După cum prevestea și coada de la casă, trenul a fost plin încă de la plecare și, printre toate fețele banale care își făceau loc în compartiment, am aflat o ceată de colindători. Desigur, dacă nu s-ar fi autointitulat în acest fel, nu aș fi ghicit niciodată că, într-adevăr, asta sunt. Ușor aprinși de tărie, ei începuseră deja să învârtă câteva acorduri când trenul s-a pus în mișcare, dotați fiind cu o trompetă și un acordeon. Ha, ne-am zis, e fix ce căutam, așa că am luat băutura, aparatele foto și am intrat în horă.
Pe valea Trotușului