Foarte greu să evit aici să mai trântesc și niște lucruri din partea care ține mai mult de meserie, dar sunt până la urmă inginer și prin vocație, nu doar prin educație. Deci, îmi reclamă o foarte mare plăcere, din când în când, să povestesc și despre astfel de activități.
În cazul de față, după zece ani de serviciu credincios, am decis să construiesc un alt calculator de lucru. Privit întrucâtva prin lentilele sovietului european, s-ar putea să fie un jignitor gest de frondă, mai ales că, odată pornit, luminile în întreg cartierul au pâlpâit până rețeaua s-a stabilizat. De frică, l-am și închis imediat după și nu l-am mai folosit de atunci, însă nu înseamnă că am mai puține motive să-mi deșir bobina.
Nu că ar fi fost ceva în neregulă per-se cu cel vechi, dovadă ca e încă în uz, dar multe posibilități de îmbunătățire nu mai avea și deja așteptam cam mult după el. Ca atare, după ce amânasem oricum momentul, am început a căuta cele trebuincioase.
În primul rând, carcasa. Cel vechi avea o CoolerMaster impecabil din seria HAF, nu mai țin minte exact indicativul propriu-zis, dar am rămas fidel și am mers tot pe un CoolerMaster, un SL600M. A cântărit foarte mult și aspectul; este atât de simplă, în contrapunct cu moda carcaselor din care ies cuțite rotative, mitraliere, ecrane de fum și alte asemenea.
Este și spațioasă, fapt care cară cu sine și avantaje, că ai loc de desfășurare, că se aerisește decent, și dezavantaje, căci are ecou, iar ventilația este ciudată: nu are flux față-spate ci doar sus-jos, iar ventilatoare are doar jos și fără culori. Teoretic, fiindca aerul cald oricum merge de sus în jos, ar trebui să fie mai optimă răcirea. Practic, cu toate piesele montate, avantajul e doar marginal, dacă e.
Două probleme, deci, rezolvate cu un set de Thermaltake Pure 20 ARGB 200mm jos și încă un set de Thermaltake Pure 12 ARGB TT Premium Edition sus (pe care le-am luat de fapt la pachet de trei, la preț bun), fiecare set pe câte un controller RGB independent, căci nu se potriveau la ce suporta placa de bază (chestie asumată, pentru că am avut ventilatoarele astea și la carcasa anterioară și am fost mulțumit de ele). Turația, în schimb, am conectat-o la controller-ul carcasei, care la rândul lui are un comutator de turație în partea de sus.
În sfârșit, înainte de montaj, mi-am suplinit, cu titlu preventiv, orificiile de rutare a cablurilor astfel încât să am mai mult spațiu de manevră. Au fost suficiente în acest sens o bormașină pe acumulatori și două burghie de metal: unul de 5 și unul de 10.
Acum, deși am menționat că este un sistem de lucru, mai exact pentru programare, deci nu de gaming și nu de procesare multimedia, am mers totuși spre o configurație de gaming, pentru că, în definitiv, timpii de așteptare, cumulați, se constituie într-un timp irosit consistent.
Spre exemplu, daca astept 10 secunde să deschid un Visual Studio 2022, atunci la 10 deschider, am irosit un minut si 40 de secunde. Un raționament asemănător se poate aplica și în timpul utilizării propriu-zise, întârzierile și încremenirile în timp ce scrii poate că or fi amuzante, dar la capitolul acesta îmi lipsește complet simțul umorului.
Pe de altă parte, de obicei aleg configurațiile și cu o oarecare bătaie în viitor, adică doar un alt fel de a spune că îmi este lene să umblu la el prea des, afară de a-l curăța. Deci. fără alte adăugiri, configurația aleasă a fost:
– Sursa Corsair RMx Series™ RM850x, 80 PLUS® Gold, 850W, Fully Modular;
– Procesor Intel core I9-11900K, LGA1200, Unlocked, de generația a 11-a, fără cooler;
– Cooler procesor Noctua NH-D9L;
– O placă video GeForce GTX 1050 Ti, cu titlu intermediar, urmând să aștept a mai scădea oleacă prețurile (am prins acum un RTX 3060 VISION OC, dar încă nu l-am montat);
– Solid State Drive (SSD) Samsung 980 PRO, 1TB, NVMe, M.2;
– Placa de bază Z590 AORUS Ultra;
– HDD secundar, un WD UltraStar DC HC320 8TB, 7200rpm, 256MB cache, SATA III;
– Memorie Kingston FURY Beast RGB, 32GB DDR4, 3200MHz CL16, Dual Channel Kit;
– Două monitoare LED IPS Benq EW2480 23.8″ (care au înlocuit două monitoare, tot Benq, model GW2480, de care am fost și sunt foarte mulțumit, le am la „țară” deîmpreună cu calculatorul vechi).
În plus, ca accesorii (deși atât placa de bază cât și carcasa au venit la pachet cu bride de plastic):
– Bride de plastic mici;
– Bride de plastic medii;
– Prinderi de cablu cu arici;
– Insonorizant Premium auto STP Black Silver, 1.8mm, 750x500mm – 2 folii, pentru carcasă;
– Burete izolator fonic pentru boxe audio, 60x30x3 cm, Home HT 2340, pentru birou.
Sculele necesare au fost:
– o bormașină pe acumulatori și două burghie de metal: unul de 5 și unul de 10, după cum am mai menționat;
– un set de biți;
– o șurubelniță de mână cu cap detașabil;
– o șurubelniță de mână cu cap fix;
– un patent normal;
– un patent cu bot de rață.
Montajul a decurs fără probleme, cu excepția faptului că am refăcut de două ori cablajul până să fiu măcar vag mulțumit de el. Carcasa merită o discuție separată, nu în ideea în care a provocat probleme, că nu e cazul, ci pentru că este ușor atipică:
– în primul rând, sursa este pozitionată, nu în spate, ci în față, în spatele panoului frontal, încastrată într-o casetă care o izolează de restul carcasei; deci, după cum lesne vă puteți da seama, se poate ajunge greu la dânsa;
– în al doilea rând, sloturile principale pentru HDD-uri și SSD-uri clasice de 3.5 se montează tot în spatele panoului frontal, iar pentru accesul la ele trebuie dat jos panoul cu totul, operațiune care nu e atât de dificilă, dar este, evident, un pas în plus;
– pe de altă parte, cu tot accesul îngreunat la elementele menționate anterior, îmi place că sunt ascunse privilor (lucru înlesnit și de niște panouri laterale interioare care maschează zona respectivă cu totul), chiar dacă a fost mai greu de tras cablurile acolo astfel încât să nu se vadă;
– curățarea frecventă periodică a filtrului inferior de praf, care stă înaintea ventilatoarelor de jos, este absolut necesară: cele două ventilatoare de 200 mm trag suficient praf și au de unde să tragă, întrucât carcasa este ridicată generos de la sol (din fericire, este lesne de scos și lesne de reamplasat);
– carcasa are și un capac superior, care poate fi scos în caz că faceți ceva foarte încingător de componente, posibil un grătar, ou quelque chose comme ça;
– efectul creat de cele două perechi de ventilatoare, de sus și de jos (cele de sus sunt montate de mine, căci vine doar cu cele de jos, iar pe cele de jos le-am schimbat cu unele ARGB);
– sloturile USB de pe muchia superioară frontală sunt iluminate și tot acolo există un comutator pentru ventilație; pe modul auto se reglează în funcție de senzorul termic pe care i l-am instalat;
– unele șuruburi nu mi-au plăcut: au găsit de cuviință să le proiecteze astfel încât să nu cadă din gaură (după ce le defiletezi rămân cumva agățate, dar au filetul mai moale și se tocește repede dacă nu ești atent);
– în spatele panoului frontal, precum și în spatele panoului lateral dreapta și în diverse alte locuri din carcasă am lipit acea izolație auto de care menționam mai devreme; a fost ușor de pus în operă și diminuează considerabil ecoul carcasei;
– în sfârșit, mănunchiul de cabluri care vin dinspre panoul frontal este greu de manevrat, mai greu decât la HAF-ul bătrân pe care-l aveam anterior.
Monitoarele sunt extraordinar de blânde cu ochiul, mai ales că își relează automat luminozitatea și temperatura de culoare, în funcție de mediu. Față de cele anterioare au și un aspect care inspiră mai mult robustețe, mai ales la bază, pe care stau bine fixate, ceea ce e mai mult decât necesar când ai trei pisici care le dau târcoale.
Cam asta despre construcție. Am sistemul deja de 11 luni, timp în care, cumulat, nu a fost oprit mai mult de 10 zile. Cât despre cum merge, în loc să vă plictisesc cu benchmark-uri (de fapt, în loc să mă plictisesc cu benchmark-uri), prefer să ilustrez situația puțin altfel:
Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată…