Ultima zi. Ultimul munte – Bucegi – un munte de care am stat departe mulți ani de zile, nefiind prea dornic să trec de vălul antropic de mârlănie. Așa că am început ziua cu scepticism, dar cu suficient de multă voie bună încât să nu conteze prea mult.
La start, cu excepția celor care chiar se luptau pentru o miză anume în fruntea clasamentului, cu toții erau destinși, imprimând întregului eveniment un aer de sărbătoare a sportului și muntelui. Când s-a dat semnul de plecare, am pornit ca la plimbare, calm, fără grabă.