Dimineață. În cort se simțea un ușor miros de metan. Afară ploaia slăbise considerabil, dar Norbert continua să execute o grimasă cu trimitere directă la evenimentele verii trecute. Am ieșit din cort și am mers să dăm binețe gazdelor noastre. Am fost invitați la un mic-dejun boieresc: câte 2 ochiuri, brânză, ceapă, slană și o cafea-trotil. Cum nu prea mai aveam chef să-mi dau iar stomacul pe răzătoare cu tot felul de prostii de rucsac, nu am avut puterea sa refuz invitația, chiar dacă simțeam că deja făcuseră prea mult pentru noi.
Dualitate
Ne-am pregătit bicicletele în hambar, ne-am tras în țiplă și am luat-o de-a lungul Râmețului. Ceața se rărise substanțial, dar o simțeam în continuare în respirație, ca pe niște vapori de plumb. Picăturile de apă se ciocneau de pelerine insuportabil de regulat, fără variații în ritm sau direcție. Micul univers bacovian era totuși colorat și-nviorat de obscenul verde primăvăratic din jur, precum și de cei câțiva pomi înfloriți.