Arhiva de etichete: diy

Das Neger – O masă mobilă din resturi de pin

Muzica
Madrugada – Honey bee

Mi-am dorit dintoteauna să am și eu o masă mobilă de lucru așa cum vezi prin filmele americane ce zugrăvesc gospodăriile pricopsite din America de până-n secolul XX timpuriu, din aceea de te urmează toată viața (a dânsei sau a ta, funcție de care se duce prima) peste tot, îți pune totul la îndemână, îți îndeplinește orișice toană, nefiind necesar decât un cuvânt (și nici ăla-ntreg).

Das Neger

Das Neger

Din păcate, când eram mic ai mei n-au vrut să-mi cumpere că nu prea veam cine-știe-ce cheag. Am decis, deci, să-mi construiesc acum una pentru a-mi putea fi de ajutor în spațiul de lucru din resturile de pin rămase de la sistemul de stocare pentru debara. În definitiv, cu boieria se cade să mergi până la capăt, așa cum se cade cu orice lucru-n viață.

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (V) – Finisare, instalare, încărcare

Nu mi-am mai bătut capul să montez balamalele ușilor și să le atașez de probă, întrucât deja verificasem că fronturile au pozițiile corecte atât pe verticală cât și pe orizontală. Așadar, am trecut direct la finisaj, prima operațiune fiind matisarea cu chit acrilic a îmbinărilor dintre piesele ce formează spatele dulapului, precum și a celor din interior ascunse vederii.

Ziua ușilor deschise

Ziua ușilor deschise

După cum probabil am mai menționat, acest chit este flexibil și permite lemnului să lucreze, reducând simultan și absorbția de umiditate, lucru îndeosebi important pentru o piesă fixată cu spatele de un perete ce dă-nspre scara blocului, deci mai rece.

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (IV) – Ușile, sertarul, retușuri, vanitate și o mică divagație

Pentru realizarea ușilor așa cum decisesem, compuse fiecare dintr-un cadru și un panou încastrat în acel cadru, am folosit setul de capete de frezare de aici. În general compoziția aceasta este utilă deoarece panoul flotează parțial sau total înăuntrul canelurilor decupate de jur împrejur pe cantul interior al cadrului.

Un fleac

Un fleac

Astfel, se poate mișca liber pe măsură ce umiditatea relativă a mediului variază de-a lungul anului. În cazul meu, însă, dimensiunile fiind relativ reduse, considerentul a fost mai degrabă estetic, dar de ce să nu împușc două păsări cu o simplă pietricică?!

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (III) – Spatele, pălăria și mici surprize

Nu aveam o idee foarte bine conturată vis-à-vis de spate, după cum n-aveam una pentru uși, mai cu seamă că aerisierea era chiar mai importantă aici și ar fi fost de preferat ca măcar unul din cele două aspecte constructive să permită aerisierea, dacă nu chiar amândouă.

Am mai slăbit între timp

Am mai slăbit între timp

Cum ar fi rezultat prea multe uși pentru a da bine cu grilele clasice de aerisire, cum oricum acele uși ar fi urmat să fie suficient de mici cât să fie spulberate complet din orice fel de proporție vizuală de s-ar fi adăugat acele grile, ei bine, am renunțat complet la idee și-am decis să permit circulați aerului printr-un luft mai mare pe centru, să zicem aproximativ , unde se-ntâlnesc ușile opuse de pe fiecare nivel.

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (II) – Structura de bază

Cu toate cele stabilite anterior, să vedem structura de bază, adică nu doar carcasa, ci și secționarea volumelor principale, după cum limpede se va vedea mai jos, deci n-am s-o predescriu mai mult de-atât. Pentru pantofar comandasem niște panouri de pin de 18 mm grosime cu dimensiunea nominală de 2400 x 300 mm, iar faptic cu o toleranță de 2 mm pe dimensiune.

Teste de asamblare

Teste de asamblare

Suficient de satisfăcător aș zice și, cum îndemânarea mea de pe-atunci nu se ridica nici măcar la nivelul de-acum (adică nu știam să folosesc o rindea de mână și nici n-aveam), pregătirea materialului s-a limitat la reducerea lor la cea mai mică lățime comună, întrucât pe lungime oricum a fost nevoie să le scurtez de cap. M-a ajuta foarte mult și faptul că una din laturi a fost aproape perfect dreaptă – e vorba de cantul venit cu muchii teșite din fabrică.

Citește mai departe →

Rindelele domnului W.H. Garling

Probabil de-o plăcere însutit mai intensă decât vânarea exemplarelor vestimentare deosebite ascunse-n maldărele de boarfe din magazinele de țoale second-hand îmi este procurată de achiziția sculelor vechi de pe eBay. Unele mai sunt bune doar de bibelou (și nu-i puțin lucru), însă altele, în ciuda vârstei înaintate, se află la doar o găleată de jar de noi și uimitoare aventuri.

Sedința foto de final

Sedința foto de final

Cum îmi este greu să aleg vreuna favorită dintre atâtea bijuterii, am să vorbesc, sub impulsul imperios al autoexprimării, de toate pe rând, începând de fapt cu un set: două rindele de canelat confecționate din fag (lemnul, nu altceva), una de 3/8 inci, alta de 1/2 inci. Au fost achiziționate de la un comerciant din Statele Unite și se prezintă într-o stare excelentă, adică:

– fără crăpături în lemnul corpului,
– penele de fixare intacte,
– cu toate accesoriile (lamă, crestator, limitator profunzime cu tot mecanismul de acționare) și
– fără rugină în imediata vecinătate a tăișului lamei.

Citește mai departe →

Ianus – un dulap multifuncțional

Muzica
Calexico – Service and repair

Ca și Napoleon – stă pe cal și se uită-n dreapta. În plus față de Napoleon, se uită și-n stânga. Ca atare, patronimul său nu-i vreo aluzie la diverse ovulații progresiste, ci chiar esența sa – un dulap mobil, născut din modestul – totuși esențialul – scop inițial de-a susține la o înălțime rezonabilă un filtru de aer Record Power AC 400.

Debitare

Debitare

Că n-aveam chef să-mi bat capul doar pentru-atât, e partea doua și ceea ce-a dus la configurația curentă. Și-apoi, ca o reflecție periferică, dacă mâna-ntinsă ce nu spune-o poveste nu primește pomană, pe cine nu mănâncă-n găoază n-are ce poveste spune. Nu vă fie teamă, nu cer pomană, încă; aștept mai întâi să-nvăț și eu să scoț panglici  pe nas – cu alte cuvinte, să devin și eu pablișăr profesionist.

Citește mai departe →

O ladă pe rotile pentru vaga organizare-a resturilor de lemn

Muzica
Madrugada – The lost gospel

De la un punct încolo resturile de lemn de toate latițimile și lungimile, de grosimi diverse și forme diferite începuseră să mă asfixieze, fiind organizate numai cu titlu de improvizație, ba colo, ba dincolo, funcție de cum aveam nevoie să mă mișc prin camera de lucru.

La lucru, una din laterale

La lucru, una din laterale

Îmi imaginam, drept consecință, un soi de ladă-n care să le organizez, mai mult sau mai puțin pe căprării și-am desfășurat, ca prim pas, o razie pe interneți – sub numele conspirativ Cloșca de Lemn – ca o dare de seamă despre cum au procedat alții cu mai multă experiență (și minte) decât mine. M-am ancorat, în cele din urmă la un cărucior foarte interesant împărțit, îl puteți vedea aici.

Citește mai departe →

Improvizații (XI) – Suport pentru pietre de ascuțit

Am cumpărat la un moment dat un set de trei pietre diamantate mici (15.2 cm x 5.08 cm, grosier, fin și extra-fin) pentru a-mi ascuți dălțile și, în general, elementele mai înguste. Problema cu acele pietre e că, neavând cine știe ce inerție, chiar și cu picioarele antialunecare incluse-n pachet, tot nu sunt foarte stabile: ori alunecă (e drept, mai în scârbă), ori dau să se răstoarne.

Suport pentru pietre de ascuțit

Suport pentru pietre de ascuțit

Făcui și eu, deci, ce-au făcut și-alții până acum, adică un mic blat pe care să le fixez. Luai un rest de placaj de fag (lemn, nu altceva), am tăiat părțile cu furnir ușor umflat și m-am asigurat că-s toate unghiurile drepte. Am tăiat bucata rămasă-n două și-am lipit jumătățile-ntre ele, obținând un blat rezonabil ca dimensiune, gros de 24 mm și suficient de masiv cât să nu plece la plimbare.

Citește mai departe →

Improvizații (X) – Utilul și plăcutul

Fiindcă tot îmi reamenajez și primenesc spațiul de lucru, am făcut un inventar, pe de o parte cu ce unelte și accesorii mi-ar mai trebui (sau măcar mi-ar ușura treaba) și, pe de altă parte, cu resturile de lemn sau derivate din lemn strânse-n timp (fiindcă am, într-adevăr, obiceiul de-a strânge ca un hârciog).

When the work gets hard, remember why you’re doing it

When the work gets hard, remember why you’re doing it

N-am să intru în toată daravera, am să mă opresc momentan doar asupra unui bloc de manipulare îngust, de genul aceluia de-aici, pentru a nu mai dansa cu fundul gol pe lângă Dânsa erectă, adică, în traducere directă, pentru a nu ghida cu mâna goală materialul atunci când fac tăieturi mai înguste de 10 centimetri.

Citește mai departe →

Improvizații (IX) – Suport pentru desfăcător de zale

De curea de ceas. Aveam nevoie să scurtez cureaua de zale a unui ceas, dimensionată mai degrabă pentru încheietura unei gorile ce păzește integritatea fizică a diverșilor creatori de narcomani  decât pentru articulații delicate de ingineri. Dacă ar fi să filozofez asupra celor trei zale diferență, aș realiza că, lărgind definiția narcoticului prizat, se pot argumenta preocupări mai mult sau mai puțin similare.

Le Gros Monsieur approuve

Le Gros Monsieur approuve

Dar n-am deschis subiectul pentru a mă deda unor speculații metafizice ori pentru a oferi prilej de harță duhovnicească, ci pentru că, neavând chef să umblu după ceasornicari pentru o ajustare trivială, am cumpărat un mic aparat pentru demontarea pinilor care țin împreună zalele brățării. E o sculă compactă și, așa cum am văzut pe la alții, poate fi folosită ca atare.

Citește mai departe →

Tocătoare pentru toți

Micul tocător făcut dintr-o joacă a fost, până la urmă, foarte inspirat. Încă e-n uz, ține la apă fiiind spălat aproape zilnic și, în general, se-arată extrem de util. Între timp, am dus ideea mai departe și, fie pentru a testa ba un cap de frezare, ba materialul în sine, fie doar din pură fantezie și pentru a nu lăsa mâinile goale să facă lucrătura Diavolului, am mai confecționat câteva, după cum se va vedea mai jos.

Cireș

Cireș

Experimentul ratat

Pe sistemul una caldă, una rece, unul cu suprafața asemănătoare, dar pătrat și făcut din fag, a sfârșit dezmembrat de puternice conflicte interioare (și nu mă refer la cele spirituale). Arătos era, bine închegat părea, suficient de saturat cu ulei am zis că e, însă tot a tras apă, lemnul s-a umflat, s-a îndoit, adezivul dintre lamele a cedat și, per total, e trecut la eșecuri.

Citește mai departe →

Improvizații (IV) – Bancul cu blatul

Prin toamnă am luat un mic banc de lucru, reglabil pe înălțime și cu blatul rabatabil și, la rândul lui, reglabil pe lungime prin două manivele care apropiau sau depărtau cele două jumătăți componente. Avantajele nu le mai enumăr, pentru că l-am folosit de toți banii, chiar dacă l-am luat cu 110 lei mai mult decât costă acum. Și apoi, sunt oricum evidente.

Rezultatul final

Rezultatul final

Mai puțin evidente sunt dezavantajele: materialul din care e făcut blatul seamănă cu un soi de MDF, doar că nu pare să fie. E foarte ușor de penetrat și un pendular mai pricopsit intră-n el aproape fără să-ți dai seama, cam ca Dânsa-n găleată. Apoi, mi-aș fi dorit să fie o idee mai lung și o idee mai lat și, în sfârșit, să fie ceva mai greu, deci și mai stabil.

Citește mai departe →

Taburet multifuncțional

Pentru că nici măcar un băț nu se poate pune-n vânzare până nu-i declarat ca fiind mai-multe-în-1 (e lung și, în același timp, cilindric și de culoare maro), mi-am zis că aș putea totuși gândi și executa și eu un taburet care chiar să fie multifuncțional.

După ceruire

După ceruire

De fapt totul a pornit de la faptul că nevastă-mea, așa cum șade bine unei muieri, nu e tocmai girafă și are nevoie să se cocoațe pe câte ceva pentru a ajunge-n locurile mai înalte din casă. Cam strâmbă din nas la scaunele normale, are ceva, nu pot să-i zic rău de înălțime, care-o face să se crizeze când se vede la mai mult de câteva palme de podea pe niște chestii cu picioare subțiri.

Citește mai departe →

Mambo Number Five – Sumar tehnic și considerente filozofice

Am simțit construind acest sistem de dulapuri o satisfacție pe care n-am simțit-o scriind nici cea mai reușită componentă software. Într-adevar, este ceva imaterial în a scrie cod, ceva care sfidează și eludează acel ultim și autentic nivel al satisfacției: a pune mâna, a mirosi, a interacționa fizic cu rezultatul muncii tale.

Master of disasters

Master of disasters

Contemplând lucrarea și scriind introducerea de mai sus, mă îndrept fără să vreau cu gândul spre vorbele lui Șatov:

– Ascultă, caută-l pe Dumnezeu pe căile muncii; totul aici stă; dacă nu, dispari; dispari ca un mucegai, găsește-l prin muncă. (…)
– Prin muncă țărănească. Du-te, leapădă-te de bogății… Aha! râzi, ți-e frică de ridicol?

De fapt, nu chiar fără să vreau. E o replică ce mi-a răsunat în cap încă de când am citit-o, iar acum doar s-a agățat precum o lipitoare, dar care nu ia, ci dă. Dă sens întrucâtva unor imbolduri naturale, aruncă puțină lumină asupra lor.

Citește mai departe →