Notițe

Convorbiri literare

Motto
Cu hohote amuzante de râs / îmi amestec gândurile într-un caz
de cuvinte aruncate la întâmplare / pe o foaie goală și fără vreo întrebare.
– Mihai Gepetescu

Nu se putea să nu-ncerc și eu această nouă și cumva insolită modalitate de petrecere a timpului liber: conversația necolocvială cu inteligența artificială numită ChatGPT. Impresia mea, per total, este că avem în față evoluția mentală a progresistului.

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Adică, evident, poate tot ce nu poate un progresist în ziua de azi: stochează o tonă de informații, capabil de a produce texte complete cu o formă precisă, corectă și chiar cu un oarecare fond, dar, cel mai important, cu o tonă de umor accidental.

Citește mai departe →

Grigori

Motto
– So you found out you’re not a business man after all
– Just a man!
– An ancient race! Other Mortons will be along and they’ll kill it off!
– Once upon a time in the West

Un fel de „timpul nu mai avea răbdare”, dar cu săbii și mitraliere rusești. Mă rog, esențialul cărții – Donul liniștit – e altul, anume evoluția personajului principal, Grigori Melehov (care, în treacăt fie spus, seamănă în linii mari cu Iuri Jivago în ceea ce privește anumite trăsături sufletești).

"Donul" liniștit

„Donul” liniștit

Ei bine, Grigori, cazac de Don, începe războiul în armata imperială; după revoluție se mută în tabăra Roșiilor, în timpul razboiului civil, apoi se retrage din cauza direcției aceleiași revoluții, oripilat de crimele inutile pe care le comiteau Roșiii, care păreau că nu se diferențiază de Albi decât prin culoare și prin faptul că voiau să ardă din temelii vechea lume, pentru a se pune cu orice preț stăpâni pe ruine.

Citește mai departe →

Starbuck, what do you hear?

Motto
– Lee said you once gave him something before a mission, a lighter.
– Belonged to my father. Foolish to think a hunk of metal could keep him safe.
– And yet that’s what we do isn’t it. Hang onto hope in every hopelessly irrational way that we can, but not like those poor bastards, giving away their luck just when they need it most. Its like they’ve given up.
– Lampkin vs Adama, BSG, S04.

Dacă crezi că Battlestar Galactica este Science Fiction, atunci bănuiesc că poți crede orice. Înduioșătoare naivitate și nici măcar nu este singura formă sub care se manifestă: există o cantitate considerabilă de logoree impudică sub forma unor derivate realizate de fani, onești probabil în atașamentul lor, prin care încearcă-n fel și chip să scotocească o modalitate de a face cumva respins atacul roboților, eventual de către un singur comandat inspirat.

Este de înțeles, un eveniment extinctiv de o asemena magnitudine este de neînchipuit: de la 12 planete și câteva miliarde de oameni, la 50 000 înghesuiți în căruțe spațiale. Este o premisă curajoasă, dură, dar pentru ce? Pentru un simplu SF? Dar serialul intenționat nu explorează elementul știință și, cu toate astea, a căzut pradă taxonomiei celei mai apropiate de formă, dar nu de fond. Păcat.

Citește mai departe →

Imorali dar măcar conștienți

Când selectivitatea memoriei își face datoria și evenimente cu impact emoțional sunt imediat succedate de noi evenimente încadrate în același registru, păstrăm cu noi pentru mai mult timp doar amprenta a ceea ce reușește să ne atingă eul și să devină parte integranta din el.

Ilustrație de B.Z.

Ilustrație de B.Z.

Moment de cumpănă pentru întreaga umanitate cu puțin timp în urmă , ceea ce a reprezentat pandemia de Covid 19 începe să pălească azi, timid dar sigur, lăsând loc interesului manifestat pentru noi evenimente.

Citește mai departe →

Nous sommes ici aux portes de l’Orient

Acum ceva vreme primeam în gazdă, prin Warm Showers, tot felul de oameni care străbăteau țara cu bicicleta. Mai mult străini. Cel mai simpatic mi-a fost un neamț din Dresda, care a stat chiar o săptămână. Fiindcă trebuia să merg și la birou, i-am arătat împrejurimile, i-am lăsat cheile și și-a văzut de treabă.

Dar cât i-am arătat una alta, omul era foarte mirat de tot ce vedea prin jur: un haos aparent, dar care merge-ntr-o direcție. Oameni mergând organizat sub formă de grămadă, dar fără să se calce prea mult pe degete. Un desfrâu aparent, în jurul unui sâmbure de virtute. Oameni care trăiesc pe aripile întâmplării cu trei sârme și o rolă de scoci.

Hai la mulți ani!

Hai la mulți ani!

Iar când i-am explicat că, dacă e atent la semafoare nu trebuie neapărat să aștepte verdele, că sunt timpi morți și te poti strecura fără să aștepți la nesfârșit și fără să cauzezi nimănui, se uita la mine ca la popă ras.

Citește mai departe →

Albă ca Zăpada versus Șancrul Progresist

Eu credeam că discuția pe marginea sărutului non-consensual al Albei ca Zăpada e o glumă, ca să-mi aflu acum că scena e pasibilă de cenzură. Cică nu e normal să inveți copiii așa ceva. Ce să zic? Prea e lungă zeama și prea curată la față. Dacă ai întreba copiii, cel mai probabil nu ți-ar spune că abia așteaptă să facă pe dihania cu două spinări cu vreo gagică, fără voia ei.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

În mod bizar, asemenea inițiative, în esență niște abstrageri de amator formate pe turnuri de cuvinte fără noimă, au efectul contrar: prin desacralizarea și demitizarea relației dintre un bărbat și o femeie, se elimină orice opreliști și, unde se urmărește (cel puțin declarativ) o oarecare îmblânzire a instinctelor, se obține de fapt un regres spre un stadiu mai sălbatic al manifestării lor.

Citește mai departe →

De la Panurge la Grasu

Cine are vreun animal prin casă ori bătătură știe foarte bine ce înseamna să te înțelegi fără cuvinte, doar prin semne și intuiție. La fel cum știe că, în timp, se dizolvă cumva granița biologică: adică îl vezi mai puțin ca animal, chiar dacă nu chiar ca om sau, altfel spus, învelișul fizic dispare și comunici la un nivel abstract din punct de vedere biologic.

Grasu

Grasu

Problema comunicării a fost satirizată la modul cel mai serios de Rabelais cu mai multe ocazii, dar mai ales atunci când Pantagruel l-a întâlnit pe dragul de Panurge, pe care-l întreaba cu ce poate să-l ajute.

Panurge îi spune pe o duzină de limbi ale pamantului, mai puțin franceza, că i-ar prinde bine o masă, un pat și ceva țoale, dar că nu înțelege de ce trebuie să spuna asta în cuvinte, căci e evident pentru oricine din modul în care arată – slab, obosit și zdrentaros – ce i-ar prinde bine.

Citește mai departe →

Bine ați venit, Onorate Matres, pe plaiuri mioritice!

Motto
Să știi ce a aia menstruație, ovule, spermă
– Prea Onorata Mater, la aterizarea pe Otopeni.

Onoratele Matres nici nu și-au scuturat bine colbul, revenite fiind din Dispersia în care-au învățat a face nodul la cravașă, că au deja o misiune nobilă: vor să învețe românii să facă sex! Desigur, din paginile lui Herbert și până pe solul nostru, multe transformări de formă s-au produs, însă de caracter și substanță prea-deloc!

Și când zic că vor să ne-nvețe să facem sex, nu săriți să mă corectați că sunt reductiv, căci, de fapt, mă exprim sintetic! A face sex nu înseamnă doar să bălești nămoloasa, ci o foarte lungă listă de lucruri și accesorii care preced și urmează actul în sine. Însă toate lucrurile și accesoriile sunt degeaba fără spargerea veveriței – nu fac nici cât laba tristă din care s-au născut degeneratele noastre!

Căci sunt degenerate – fețele oamenilor nu mint, iar pe-ale lor scrie „Neterminat” și „Malahie tristă” vizibil de la o poștă. Sună dur, dar dacă vă uitați cu atenție, aceia nu sunt oameni care să prețuiască sexul, nici ca plăcere, nici ca mecanism de supraviețuire. De fapt, plăcerea face parte din mecanismul de supraviețuire, iar un copil fătat ca o vițea, doar din rațiuni cincinale de producție umanoidă cu siguranță va avea un real handicap față de unul născut din dragoste autentică de viață.

Citește mai departe →

Țuicarul

Poate știți, poate nu știți, dar pe valea Buzăului, trenul Buzău – Nehoiașu purta numele de Țuicarul. Asta pentru că, datorită întreprinzătorilor care puneau la vânzare, în stații, pe niște scânduri sprijjinite pe doi pari țoiuri de 50 de mililitri de țuică, tot trenul trăznea a parfum de prune. Cine voia, cobora, lua un păhărel, bea și punea 5 lei dedesubt.

Micul antreprenor venea apoi, umplea paharele și strângea plata. De vreme ce tranzacția a devenit obicei, iar obiceiul a dat numele trenului, putem deduce că ecosistemul nu avea foarte mulți trișori, dacă avea, astfel încât a funcționat bine-mersi.

Este, desigur, în ton și cu preocupări mai moderne – unul din Țuicarii care leagă planeta de la un cap la altul este chiar filozofia de software Open-Source care nu doar că a funcționat, ci a funcționat și funcționează atât de bine, încât a influențat și modele de business ale jucătorilor cu produse plătite.

Iar asta pentru că omul nu este deloc preoponderent predispus la a trișa sau a trage spuza doar pe turta lui. Sau, mai puțin romanțat, instinctul individualist este bine temperat de șansele mult mai mari de supraviețuire dacă, pe lângă sine, îi ia și pe ceilalți în calcul. Nu e nimic nou, Nash a formulat un principiu al echilibrului pe tema asta, ceea ce exclude, evident, și posibilitatea sau filozofia sacrificiului de sine ca politică socială.

Citește mai departe →

Alchimiștii

Adevărului îi este de ajuns simpla constatare.
Ceea ce înseamnă că nu se impune și nu se lasă impus, ci se insinuează la fel ca lumina naturală: este sau nu este.

Variantele sale parțiale (și mai cu seamă minciuna) au, în schimb, nevoie, pentru stabilitate și maxim randament, de proptele vârtoase: dogme rigide, fanatismul inchizitorului și, desigur, componenta dramatică. Dați jos proptelele și vedeti unde se așază echilibrul, pe ce idee și în ce fel.

Nu este cazul tocmai acum să ne pierdem nădragii în fața asaltului unor veritabile artefacte alchimice diseminate cu rolul de a preschimba casapul în victima, iar victima-n casap.
Chiar dacă scenografia este săracă, recolta imagistică este bogată și poate clătina conștiințe slabe.

Citește mai departe →

Quod licet Iovi, non licet bovi

Motto
All animals are equal but some animals are more equal than others
– Ferma Animalelor, George Orwell

Cu ocazia înfigerii scenariului roșu pe Reicshtagul vieților noastre de către soldatul Raedsky Arafatov este bine să aducem în discuție câteva lucruri și nu mă refer la cele două ceasuri de la încheietura eroului.

Nu, este vorba despre faptul că Înzemuirea chipurile scade nivelul de transmitere (zic chipurile pentru că e un act de igienă mentală să nu facem greșeala de a confunda observațiile asupra realității cu realitatea insăși; probă: vulpea a intrat pe piață cu coada de cinci stânjeni, iar până acum s-a contractat la doi coți). Scade, nu elimină. Deci, marșând pe ideea asta, aș avea șanse să infectez, Înzemuit fiind, trei indivizi, nu șase, Neînzemuit fiind.

Daca sunt Neînzemuit, trebuie să mă simt vinovat pentru cei șase potențiali și mi se face a-priori proces de intenție, de parcă aș fi precomis un act criminal.
Dar, dacă sunt Înzemuit, nu trebuie să mă simt vinovat; ba chiar sunt răsplătit, nu doar că mi se iartă păcatele potențiale, deși fapta e aceeași.
De ce sunt mai neimportanți cei trei decât cei șase? Pentru că sunt trei și nu sunt șase? Cred că cei trei nu ar fi foarte patrunsi de spiritul acestei judecati.

Citește mai departe →

Malum immedicabile

Motto
Capra sare masa, iada sare casa.

Oana Irina Coantă, patroana de la Bistro de L’Arte a scris pe Facebook, pe data de 25 Septembrie, următoarea jelanie și singurul motiv pentru care reiau aici ce i-am zis pe profilul ei este ca mi-a șters comentariul; nu-i așa, cum oare altcumva putea să-l combată?

Exhibit A

Văd că insistă cu nădejde și temei pe marota de-a-mpărți banii de amendă: nu este nici prima, nici ultima oară când a pus problema cu atâta impertinență și, înainte de a o combate pe chestiunea de fond, aș vrea mai întâi să vedem cum stau lucrurile cu banii de amendă pentru care ar trebui să organizăm o chetă.

STADIU BISTRO DE L'ARTE 27 August 2021

STADIU BISTRO DE L’ARTE 27 August 2021

După cum bine știți, așa cum a existat o schema de ajutor pentru presă (care, după cum se vede, a funcționat, pentru că toată presa rulează același scenariu), a existat, printre altele și o schemă de ajutor pentru HORECA.

Citește mai departe →

Zeama de varză. Proprietăți. Contraindicații.

Motto
Idealul e totul, oamenii sunt nimic! spun acești idealiști, ca și cum ar fi vorba de o societate ideală de elefanți, nu de oameni.
– Panait Istrati

Pentru oricine a avut zeamă de varză prin casă poate părea un pic cam ciudat ce se aude de la o vreme, anume că ar conține libertate. Că are oarecare succes în lupta cu pântecăraia, putem admite, dar până la a susține că poate fi folosită pentru tratamentul hemoroizilor guvernamentali e cale lungă, mai ales când prescripția vine chiar de la aceștia.

Ar trebui, așadar, să ne uităm mai atent la această afirmație. Astfel, pentru cine nu a forfetat complet dreptul de a judeca sunt imediat evidente, precum Casa Poporului imediat ce te-ncadrezi pe Unirii, două lucruri:
– primo, că nu suntem considerați liberi de-facto.
– secundo, chiar bastonul din umbra afirmației: ca să fii liber, ia-ți porția de zeamă de varză. Iar eu aș adăuga: ca să fii și mai liber, mai ia încă una. Să vedem de ce.

Citiți cu atenție prospectul

Citiți cu atenție prospectul

Întâi de toate, decurge de aici faptul că oricine acceptă paharul de zeamă de varză atare condiționat, își vinde libertatea pe acest pahar. Adică se face șantajabil pentru un preț de nimic, iar cine se face șantajabil o dată va fi șantajat și pe viitor.

Citește mai departe →

Pensiunea noastră

Situată într-un cadru natural deosebit, pensiunea noastră vă oferă clipe de relaxare de neuitat alături de cei dragi pe care oricum nu-i suportați decât maxim o dată pe an. O adevărată găoază de pace interioara, exterioară și de tranziție, precum și armonie de import, cu o panaramă superbă asupra munților, cu camere spațioase, utilate și modern mobilate (curent electric, apă rece, apa caldă, pat cu saltea, iar pentru clienții cu adevărat premium – masă cu scaune), bar, minibar, megabar, loc de joaca, saună, spa, toate la doar cinci minute de mers cu mașina față de binecunoscutul castel Muștele la Coada Calului.

Pensiunea noastră vă așteaptă cu prețuri imbatabile

Pensiunea noastră vă așteaptă cu prețuri imbatabile

Citește mai departe →

Viitorul e aici

Cu toată sminteala asta, poate v-au scăpat cele mai importante comunicate din ultima vreme în ceea ce privește digitalizarea politicilor publice și m-am gândit să le trec aici pentru posteritate. Primul ne arată cum leapșa de-a situațiile de urgență este pe cale să treacă la un alt nivel.

Dictatorul Sanitar

Pentru combaterea efectelor Covid19, marele Ayatolah Sanitar a achizționat cel mai nou aparat din domeniul mimării gestionării situatiilor de urgență: Super Scuzatorul 9000.
Cu o interfață prietenoasă și performanțe de invidiat, având rădăcini în cele mai noi descoperiri din domeniul inteligenței artificiale, aparatul pur și simplu nu are egal.
Iată cum functionează.
La prima apăsare de buton, aparatul generează o scuză perfect credibilă.
La a doua apăsare de buton, aparatul generează injurii la adresa contribuabililor.
În sfârșit, la o a treia apăsare de buton, aparatul generează discursuri de propagandă si proiecții cu liderul salvator.
Din funcțiile suplimentare, amintim:
– distribuie automat drone care să comenteze prin blogosferă;
– ajustează automat volumul astfel încât să acopere criticile;
– distribuie constant și automat acuze configurabile la adresa celor care contestă discursul oficial;
– achizționează pe șest materiale neconforme la preț supraevaluat.
––
Super Scuzatorul 9000, suportul indispensabil pentru orice satrap sanitar.
––
Acest aparat este doar un supliment dictatorial. Pentru performanțe maxime se recomandă un regim autoritar echilibrat: ordonanțe militare, intervenționism statal extrem, arest colectiv la domiciliu, gazare sau bătaie cu jandarmi, plasarea unei puteri ridicate pe mana instituțiilor cu grad ridicat de arierat mental (ex. miliție).

Citește mai departe →