proiectul era pentru o importantă clinică dentară (să le zicem Clinicile Țepeleanu) cu sedii presărate inclusiv prin centrul Capitalei, preluată de curând de către un alt lanț, și mai important, de clinici private.

Citește mai departe →

Colonelul

Au fost câteva filme când aveam voie să stăm seara târziu la TV, mai precis la Telecinemateca, deși eram mici. Regulile erau în mare parte impuse de mama, însă atunci când era oricare dintr-o mână de filme, tata o suprascria fără drept de apel. L-am iubit pentru asta, cu toate metehnele lui, pentru că, chiar dacă nu am înțeles mare lucru atunci, fiecare a fost ceva cu adevărat elementar, fundamental.

Addio Colonnello

Addio Colonnello

Printre ele, după cum probabil unii dintre voi au intuit, au fost și filmele lui Segio Leone – Trilogia Dolarilor (A fistful of dollars, For a few dollars more și The Good, the bad and the ugly), dar și Once upon a time in the west. Îmi e neclar de ce au rămas cu mine atât vreme, de așa natură încât am luni în care îmi aleg unul din filme și-l urmăresc și reurmăresc de două-trei ori pe zi, zi de zi, fără să-l găsesc plictisitor sau măcar identic față de vizionarea precedentă.

Citește mai departe →

Sunt pline firmele de repetenții de la Politehnică

Motto
Doi + doi = cinci pentru valori suficient de mari ale lui doi.

Maică-mea îmi zicea asta, foarte afectată. Îi spusese un profesor bătrân de la Politehnică, în contextul în care eu tocmai terminasem anul I și mă angajasem. Vorbind una-alta, ea i-a zis că m-am angajat, el i-a răspuns cu replica din titlu și ea mi-a zis mai departe. Din tonul vocii, luase foarte-n serios ce-i transmisese respectivul.

Eu aș adăuga: din păcate, sunt și mai pline de absolvenții de la Politehnică. Din partea unuia ca mine (absolvent, nu repetent), ar părea o chestie foarte ciudată, însă, așa cum unii sunt profesori doar cu titulatura, sunt și eu absolvent doar cu diploma. Nu că n-aș fi învățat nimic acolo, doar că nu consider că am ieșit din facultate știind meserie: am învățat meserie făcând meserie.

Citește mai departe →

Ticăloșie

Nu sunt.
Nu sunt un intelectual de Dilema Veche și nu am nicio datorie față de nimeni, nici măcar față de mine. Pot să fiu cine vreau, pot să fiu cum vreau, pot chiar să ma fac de râs în ochii mei sau să fiu de râs în ochii altora. Pot fi un ticălos sau nu. Pot să gândesc cu mintea mea, chiar dacă mintea asta a mea nu are de niciunele. Pot spune ce vreau, chiar dacă nu mă ascultă nimeni, știind că în ce spun eu mă regăsesc numai pe mine, ăla care sunt. Pot fi așa pentru că sunt singur și când ești singur nimeni nu are ce-ți lua și nici tu nu poți lua de la alții.

Lumea este păduchioasă rău, oscilând tot timpul între identitatea individuală și identitatea de grup. Când dă cu curu de năpastă se strânge în turme, predând unicitatea și individualismul grupului căruia i s-a alaturat. Nicio generație nu este diferită de alta. În trecut, pe lânga mine lumea era împărtită-n două: unii care călcau pe cap și alții care tăceau, sperând să se-adapteze și să supraviețuiască ticăloșiei.

Citește mai departe →