Per-pedes

Vârful Iezer din și spre Valea Bătrâna

Muzica
Future Islands – Grease

Munții Iezer-Păpușa sunt un soi de metisare între Parâng, Retezat și un pic din Făgăraș, având în același timp propria personalitate. Sunt aci aproape, beneficiază și de încadrări mai scurte și totuși ajung foarte rar acolo. Ultima oară, cu patru ani în urmă, se poate spune că am coborât cu coada-ntre picioare, însă acum zece ani tura pe vârful Păpușa a fost mai mult decât reușită.

Roșu și Negru

Roșu și Negru

Acum Gabi de pe carpati.org a propus o drumeție pe Iezerul Mare, cu două nopți la cort jos pe valea Cuca. N-am putut să vin pentru ambele nopți, ci am plecat de sâmbătă dimineață și-am ajuns acolo împreună cu Laur, din același grup, înainte ca ceilalți să se pregătească de plecare.

Citește mai departe →

Cum să-ți bați joc de tine în 50 de kilometri simpli

Mă bucur să vă spun că, deși au trecut unsprezece ani de-atunci, încă dau dovadă din când în când de-un asemenea strălucit meșteșug de tâmpenie, cu toate că există semne serioase de îmbunătățire. Am mai repetat isprava în 2018, într-o configurație ușor diferită, apoi câțiva ani mai târziu, ca o variantă îmbunătățită a încercării din 2018.

Ieșind spre Vârful Ștevia

Ieșind spre Vârful Ștevia

Cam ca în bancul acela, veți fi remarcând, cu individul care este păcălit de-o gagică trăznet în parcarea unui supermarket. Domnișoara îl seducea și se lăsa nuntită aiurea, în timp ce tovarășii ei îi făceau curat prin mașină. Și dânsul avertiza că a mai fost și cu două zile-n urmă și iar ieri. Așa și eu aici.

Ca orice dileală cu vicii de procedură, și aceasta a început sub auspicii suspicios de rezonabile: venisem inițial cu ideea unei drumeții de două zile din Întorsura Buzăului la Nehoiu prin Munții Siriu și Andrei a plusat cu ideea de-a face Azuga – Nehoiu tot în două zile, adică aproximativ triplul distanței și Dumnezeu știe ce multiplu al diferenței originale de altitudine. Eu, ca element moderat al grupului, am încercat să-l temperez un pic spunând: sigur că da.

Citește mai departe →

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (II)

A doua zi începu cinstit și administrativ cu ceasul, ploaie burnițată, un mic dejun pregătit de gazdele mele, o cafea fierbinte și un triaj rapid al fotografiilor din ziua anterioară. Printre ele se aflau și mărturiile a câteva ocolișuri pe traseul a ceea ce cândva fusese un pinten de cale ferată desprins din Pojorâta către Fundul Moldovei, nu mai mult de 8 km, dacă măcar atât.

Pe un drum de culme

Pe un drum de culme

Închis complet în 2008, pe alocuri mai rezistă, inclusiv în zona de start a concursului. Șinele există pe lungimi semnificative, podurile încă se țin fără să știe nici ele cum, traversele au rămas că doar unde să mai plece odată sistemul ieșit din uzul oamenilor și intrat în administrația lentă a vegetației?

Citește mai departe →

Bucovină, plai cu stropi – Ultrabug 2026 (I)

Imediat după haiducia din 2015, cea din Călimani și Hășmaș, m-am prezentat la raport pentru a lua startul la Ultrabug, cu seninătatea ce doar inconștiența ți-o poate da. N-am terminat atunci, nici cu poze n-am rămas, însă experiența-n sine a fost cât se poate de valabilă.

Plaiuri bucovinene

Plaiuri bucovinene

Acum, mai înclinat spre aspectele lente ale vieții, mi s-a năzărit să revin, doar că la nou-propusa variantă de Minibug, adică 10.5 km + 13.5 km + 7.2 km, printre altele o excelentă ieșire din iarnă. O altă ajustare a fost ritmul: în loc de alergat, l-am abordat ca pe o drumeție rapidă și am și lansat o propunere către verișorii mei A. și M. Propunerea a fost bine primită, deci iată o veritabilă echipă ce, până-n ultima zi, și-a dobândit și-un nume anecdotic.

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (IV) – Retur din nou pe Bulz

Melodia
Zdob și Zdub — Bună dimineața

Ne-am trezit un pic înainte de ora 5 dimineața pe o beznă ce-abia-ncepea să se dizolve. În ciuda necesității de-a ține timpul din scurt, până ne-am dezlipit din saci, până ne-am pregătit de mâncat, până am sorbit din cafeluri și-așa făcute la repeazeală, până am strâns corturile din fericire uscate, s-a făcut 6.

Nimic din primele sclipiri ale dimineții nu prevestea o vreme cu porniri contondente, nici măcar cei câțiva nori însăilați pe ici-colo. Furtuna fusese anunțată cu trenul de ora 12, deci scopul era până la 10 să-ncepem coborârea pe cracul Bulzului. Defel cea mai scurtă, dar cea mai sigură din cele cunoscute de noi.

Citește mai departe →

La prohabul de piatră – Pe valea Horoabelor

Pe la începutul lui Iunie 2022 cineva, am și uitat cum îl cheamă, să-i zicem Mihăiță, o tură prin Valea Horoabelor cu retur pe Valea Doamnele. Îmi place acest toponim, Valea Doamnele, à propos, dar sincer trimite mai degrabă la un cârd de cățele ori la o șerpărie foarte aglomerată decât a pension. Mă rog, deci a propus această tură.

Prin Cheile Horoabei

Prin Cheile Horoabei

Mi-am tot dorit să ajung pe-acolo însă mereu am tot renunțat în favoarea unor drumeții mai lungi, iar acum, căutând într-o doară taman o tură scurtă, nici 9 kilometri zimțați pe muche toți, iată că s-a potrivit la fix. Așadar, m-am anunțat la start și-am și pus la băitate restul de patru locuri ale Nărăvașei.

Citește mai departe →

Speciala Parângului (II) – Din nou pe valea Găuri

De dimineață, după toate cele cuvenite dimineții, coborârăm la mașină pe traseul, excelentul traseu, de cruce galbenă, culegând cât mai multe din fructele de pădure ieșite-n cale. Odată ajunși, ne-am primenit o țâră, înainte de-a ne muta-n bazinul Lotrului pentru a doua parte a excursiei noastre, trecând practic înapoi pasul Groapa Seacă.

Am lăsat Nărăvașa la intrarea pe drumul forestier ce suie pe valea Lotrului și de la cabana Aviatorilor am apucat un drumeag pieptiș, drumeag mâncat de ape cu oarecare poftă, marcat în teren cu rămășițele unei cruci albastre (însă deloc pe hartă, cel puțin nu pe ceea ce prezintă actualmente muntii-nostri.ro), drumeag ce suie până-n plaiul Huluzu, ajungând lângă micul lac ce mai mult zace decât dăinuie acolo; zace, dar o face fotogenic.

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (III) – Pe creastă spre platoul Borăscu

Corturile erau uscate, însă tot am zăbovit două ore – dulci și leneșe – prin tabără. E frumoasă viața de bivuac și merită să o guști mai cu-ncetinitorul așa, chiar și când vremea nu ține cu tine, cu condiția totuși ca specificul turei să o permită: dacă țopăi dintr-un loc în altul poate fi mai neplăcut să șezi locului; în schimb, dacă-ți stabilești o bază de unde te ramfici cu trasee de o zi sau mai scurte, atunci face parte din joc.

Iezerul Godeanu

Iezerul Godeanu

Când în sfârșit ne-am urnit din loc, am rebrusat ca locomotiva în timidul Punct Roșu, pe deasupra duplicitarei obârșii a Râului Șes, căci era cea mai lesnicioasă cale către Vârful Godeanu și, mai departe, pe Banda Roșie, deci pe culmea principală.

Citește mai departe →

Speciala Parângului (I) – O potecă spre Lacul Mija

Unul din lucrurile ce-ar putea surprinde este că parcurgerea acelorași cinci trasee montane din aceiași trei munți chiar nu-i obligatorie prin lege. În acest asentiment, tot discutând cu Renato cam ce și pe unde-am putea să ne băgăm nasul, de preferat unde nu ne fierbe oala, am rumegat îndelung ideea unui traseu alternativ spre Lacul Mija (ori Zăvoaiele) din Munții Parâng, deopotrivă cu o degustare din meniul deja cunoscut al Văii Găuri.

Când spun alternativ înseamnă: altul decât ramificația marcată cu Punct Galben din creasta principală și altul decât cel de la cabana Mija ce urcă direct pe Mija Mare, mai mult sau mai puțin pe lângă firul apei, semnalizat odinioară cu Triunghi Roșu (este descris foarte bine aici, cu tot cu fotografii foarte reușite).

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (II) – Platforma Râul Șes, Lacul Iezer și sub Vârful Godeanu

M-am săturat de somn pe la șapte și un sfert și când zic săturat înseamnă că, de-aș mai fi dormit, aș fi început să obosesc la loc. Pe de altă parte, nici nu m-am grăbit cu rutina matinală întrucât, valea fiind orientată Nord-Sud, soarele pătrunde greu, deci corturile se usucă tare-anevoios.

Râul Șes și una din zonele sale plate

Râul Șes și una din zonele sale plate

În schimb, am luat la pas valea ce ne găzduia în mica sa zănoagă seacă, adică fără lac, nu și fără apă: la lumina zilei am găsit alte două izvoare și un teren în general mlăștinos pe fondul declivității reduse-n partea superioară. Inițial am crezut că aici este obârșia Stârminosului, însă m-am înșelat: este într-o căldărușa înfrățită cu aceasta, separată printr-un mic crac, imediat la Vest.

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (I) – Rătăcind între Cracul Olanului și Plaiul Oslea

Grăiește o vorbă din bătrâni că, atunci când e să ai ghinion, dai de cuie și-n pizdă. În schimb, se zice mai rar (și mai mult șuierat decât vorbit) că, atunci când e să-ți iasă, îți iese vrei, nu vrei. Astfel, ca și cum aș fi avut gura aurită, acel râmâne pe-altădată a dat peste mine prin intermediul lui Renato, cu ideea șugubeață a unei drumeții de șapte zile prin Godeanu, atingând cam toate dorurile mele sufletești ridicate-nspre culmile adevăratului centru al Țării.

Chiar șapte zile nu aveam, dar de patru tot m-am putut scotoci prin buzunare. L-am sunat, am renegociat traseul astfel încât să putem acoperi-n primele zile anumite părți și-a rămas să merg cu ei de Sâmbătă până Marți, urmând să urcăm pe cracul Oslea Românească. Desigur, în practică sunt doar două încadrări fezabile: una la Est de pasul Jiu-Cerna, de la Câmpușel, alta cea de față, cu plecare din Cerna-Sat.

Citește mai departe →

Accesul permis doar cu talonul de pensie – Clăbucetul Azugii și Valea Limbășelului

Fiind neieșit de multă vreme, de dinainte de Octombrie, n-am mai stat pe gânduri când Gabi a propus pe carpati.org o drumeție până pe Clăbucetul Azugii și de-acolo „om mai vedea, important e să stăm pe munte” – taman genul meu de-aranjament. Nu cunoșteam cam pe nimeni din grupul relativ numeros ce se strânsese, iar fix pe Clăbucet și nu urcasem, deci noutăți pe linie.

Luciri

Luciri

Cum-necum, mai mereu pusesem acel mic vârf (ce nu-i chiar atât de mic – 1586 metri) spre sfârșitul turelor făcute-n zonă, cu titlul de „ar fi drăguț dacă am ajunge și-acolo”. Inutil să menționez, n-am ajuns niciodată; cu riscul de-a fi bănuit de panteism, aș zice că denotă o personalitate foarte puternică din partea locului.

Citește mai departe →

Amfiteatrul tăcerii

Muzica
The war on drugs – Thinking of a place

Visasem să ajung pe culmile de deasupra satului Prisăcina încă de la prima mea drumeție acolo, când am ținut calea Dobraiei și, mai departe, la vale. Îmi făcusem socoteala că, exploatând traseele marcate, pot încropi o buclă ancorată la Puntea lui Stoian, acoperind creasta între șeile Prislop, respectiv Ciumerna – o aiureală ușor de-ntins pe două zile (cu timp și spațiu propice divagațiilor), dar și pe o zi, inclusiv o zi scurtă de mers sprinten.

Prin Ineleț

Prin Ineleț

La prima încercare, prin Mai 2022 am cooptat Ursul la o tură de două zile, cu speranța că putem încropi o chestie pe tușă cu vârfurile Arajana și Biliana, dacă nu chiar și Zascol. Din păcate, după primul kilometru, Ursu capotă: Mor, Boia, mor-mor. Nu mai poci, am frezoane etc. etc. Acu, nu poate omu’, ce să faci? Însă, după tot drumul făcut de pomană, mi-a scăpat (și m-am surprins și pe mine de-atâta blândețe) că, dacă e la ciclu, de ce n-a zis de la-nceput. Ușor de intuit, s-a supărat pe mine.

Citește mai departe →

La cules de aur – Piatra Mare, pe Poteca Țiganilor și prin canionul Tamina

După ce s-a mai domolit căldura, iar asfințitul începe-a se pripi, adică odată cu mijlocul lui Octombrie, frunzele foioaselor sunt numai bune de cules și schimbate cu bun profit la casele de amanet. Soarele se uită către pământ un pic mai în câș, făcând nu doar de-o lumină inaccesibilă vara, ci și de-un joc de lumini și umbre coregrafiat cu-ndemânare.

Pe sub Șirul Stâncilor

Pe sub Șirul Stâncilor

E păcat de Dumnezeu să stai în casă pe o așa zi. Până și bulevardele mari ale Bucureștiului au câte ceva unic de oferit, însă, cu o zi-ntreagă la dispozitie și, în funcție de predispoziție, se poate întocmi un rețetar mai condimentat la – pentru drumețul matinal – puține ore de Capitală. Opțiuni sunt multe, iar de data asta am ales din nou Piatra Mare, pe un traseu ușor diferit.

Citește mai departe →

Calypso (II) – Un strop de Zârna și Valea Leaotei

Era nici șapte jumate și soarele ma scosese deja din cort. Avusesem o tentativă de trezire pe la șase, însă, cu toată orientarea estică, am spus pas răsăritului și-am mai dormit o oră. Și-aș mai fi dormit o țâră de nu s-ar fi-ncins atât de rău. Din fericire, soarele timpuriu și vânticelul care se perinda pe vale ne-au lăsat corturile perfect și plăcut uscate.

Urcând din căldarea Zârna

Urcând din căldarea Zârna

Sub imperiul unei singure constrângeri – o furtună prognozată-n jurul orei 14 – am tras un pic mâța de coadă, cu un mic dejun copios și două cești de nes preparat tare ca oțelul Krupp, până să strângem corturile și s-o luăm din loc cu planul de-a ne abate mai întâi pe deasupra unuia din lacurile vecine, într-o căldărușă sudică tributară tot văii Zârnei și-apoi de-a coborî nu pe valea Zârnei, ci pe valea Leaotei aflată cale de-un pârleaz spre Vest.

Citește mai departe →