De curând doi impostori, foarte afectați de propria importanță, s-au simțit amenințați și s-au arătat oripilați drept consecință de simpla întrebare dacă nu cumva se tem c-au să-i alerge lumea pe strada pentru faptele lor din ultimii ani; începând, aș adăuga eu, cu banii încasați de presă-n pandemie de la guvern pentru prestații publice pe care le socotesc, fără prea multă tandrețe, propagandă împotriva propriilor cetățeni.
Moș Teacă din 21 Ianuarie 1901
Reacția lor seamănă întrucâtva cu duduile ce se poartă ca și cum nu și-ar fi dat catrința jos nici măcar pe latrină, în timp ce-n viața lor privată sunt mai degrabă precum cele descrise șucărește de un alt poet nepereche:
Vaselica din Socoli / Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea; / și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani / cu lichele și golani.
Ca să fiu corect, întrebarea este cel puțin de o delicatețe discutabilă dacă nu chiar golănească (chit că legitimă), ceea ce în sine nu e o problemă și nu ar trebui să fie o problemă atunci când norma valorică a presei este totuși golănia. Iar dacă golănia face parte din regulile jocului, atunci așa se joacă de ambele părți.