Tocmai fusese admis în Familie și primi și cea dintâi însărcinare: fără să i se spuie de ce, trebuia să lichideze un alt mafiot. În societatea altui asasin cu ștate mai vechi, și în posesia unei chei făcute dinainte, pătrunse în casa țintei. O cunoștea oarecum din vis, dar i se păru mai ciudat cât de mică era în realitate, ca pentru un mafiot apostat.

Flacăra, ianuarie-martie 1981 (Anul 30, nr. 1-13) / nr. 5 / Digiteca Arcanum

Așteptau. În loc de victimă, a intrat fiul său. Misiunea se anulă discret și cel mai fericit era de fapt că nu mai trebuie să omoare pe nimeni în seara aceea, ceea ce oricum nu prea voia.

–

În Berlin, pe parcursul celui de-al doilea război mondial. Tot căuta cum să se apropie de țintă, remarcând în cele din urmă că e filat la rândul lui cu insistență. Simțea că nu poate fi complet sigur nici pe echipa lui.

Încercând să-și piardă urma, ajunse într-o stație de metrou, uriașă, ca o pesteră parțial amenajată. Tunelurile erau prea mari față de nevoile trenului și nu erau finisate, adică galeriile propriu-zise erau necămășuite – săpate și atât.

Prin stație trecea o singură linie, una fiind scoasă de curând. Tot terasamentul este denivelat, ceea ce făcea ca deplasarea vehiculelor feroviare să pară mai degrabă o minune. Garniturile erau trase de locomotive diesel ce luminau foarte puternic galeriile din față, mai puternic decât ar fi musai necesar.

În cele din urmă, prinse un tren. În continuare cineva-i mergea-n siaj. Treptat trenul intră treptat într-o apă curată. Lumea din jur nu era deloc surprinsă.

Cine-o fi semnat de primire?