Moșului meu și, firește, băiatului meu,
pentru când va fi suficient de mare să-nțeleagă.
Anul trecut pe vremea asta mă pregăteam să-mi aduc băiețelul acasă și abia ce reușisem să termin cu toate „însămânțările” de toamnă: sistemul de încălzire, renovat una din camere, mutat mobilierul și alte asemenea. Astfel că, până m-am decis cum vreau pătuțul lui, apoi până mi-au venit materialele, la trei zile după ce am dus-o pe nevastă-mea cu el în burtă la spital, i-am adus înapoi pe amândoi acasă, separați unul de altul.
Nu am vrut să cumpăr un pat din comerț întrucât ar fi reclamat o poziționare nenaturală a restului mobilierului din dormitor. Am optat, deci să construiesc eu unul mai îngust ca o extensie pentru pat nu ca un cuib cu totul separat. Mult mai ușor de luat, alăptat și depozitat la loc. Ultimul an a validat pe deplin ipoteza, mai ales că mândra mea s-a recuperat mai greu la început.