Tag Archives: valea cernei

Crovuri sau cavouri?

Dacă ar fi fost să mă iau după văicărelile nevesti-mii după primii treizeci de metri, Crovul Mare, primul crov, i-ar fi servit și drept cavou. Cu siguranță e suficient de adânc încât să cuprindă toate tânguielile minții femeiești și, în general, toate zbuciumurile natural omenești. Doar o piatră deasupra-i mai trebuie.

Crovul Medved

Crovul Medved

Din fericire, faptul că ne prinsese noaptea pe drum cu o zi înainte a picat foarte la-ndemână, căci nu mai trebui să umblu cu amenințări fățișe că ne prinde noaptea, ci doar cu vagi sugestii, sugestii mai mult decât potrivite și la locul lor, căci iar ne-am întins până după-nserat.

Continue reading →

Nou! Acum cu și mai mult calcar!

Muzica
Emmylou Harris – All my tears

Înainte de raita prin Domogled, adică în ziua de dinainte, făcui un encore prin cheile Prisăcinei. Spun encore pentru că în toamna de dinainte fusesem cu nevastă-mea și, printr-o succesiune de întâmplări fortuite în care n-o să intru, ne-a prins noaptea pe drum și mare lucru n-am văzut din ultima parte a turei, dar am reușit, în tot cazul, să ieșim din chei pe ultima geană de lumină.

Intrarea-n Cheile Drăstălnicului

Intrarea-n Cheile Drăstălnicului

Iar dacă Constănțeanul poate face învierea a doua oară, cu siguranță pot si eu face cheile Prisăcinei a doua oară. Pe proprie răspundere, fără declarație, cu tot felul de procleți zvârcolindu-se pe fundal de ciudă că nu-i mai forțează nimeni să stea-nchiși în casă. Am ajuns până-n prânz mergând piano, căci tot drumul până pe valea Cernei a fost pustiu și-am și plecat cu noaptea-n cap, în față și-n spate.

Continue reading →

Nouăzeci și nouă la sută perspirație

Motto
N-a duce ziua ce-aduc două zile.
– Autor anonim.

Am plecat cu gândul la o drumeție, dar a ieșit cu totul altceva. Indrăznesc să spun, mai colorat și mai sofisticat. Departe de a fi dramatic precum Capra cu Trei Iezi, a avut întorsături de situație, răsturnări de mașini, o mică drumeție, ploaie cât încape, pisici, bușteni nehotărâtori, cafele și țânțari.

Valea Cernei

Valea Cernei

Drumeția planificată era de la Puntea lui Stoian (valea Cernei) spre culmea principală a Godeanului, via Prisacina și șaua Prislop și coborâre prin șaua Ciumerna și Ineleț. Mai încercasem schema cu Ursu, în mai, doar ca să ne-ntoarcem după un kilometru pentru că i se făcuse rău de la căldură și efort.

Continue reading →

Mobilitatea populației ne sperie

Pe la mijloc de aprilie, anul trecut (2021 în termeni absoluți), pe vreme când încă plopul făcea pere și răchita micșunele, cand nerecunoscuta valoare de talie mondială din cadrul partidului de naziști refuzați la export a debitat trăznaia din titlu, ne-am gândit că, pentru masă, n-ar strica o gâscă grasă.

Mazdronea, uăi

Mazdronea, uăi

În cazul nostru, gâsca în cauză, pur metaforică, dar fără doar și poate grasă, a fost Valea Cernei. Acu, poate că e cam târziu pentru genul acesta de adnotări cu parapon, dar, nu-ncape vorbă, ticăloșia nu-i mai mică doar că locul a-nverzit iar deasupra ei.

Continue reading →

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Continue reading →

O aventură meridională: cheile Sohodolului, pasul Jiu-Cerna și Mica Dunăre

Piticul a luat naștere datorită lui Alex, care în Aprilie 2012 a făcut o tură mai lungă ce a traversat cheile și valea Sohodolului. Aproape 5 luni mai târziu, în August am reușit să ajung și eu acolo.

Inițial am conceput un traseu diferit de al lui, care nu cobora pe valea Cernei, până în Herculane, ci traversa munții înapoi spre Padeș, pe la Valea Mare, numai că nu am reușit să ne ținem de acest plan.

Cum este un traseu dificil, am luat trenul de noapte IR1821 până la Târgu Jiu, pentru a avea la dispoziție două zile complete. Sosind tocmai de la Mangalia, acest tren a strâns o oră întârziere și, în loc să plecăm la ora 23:30, am plecat pe la 00:30. Mai mult, vagoanele au fost toate pline ochi și abia am încăput cu tot cu biciclete. Cu somnul a fost și mai greu: unii – mai inventivi – au reușit să pună geană pe geană o oră-două, însă eu și restul am stat treji toată noaptea.

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Continue reading →