Sub privirile atente, masive și reci ale Casei Scînteii, un mic velier taie agale apele liniștite ale Herăstrăului. Cineva privește de după firave mlădițe de salcie și-ntipărește pentru totdeauna micul moment de libertate a celor doi pasageri, unul din ei la bustul gol, altul cu prezență conspirativă, mascat aproape complet.
Velier pe Herăstrău
Că suspina după cineva din ambarcațiune, că suspina după ceva mai mult decât o simplă amăgire de vară pe lac, nu știu. Dar e un strop de concesie furată ordinii oficiale din spatele clădirii din fundal, deci, într-un fel, și o mică infracțiune, mai condamabila azi decât atunci.
–
Puțintică viață decadent de normală. Oameni care, Dumnezeule, își folosesc timpul liber ca ocupație, nu ca spectacol. Dar și puțină tristețe: în barca numarul 22 se îndreaptă spre – sau pleacă dinspre – ponton o tripletă socială cu aer ușor dezechilibrat: doi băieți și o fătucă.
O tripletă socială
Unul muncește la vâsle, mulțumit cât-de-cât că nu șade singur între patru pereți, ceilalți doi probabil au sau vor avea parte de o amiază mai plăcută, se vor fi bucurând de ea mai mult ca sigur cu decență.
În jurul lor, alții așteaptă, supraveghează, cheamă, își văd de copii ori doar de ziua lor. Totul respiră acea rânduială modestă a unui spațiu comun încă folosit cuviincios, iar nu ca balamuc ambulant.
–
Un singur Porumbel șade agale la ponton, rece, gol, alb, cu siluetă funcționărească și nituită. Două porumbițe stau și ele la iarbă verde, cuminte despărțite de Porumbel printr-un ponton și de-o limbă de apă. Poate e mai bine așa.
Porumbelul și porumbițele
Vara nu se grăbește nicăieri.
–
Un tinerel într-o vaporoasă cămașă albă de vară explorează un loc retras al lacului. Pe o insuliță ori un promontoriu o domnișoară șade întinsă cu o carte dinainte-i. El pare să privească într-acolo; ea, dacă observă ceva, se face că plouă, dar doar trei sferturi. Un mic loc de andocare simplu și gol iese încet din cadru.
Complicitate
Un Ochi atent plasat strategic în lăstăriș calculează șanse și probabilități.
–
O coloană de apă se ridică zgomotos, aproape teatral, în felul acela cabotin mult-întrăgit de epoca ce-a fost să vie. O familie gingașă își deapănă mai departe mica și suficienta ei viață instabilă, dar cât de cât ferită și, pentru o clipă, nezorită. Doi la umbră, unul la soare și la vâsle.
Istorie și familie
Cumpărăturile ori acareturile de iarbă verde așteaptă răbdător în traistă.
–
Prietenie
Unul stă drept și se uită strâmb. Celălalt șade strâmb și cată drept. Primul pe sub gene, al doilea peste timp. Unul trage, altul vede; unul se expune, altul te provoacă. Împreună fac de-o viață, cel puțin până la malul celălalt.
–
Poate tată și fiu. O ieșire asistată la propriu și la figurat. O bere, o fripturică cu cartofei din primul salariu, apoi o plimbare pe o bancă plutitoare care-și poartă și umbra după ea. Timpul privește dintre crăci.
Ștafetă
Ștafeta se dă cu tot cu răspunderi.
–
Fotografii puse la dispozitie de Bogdan Stoica într-un context oarecum jucăuș:
Azi găsești după paywall aproape 20 de imagini cu bucureșteni în Herăstrăul anilor 80. Fă ceva cu ele, orice, trimite-mi rezultatul și câștigi 6 luni de acces dincolo de paywall pentru cineva din anturajul tău. Adaugă, deci, adresa lui/ei de email, când livrezi.
Am selectat câteva care mi s-au părut cu adevărat deosebite sau măcar mi-au transmis și altceva dincolo de peliculă – clipe vii, tandre ușor caraghioase și foarte omenești. A fost un exercițiu ce mi-a plăcut în mod deosebit, chit că nu mă interesează ideea de concurs per-se.