Versiunile dedicate mentenanței – scurte, limitate și în general banale – sunt, în ciuda caracterului cenușiu și fastidios, acte de igienă elementară în viața unei aplicații. În primul rând direct, întrucât micile probleme (ce pot ascunde investigații realmente interesante, e drept) produc uneori fricțiuni disproporționat de mari; în al doilea rând, indirect, deoarece oferă ocazia revizitării unor zone de cod ce mai mult ca sigur pot fi îmbunătățite fără contuzii bugetare.
Pe bună dreptate
Iar dacă un lucru e adevărat, este că există mereu un pic de gunoi sub preș, uneori generat inclusiv (sau mai cu seamă) de ingineri experimentați, știți voi – cei cu naturelul simțitor, ce dau ochii peste cap și îngână citate din cei mai de seamă instalatori neomoderniști: cine v-a lucrat aici, că și-a bătut joc de voi.
Și, deși sunt vădit răutăcios în observația mea, acumularea unor astfel de restanțe este, din varii motive, inevitabilă. Ba că e prea plictisitor un anumit detaliu și este expediat cu silă, ba că un anumit mod de-a face lucrurile a început temporar și-a ajuns drept cutumiar. Bref e că se strâng tot felul de bisericuțe cu turle răsucite ce trebuie chestionate, chit că se cer venerate.
