Nu vă grăbiți să-l dați pe gât! Nu, lasăți mă sticla jos și-ascultați! Și pâinea! Așa. E vorba de sănătatea mentală, adeseori tulburată de acel dispozitiv pe care ne-am dori să-l dezinventăm (pentru că șanse nu mai are) și, eventual, să-l reinventăm în altă formă oleacă mai puțini medievală: imprimanta, tovarăși, imprimanta.

Cartuș HP 650 negru

Eu înțeleg că acum preocuparea sunt inteligențele artificiale și-s mai puțin prioritare elemente mai simple, cum ar fi gesturi tactile care chiar să funcționeze după actualizări și imprimante funcționale… da, înțeleg asta perfect, atâta doar că-n umila mea părere oamenii au învățat deja și singuri să compună în stil asemănător și cu vocabular specific roboților, nu-i musai nevoie de eforturi suplimentare aici.

Acu, lăsând speculațiile filozofice-n sertarul de sus, ce mi-a deraiat roatele a fost un cartuș nou nouț, cod 650 negru (o, nu, cât rasism!), pentru o roajbă de HP 3545. L-am desfăcut, l-am instalat, n-a tipărit nimic. Efectiv nimic din ce era negru pe pagină nu ieșea la lumină. Și, deși black cartriges matter, manualul se-ncheia, după o listă de pași inutilă precum țâțele pe taur, cu „de nu merge nimic, mai băgați o fisă”, ou quelque chose comme ça.

Totuși, fiindcă am prins una din rarele zile-n care nu-s bătut în cap ca berbecele la coaie (nu știu exact dacă e utilă mențiunea asta, am citit și eu undeva că e musai să spui pe interneț că, spre deosebire de alții tu nu ești prost, altfel nu primești autorizație), am căutat și eu să văz cum se mai descurcă lumea. Un nenic de pe Iutub, tot cu un HP, alt model, cu ceea ce pare a fi un cap de tipărire separat de cartuș, a scos acel cap, l-a spălat cu apă caldă și săpun (ca pe oricare alt cap) și aia fu.

Duza

Pentru mine era ceva mai dificil, întrucât se tipărește direct din cartuș, nu știu cum să mă exprim altfel, ba mazeta mai și zice la gazetă să nu care cumva să atingem contactili de cupru că ne cauzează (or fi știind ei ceva, or fi avut și ei probleme cu contactili lor de cupru, poate prin concursul unor terțe persoane). Aflat, după cum lesne se poate vedea, în situația de-a nu avea nimic de pierdut, am decis totuși să testez cu niște șervețele de hârtie duza cartușului – nu trăgea nimic.

Ok, ajungem undeva, avem un fir. Să-l și înădim. Țin mereu pe lângă mine niște alcool izopropilic, mai șterg telefonul atunci când se nimerește să navighez din greșeală pe vreo oficină progresită (cum ar fi Găoz4M) și-ncercai să dau pe duză; am așteptat 15 secunde și verificai iar duza – parcă-ncepea să vază cu un ochi.

După alte cinci tratamente, am tipărit o pagină de probă. Victorie de etapă – apărea prima zecime din fiecare rând. Alte zece tratamente – mai multe zecimi din fiecare rând, ce-i drept disparate și, en tout cas, mai puțin de zece zecimi.  Alte cinci tratamente – doar un pic mai bine, însă șervețelul se-mbiba muncitorește. Abia acum fu utilă procedura lor de curățare cap de tipărire – după șapte sau opt rulări și-a revenit la normal.