Experimente

Avizierul (II)

Odată-ncheiată cu entuziasm muncitoresc prima etapă, avizierul a stat pitit în spatele bibliotecii și mascat de perdea o bună vreme. Nu prea mai aveam chef să dau casa peste cap pentru asemenea distracții. Mă rog, sunt răutăcios când spun distracție – așa neîndemânatic cum mă găsesc, îmi este greu să mă opresc din construit chestii din lemn și nu vorbesc de un angajament frenetic, delierant, ci oarecum calm și luat centimetru cu centimetru.

Remains of the day

Remains of the day

În tot cazul, e greu de amestecat prelucrarea lemnului cu spațiul de locuit: nu e ca și cum ai lipi piese pe o placă de textolit sau ca și cum ai lucra la mașina de cusut. E zgomotos, produce murdărie, necesită loc mult chiar și pentru minimul necesar de scule, loc pentru materii prime chiar și pentru un singur proiect, loc pentru ținut obiectul la care lucrezi, loc în care să-l vopsești sau lăcuiești, interferează cu tot felul de activități din viața de zi cu zi (cum ar fi spălatul rufelor) și, deci, e mai bine extras într-un spațiu separat.

Citește mai departe

Improvizații (V) – Cum să dublezi valoarea unui Ikea Billy

Mai mult de nevoie decât de voie, biblioteca mea a devenit din nou eroul principal într-o mică sesiune de improvizații, nici pe departe atât de sofisticată precum cea anterioară. Totul a pornit de la faptul că am dorit să schimbăm parchetul în sufragerie, operațiune poluată de obișnuitele scope-creeps până-ntr-acolo încât am ajuns să o renovăm aproape complet.

Customer feedback

Customer feedback

Parte a acestui complet e și faptul că m-a iritat întodeauna modul barbar în care flambează spatele cu care vine sistemul Billy: un carton, rudă bastardă și îndepărtată a PFL-ului, troncăne mai ceva ca un Logan nou. Se bate-n cuie sus, la mijloc și jos, pentru corpurile înalte sau doar sus și jos, pentru cele la jumătate de-nălțime.

Citește mai departe

Medley (II)

Rămăsesem nu doar cu resturi pentru obiecte mai mari, ci și cu resturi pentru obiecte mai mici. Dar, pe lângă acelea, s-a mai strecurat și o cutie. Nu pentru că aveam nevoie anume de-o cutie, ci pentru că voiam să fac una. Ceea ce n-ar fi-n sine mare lucru, pentru că n-aveam de gând să-ncerc îmbinări complexe, însă voiam totuși o altă îmbinare decât cea „pe drept” și voiam ca măcar tăieturile finale să le fac de mână, adică fără vreo sculă electrică.

Prima cutie

Prima cutie

Ca să rămân cu cea mai simplă îmbinare posibilă, am ales să decupez în perechi, fiecare latură, în formă de L, cu adâncimea egală cu grosimea materialului (adică 18mm) și lungimea egală cu jumătate din lățimea fiecărei plăci. Nu știu exact cum se traduce sau cum se numește-n română genul acesta de procedeu, a se vedea mai jos ce-a ieșit.

Citește mai departe

Cum se calculează numărul de comenzi plasate-n WooCommerce pentru un anumit cupon

Presupun aici că se pleacă de la codul de cupon, presupunere pe care n-o fac de dragul presupunerii or constrângerii, ci pleacă dintr-o nevoie particulară. Lucrurile sunt destul de simple aici, există o funcție standard pentru obținerea ID-ului de cupon – wc_get_coupon_id_by_code.

$couponId = wc_get_coupon_id_by_code($couponCode);

Următorul pas (sau primul dacă plecați direct de la ID) este folosirea tabelei wc_order_coupon_lookup (nu am inclus în denumirea tabelei prefixul configurat în WordPress) pentru a determina numărul de comenzi pentru acel ID de cupon. Această tabelă menține, pentru fiecare comandă (reprezentată aici prin ID-ul său – coloana order_id) ce cupon a fost folosit (reprezentat și el prin ID – coloana coupon_id).

Tabela wc_order_coupon_lookup

Citește mai departe

De ce n-ai învățat poezia?!

Am regăsit în Godfather II, nu fără o oarecare surprindere, unul din personajele care mi-au colorat primii ani ai copilăriei mele. Nu o să ghiciți, nici n-ați avea cum și, în definitiv, asta nu-i carte de ghicitori, așa că vă zic direct – este vorba de Don Fanucci. Don Fanucci era un mafiot de mâna a doua (de fapt poza în mafiot), care a mâncat multă vreme jucând o cacealma nu foarte bună, care ținea doar la oameni simpli și slabi.

Capisci paesano?

Capisci paesano?

E plină viața de-alde Don Fanucci, e plină lumea de ei. De la minoritățile care te văd mai mic și neînsoțit și-i prinde dorul de integrare socială prin metoda taxei de protecție (ia scoate ce-ai în buzunare!), până la straturi mai respectabile ale societății, cel puțin în aparență. În cazul meu asemănarea, oarecum în ceea ce priveșe fizionomia, stilul vestimentar și leită în ceea ce priveșe vocea și metodele, a fost profesorul de religie, Popa D. – Popicul cum i se zicea prin clasă.

Citește mai departe

Avizierul (I)

Fu la un moment dat o ședință a asociației de proprietari, cu suspect de puține certuri și suspect de multe concluzii rezonabile. La un moment dat, mai pe final așa, s-a pus problema, de către domnul T, reprezentantul firmei care se ocupă de administrație (administrare?): „faceți și voi ceva cu avizierul ăsta, e o rușine!”.

Windows 98

Windows 98

Mă rog, cu toate c-am exprimat ideea ca pe-un citat, nu au fost exact cuvintele respective. Adică, spre exemplu, n-a zis per se cuvântul rușine, dar am înțeles întrucâtva spiritul și, în definitiv, avea dreptate chiar dacă aș zice că mi s-a părut mie și n-a gândit-o deloc așa: având în vedere că blocul fusese proaspăt îmblănit și, pe cinstea mea, proaspăt renovat pe interior, avizierul era o rușine.

Citește mai departe

Librărie .NET/C# pentru verificarea contribuabililor pe baza CIF-ului

Din diverse proiecte s-a condensat în timp o mică librărie pentru consumarea serviciului web ANAF prin care se poate verifica existența unui contribuabil, precum și dacă este-nregistrat în scopuri de TVA. De fapt, funcționalitatea oferită este cea din urmă, dar implicit poate fi folosit și pentru verificarea existenței unui cod fiscal.

Detalii

Detalii

Librăria este scrisă pentru .NET 6.0 și a fost gândită pentru serviciul sincron, versiunea 8, a cărui specificație poate fi găsită aici. Cred că poate fi consumată și versiunea 7, dar nu am încercat. În tot cazul, am acoperit toată structura de date oferită de răspuns; n-am avut personal nevoie de toate datele acolo, dar dacă tot am publicat codul, am zis să fie o treabă făcută nu musai cap-coadă, ci măcar cu un cap și cu o coadă.

Citește mai departe

Medley (I)

Într-un târziu, am reușit să pun în funcție și masa pentru frezare și să montez pe ea un monstru de Triton TRA001 (ce, cum și de ce, cu altă ocazie). Trecând peste faptul că freza sare cu 200W de puterea maxima suportată de aspiratorul meu și, deci, nu pot să folosesc funcția de pornire/oprire automată, întreg ansamblul este ce trebuie. Clișeu, dar alt cuvânt mai potrivit nu este.

Voila

Voila

Ca să-l testez, am luat câteva bucăți de lemn și am încercat cu diverse freze. Întâmplarea face că mi-a picat în mână o bucată de panou de pin și, după ce am frezat câteva laturi și declarându-mă mulțumit, am dat s-o pun în grămada cu deșeuri. Dar, îmi zic, ia stai nițel, are proporții numai bune, este bine-nchegată și foarte plăcută ca aspect.

Citește mai departe

Sper că mesajul meu te găsește bine (III)

Iată, stimați ascultă-cititori, o speță interesantă. Scrisoarea primită pe adresa redacției noastre e puțin cam lungă, așa că o vom sumariza pentru dumneavoastră, mai ales că răspunsul sugerat de către noi este și el o idee mai lung decât de obicei, motiv pentru care preferăm să păstrăm spațiul editorial pentru acela.

În aceste vremuri tulburi fiecare literă contează, motiv pentru care probabil de aceea se mănâncă atâtea. Și, dacă ne mai permiteți încă o divagație, într-un fel, acest caz încununează o trilogie similară cu trilogia dolarilor lui Sergio Lone, așa că vă sugerăm o compilație extrasă din acele filme drept muzică drept acompaniament al lecturii.

Foto: Envato Elements

Foto: Envato Elements

Fără altă addenda, așadar, iată situația: ascultătorul nostru, la recomandarea unuia din clienții săi importanți preia un proiect, în egală măsură pentru că avea disponibilitate, că era un potențial scor bun și pentru a nu implica acel client într-un act de refuz. Proiectul era pentru o importantă clinică dentară (să le zicem Clinicile Țepeleanu) cu sedii presărate inclusiv prin centrul Capitalei, preluată de curând de către un alt lanț, și mai important, de clinici private.

Citește mai departe

Colonelul

Au fost câteva filme când aveam voie să stăm seara târziu la TV, mai precis la Telecinemateca, deși eram mici. Regulile erau în mare parte impuse de mama, însă atunci când era oricare dintr-o mână de filme, tata o suprascria fără drept de apel. L-am iubit pentru asta, cu toate metehnele lui, pentru că, chiar dacă nu am înțeles mare lucru atunci, fiecare a fost ceva cu adevărat elementar, fundamental.

Addio Colonnello

Addio Colonnello

Printre ele, după cum probabil unii dintre voi au intuit, au fost și filmele lui Segio Leone – Trilogia Dolarilor (A fistful of dollars, For a few dollars more și The Good, the bad and the ugly), dar și Once upon a time in the west. Îmi e neclar de ce au rămas cu mine atât vreme, de așa natură încât am luni în care îmi aleg unul din filme și-l urmăresc și reurmăresc de două-trei ori pe zi, zi de zi, fără să-l găsesc plictisitor sau măcar identic față de vizionarea precedentă.

Citește mai departe

Sunt pline firmele de repetenții de la Politehnică

Motto
Doi + doi = cinci pentru valori suficient de mari ale lui doi.

Maică-mea îmi zicea asta, foarte afectată. Îi spusese un profesor bătrân de la Politehnică, în contextul în care eu tocmai terminasem anul I și mă angajasem. Vorbind una-alta, ea i-a zis că m-am angajat, el i-a răspuns cu replica din titlu și ea mi-a zis mai departe. Din tonul vocii, luase foarte-n serios ce-i transmisese respectivul.

Eu aș adăuga: din păcate, sunt și mai pline de absolvenții de la Politehnică. Din partea unuia ca mine (absolvent, nu repetent), ar părea o chestie foarte ciudată, însă, așa cum unii sunt profesori doar cu titulatura, sunt și eu absolvent doar cu diploma. Nu că n-aș fi învățat nimic acolo, doar că nu consider că am ieșit din facultate știind meserie: am învățat meserie făcând meserie.

Citește mai departe

Ticăloșie

Nu sunt.
Nu sunt un intelectual de Dilema Veche și nu am nicio datorie față de nimeni, nici măcar față de mine. Pot să fiu cine vreau, pot să fiu cum vreau, pot chiar să ma fac de râs în ochii mei sau să fiu de râs în ochii altora. Pot fi un ticălos sau nu. Pot să gândesc cu mintea mea, chiar dacă mintea asta a mea nu are de niciunele. Pot spune ce vreau, chiar dacă nu mă ascultă nimeni, știind că în ce spun eu mă regăsesc numai pe mine, ăla care sunt. Pot fi așa pentru că sunt singur și când ești singur nimeni nu are ce-ți lua și nici tu nu poți lua de la alții.

Lumea este păduchioasă rău, oscilând tot timpul între identitatea individuală și identitatea de grup. Când dă cu curu de năpastă se strânge în turme, predând unicitatea și individualismul grupului căruia i s-a alaturat. Nicio generație nu este diferită de alta. În trecut, pe lânga mine lumea era împărtită-n două: unii care călcau pe cap și alții care tăceau, sperând să se-adapteze și să supraviețuiască ticăloșiei.

Citește mai departe

Afișarea denumirii și adresa locker-ului EasyBox folosind modulul oficial SameDay pentru WooCommerce

Pe lângă problema cu netrimiterea datelor locker-ului EasyBox ales, mai este loc de o îmbunătățire a ergonomiei modulului SameDay pentru WooCommerce: afișarea informațiilor locker-ului ales (nume și adresa) atunci când se afișează detaliile comenzii (în e-mail-ul de confirmare, panoul de administrare, contul de client etc.).

Clarificări

Clarificări

Motivele sunt evidente, așa că o să trec direct la descrierea soluției, adăugând doar că premisele de la care plec sunt:

– că oriunde este afișata metoda de transport asociată unei comenzi trebuie să fie afișate și aceste informații;
– că există doar o metodă de transport pentru o comandă.

Citește mai departe

Improvizații (IV) – Bancul cu blatul

Prin toamnă am luat un mic banc de lucru, reglabil pe înălțime și cu blatul rabatabil și, la rândul lui, reglabil pe lungime prin două manivele care apropiau sau depărtau cele două jumătăți componente. Avantajele nu le mai enumăr, pentru că l-am folosit de toți banii, chiar dacă l-am luat cu 110 lei mai mult decât costă acum. Și apoi, sunt oricum evidente.

Rezultatul final

Rezultatul final

Mai puțin evidente sunt dezavantajele: materialul din care e făcut blatul seamănă cu un soi de MDF, doar că nu pare să fie. E foarte ușor de penetrat și un pendular mai pricopsit intră-n el aproape fără să-ți dai seama, cam ca Dânsa-n găleată. Apoi, mi-aș fi dorit să fie o idee mai lung și o idee mai lat și, în sfârșit, să fie ceva mai greu, deci și mai stabil.

Citește mai departe

Taburet multifuncțional

Pentru că nici măcar un băț nu se poate pune-n vânzare până nu-i declarat ca fiind mai-multe-în-1 (e lung și, în același timp, cilindric și de culoare maro), mi-am zis că aș putea totuși gândi și executa și eu un taburet care chiar să fie multifuncțional.

După ceruire

După ceruire

De fapt totul a pornit de la faptul că nevastă-mea, așa cum șade bine unei muieri, nu e tocmai girafă și are nevoie să se cocoațe pe câte ceva pentru a ajunge-n locurile mai înalte din casă. Cam strâmbă din nas la scaunele normale, are ceva, nu pot să-i zic rău de înălțime, care-o face să se crizeze când se vede la mai mult de câteva palme de podea pe niște chestii cu picioare subțiri.

Citește mai departe