Tavarișci soldațî, ia pricazîvaiu vam: ftargaitiși și razgromiți rumînskîi dușmanschi! Asa răsună ordinul comandantului. Ivan deschise aplicația KudaBlyat din dotarea tancului, tastă Bucureşti la destinație, noul Ţarisk ca punct de plecare, la care aplicața răspunse cu Marșrut niet, tavarișci. Ivan scuipă alăturea prin turelă și-nchise ecranul. Privi lung și trist câmpia administrativă din fața lui.
Șirurile de caractere sunt mereu motiv de sărbătoare
La fel se-ntâmplă pentru fiecare din cei trei milioane de luptători îndreptați, într-adevăr, spre plăpânda noastră țărișoară. Blocată într-o buclă pentru depanarea situației, cu ramificații și complicații birocratice, tancurile epuizară motorina stând pe loc, iar invazia se anulă până la noi ordine.
Conaționalii noștri nici măcar nu știau ce fel de glonț le trecuse pe la ureche. Întrebarea rămânea totuși: ce se întâmplase de pieriseră la gunoi trei ani de pregătiri, tone de carburant, munți de hărți și întreaga demnitate cartografică a Imperiului Tovărășesc?
