La dracu, îmi spusei cu obidă, am uitat portofelul acasă. Eram aproape de Romană și goneam prin traficul brownian al unei dimineți de ploioase de primăvară. Tot efortul a fost, însă, în van: un calcul sec arăta că nu mai pot prinde trenul spre Alba Iulia, ultimul direct din acea zi. Acolo ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Norbert, având în plan un circuit de trei zile prin munții Trascău.
Zona platoului Ciumerna
M-am retras pe trotuar, mi-am șters mâzga de pe ochelari și m-am întors acasă. Portofelul era pe raftul cu opinci, unde îl așezasem să nu-l uit. În definitiv, tot răul spre bine, căci am apucat să mănânc pe săturate. Și nici cu transportul nu a fost așa rău: am luat un tren până la Vințu de Jos, iar de acolo am mai făcut încă 40 de minute pe bicicletă. Puțin după miezul nopții a sosit și Norbert.
