Fiecare bucățică dintr-un cartier are propriul simț al timpului. O tablă de șah improvizată și efemeră, își servește clienții o oră sau două, poi dispare până trece ultimul troleu. Un trandafir cu icter arde, parte de dor, parte de oftică, furând pentru scurt timp prim-planul de la tristețea unui zid de beton.
Șah, nu tocmai mat, ci un pic lucios
O casă veche preferă un ritm mai lent, căci oricum fiecare zi e deja în plus, anii săi fiind înțepeniți în crăpăturie din perete, balustradele și feroneria decrepite și, ca o plăpândă speranță de viitor, mici semne de grijă pentru noua generație.
Trecut și viitor
Astfel, temporarul, sezonierul și atât-de-vechiul-încât-pare-etern își împart aceeași stradă, furându-și fiecare câte-un pic din axa temporală.