Despre micimea sădită de noi înșine

Spuneam altădată că istoria este scrisă de-nvingători; aș mai adăuga acum că istoria este scrisă și de învinși și că istoria politică de multe ori are puține legături cu istoria adevărată.

Falsificarea istoriei o găsești pretutindeni, indiferent de țară, indiferent dacă este scrisă de cuceritori sau cuceriți, istoria politică fiind mai mult una dictată de conjuncturi, interese și mai puțin bazată pe fapte, documente și adevăr istoric.

De câteva sute de ani, atât Estul cât și Vestul vin peste noi promițând în primul rând libertatea. Nu există însă nicio bucățică din țara asta, „eliberată” fiind cândva de un „binevoitor”, în care libertatea promisă să nu se fi transformat în alte cătușe. Pe rând au făcut-o atât rușii cât și germanii și dacă noi nu percepem prezentul, măcar trecutul ar trebui să ne dea de gândit.

Dacă într-un om sădești în fiecare zi sămânța micimii poporului din care face parte, de cele mai multe ori acel om sfârșește prin a crede că el este un nimeni pierdut într-o multime de alți nimeni. Cuceritori străini și mancurți din propriul neam, stăpânii și sclavii lor, udă împreună acea sămânță, pervertind minți, conștiințe și suflete slabe. Cine este vinovat pentru această pervertire? Chiar aș fi curios să aflu, cu toate că la întrebarea asta există doar un singur răspuns.

Noi.


Foto: Microsoft Designer