Chiar dacă sunt cam într-o ureche, nu sunt tocmai vreun soi de Grigore Ureche. Nici vreun Herodot nu-s, nici chiar al doilea Ptolemeu. Iar blog-ul este orice, mai puțin un letopiseț, poate un jurnal, ori un laborator degenerat, nicidecum un atlas, nici măcar un ghid.
Dar, iată, am avut oricum nevoie de o modalitate de-a consemna, cu cap și coadă, câteva aspecte prozaice, fără a fi nevoit să le includ de fiecare dată-n text, probabil căzând în doaga unui stil mult prea gazetăresc. La drept vorbind, probabil aș fi putut include direct un panou din Strava sau Bikemap, dar ideea nu m-a încântat, căci trebuia să arate cât mai organic și nici nu-mi surâde ideea de a fi dependent de un terț serviciu.