Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.
Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.
Pi cai, oștenii mei
Piticul a luat naștere datorită lui Alex, care în Aprilie 2012 a făcut o tură mai lungă ce a traversat cheile și valea Sohodolului. Aproape 5 luni mai târziu, în August am reușit să ajung și eu acolo.
Inițial am conceput un traseu diferit de al lui, care nu cobora pe valea Cernei, până în Herculane, ci traversa munții înapoi spre Padeș, pe la Valea Mare, numai că nu am reușit să ne ținem de acest plan.
Cum este un traseu dificil, am luat trenul de noapte IR1821 până la Târgu Jiu, pentru a avea la dispoziție două zile complete. Sosind tocmai de la Mangalia, acest tren a strâns o oră întârziere și, în loc să plecăm la ora 23:30, am plecat pe la 00:30. Mai mult, vagoanele au fost toate pline ochi și abia am încăput cu tot cu biciclete. Cu somnul a fost și mai greu: unii – mai inventivi – au reușit să pună geană pe geană o oră-două, însă eu și restul am stat treji toată noaptea.
Cheile Sohodolului