Erau trei persoane pe un bulevard. El, pe jos, o grasă pe bicicletă, un alt individ tot pe bicicletă. Nu avea nicio legatură cu ei, nici măcar nu îi cunoștea. Individul spunea ceva de genul că i se termina o suspendare la serviciu, imediat după care va fi și promovat de firmă și se va putea răzbuna pe cel ce l-a turnat pentru o încălcare de politici woke. Grasa părea să traga cumva cu urechea.

Foto: Bogdan Stoica

Deodată începută sa alerge, îi depăși pe cei doi si începu să zboare la discreție și să descrie niște mișcări similare cu dansul pe gheață. Ateriză ceva mai departe și o voce, ca și cum ar fi fost a lui, dar venind de aiurea, spuse că diferența dintre Diavol și Dumnezeu e că Diavolul e afabil, iar Dumnezeu e blând.

Stătu un pic să se gândească. Își văzu de drum.

Intră într-o cameră mare și luminoasă. îi simțea pe toți cei de-acolo ca rude, chiar dacă nu erau. Urma probabil o întrunire de familie.

–

Intră în sufragerie. Semăna oarecum și cu sufrageria de acum, și cu cea din casa unde crescuse. Era o baborniță îmbrăcată în negru acolo, se presupunea că-i ajuta cu copilul, dar înșirase multe bagaje peste tot prin jur.

Îi sări țandăra și dădu de podea cu două sacoșe cu câteva sticle-n ele. Sticlele se făcură zob și-mprăștiară pe jos mai multă apă decât era în sticle. Băltea peste tot. Începu să șteargă pe jos. Era deja resemnat că se va umfla parchetul.

Reintră-n cameră. Aceeași baborniță, aceleași bagaje în jur, dar totul intact. În primă fază, i se puse iar capsa, dar se calmă foarte repede. Începu să trieze tacticos bagajele și să arunce diverse din ele.