Din când în când intru pe site-ul Filarmonicii George Enescu pentru a verifica ce mai rezervă stagiunea în derulare, poate mai prind locuri la câte un concert ce-mi permite savurarea pe viu a câte unei opere clasice de pe lista mea oricum modestă. Trebuie să fii proactiv și să stai geană, întrucât, deși la preț piperat, biletele se dau numaidecât.
Ateneul Român, Sala Mare
Din anumite puncte de vedere s-ar putea spune că se descurcă mai bine decât o sală de cinematograf, deși-i de trei ori mai scump. De ce n-ar face-o, în definitiv? Vezi totul aici și acum, nu o înregistrare, nu crănțăne nimeni crănțănele și, în general, lumea e liniștită, măcar că pestriță – from all walks of life, cum spune logudurezul, chiar și un duo de popi papistași.
Așadar, Ateneul Român continuă să fie, așa cum am mai remarcat, un element contrastant și cu totul improbabil, de la construcție și până în prezent. În februarie 1888 se inaugura, finanțat fiind inclusiv din subscripție publică – Dați un leu pentru Ateneu!
